By ARP

Păstrez în inima pentru câte zile îmi va mai îngădui Cel de Sus, amintirea Doctorului Artur Silvestri, ca pe un minunat  duhovnic, aplecat cu aceeaşi îngrijire către tot ce-a însemnat fie si o sclipire de spiritualitate autentică, indiferent de unde ar fi venit ea, fără discriminare, căci Omul dăruit faptei adăugatoare de nemurire a neamului său, nu cultiva pe cei care apar la televizor, ci mai ales pe cei care, timizi, au fost încurajati să-si facă auzit glasul, dacă acesta putea să însemne idei, lucrări, sugestii care completau prin noutate, autenticitate si adevăr, ceea ce constituia pentru Artur Silvestri, dar, acum, si pentru noi toti, Romania Tainica, Romania Profundă, care păstrează încă nealterate fibre de spiritualitate de o valoare inestimabilă, venită din adâncuri de cultură, şlefuită de milenii şi înscrisă în doine şi hore, în bocete, în des-cântece, ca invocatii ale beneficului, în traditii ce urcă până în mit, ori în înscrisurile înflorate de pe costumele populare, de pe ştergare ori de pe case, care transmit mesaje despre istoria atât de veche a unui neam ,ale cărui drepturi de a locui pământurile strămoşeşti sunt şi astăzi contestate.

Simţindu-mă, încă din copilărie şi adolescenţă puternic legată de moşii si moşicele mele, de la care am auzit, în nopţile de iarnă lungi, când luna batea în geamuri, aducând cu lumina ei estompată în mintea lor întâmplări de demult, de foarte de demult, de când munţii se băteau cap în cap, sau de când bătrânii lor, în urmă cu veacuri au lăsat toată agoniseala de atâtea generaţii, pentru ca n-au putut să mai rabde durerea care le ardea inimile, simţind limbile de foc care le-au distrus bisericuţele în care s-au botezat, s-au nuntit, ori, cu lacrimi, au petrecut pe cei care s-au dus la Domnul.

Si nici n-au putut răbda să vadă plugurile veneticile intrând în ţintirimile lor, scoţând oasele sfintilor lor înaintasi, împrăştiate în cele patru vânturi.

Au plâns atunci cu amar stramoşii mei, au pus în caruţe te miri ce merinde şi  pe coconii lor.

Au îngenunchiat sărutând pământul, cerându-şi iertare că nu mai au putere sa-l ocrotească si, cu bătrânele în urma căruţele, cu naframa la gură, îngânând bocete ca de inmormântare, au trecut muntii şi au durat sate aici.

Niciodată însă n-au putând scoate din inimile lor durerea surdă, transmisă din tată în fiu, şi nici nu li s-a şters niciodată asprimea de pe feţele lor chinuite.

La ei nicio sărbătoare n-a fost deplină.După horele învârtite cu îndârjire, îşi cântau în doine cu incataţii de bocete, tot amarul adunat acolo în suflet şi primit din leagăn, de la măicuţele lor.

Cântecele lor de jale şi dor i-au însoţit şi mângâiat şi când apăsau coarnele plugului, ori mânau turmele în mers domol pe plaiurile, în care liniştea cerului şi bataia lină a vântului le-a dat răgaz să devină filosofi înainte de a exista profesori de metafizica – cum spune O. Paler, vorbind de Mioriţa.

Ei şi-au scris opere nemuritoare cu sunetele dorului şi ale jelei însingurării, având drept însoţitori frunza codrului, fluierul şi cavalul.

Despre toate aceste şi despre alte întâmplări crunte şi amintiri răscolitoare i-am scris celui ce este şi va rămâne Părinte al Patriei, pentru a încerca să mă prezint, nu ca un specialist cu experienţa scrierilor devenite publice, ci, mai ales, ca truditor tăcut şi anonim, al aflării unor răspunsuri la întrebări ce mă frământau de multă vreme.

N-aveam obişnuinţa scrisului cu opera la vedere, deşi numele meu apărea din când în când, în revista Dacia Magazin a Fundaţiei Dacia Rivival International, ambele înfiinţate şi coordonate de un român minunat, ce şi-a ales colaboratori pe măsură, dr. Napoleon Săvescu, iubitor de neam şi  de adevăr, spus cu curaj, în ciuda inerţiei, dar şi a atingerii intereselor unor mari specialişti, ce vor şi acum să ţină timpul în loc, în zadar.

Am ezitat timp de doi ani, ca apoi să biruiască gândul de a trimite la Intermundus Media, alături de cele câteva rânduri despre strămoşii mei şi un studiu de istorie străveche, fără a-mi pune mari speranţe că cineva le va lua în considerare.

Nu mică mi-a fost mirarea când am primit o scrisoare de la Dr. Artur Silvestri, care arată imensa disponibilitate a unui titan, pentru oricine are ceva de spus, în numele cunoaşterii, în adăugarea sa, prin argumente valabile

1 Noiembrie 2007, Sfintii Doctori fara arginti Cosma si Damian din Asia

Draga Doamna Ciornei,

Scrisoarea primita recent (in legatura cu aparitia recenta in DACOLOGICA) ma gaseste in Languedoc unde studiez, intre altele, mostenirea cathara, bogomilii balkanici ajunsi aici; suntem in Perpignan pentru cam zece zile dupa care mergem la Paris si nu vom reveni in tara decat in jur de 20 Noiembrie curent.
Multumesc si pentru noua cercetare trimisa cu aceasta ocazie. Ingaduiti sa o citesc atent atunci cand ne intoarcem caci aici lucrez foarte putin on-line si nici timp de lectura nu prea am

Cu doriri de bine

Dr.Artur Silvestri

Frumuseţea sufletească  şi respectul  pentru cel de- alături, care , deşi necunoscut, are ceva de spus, ce poate interesa, ca şi imaginea despre munca urieşescă a  acestui OM, am desprins-o chiar din aceste prime scrisori, care pentru mine au însemnat începutul unui nou drum – acela al cercetării serioase  a unor teme, la care numai mă gîndisem, sau pe care le-am tratat cu oarecare indiferenţă, pentru că îmi lipsea acest impuls, catalizator, care a venit la timp, şi ca un dar, oferit necondiţionat, de la o personalitate cunoscută pentru opera sa, de dimensiuni greu de imaginat, dar şi de la un specialist în foarte multe domenii.

21 Noiembrie 2007, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Am revenit in Romania si imi reiau activitatile obisnuite; nu am verificat inca daca exista mesaje ce mi-ati trimis in saptamanile recente dar o voi face neintarziat desi corespondenta neprelucrata cuprinde cateva sute de scrisori.
Daca, totusi, exista teme sau deziderate ce pretind un raspuns imediat, as ruga sa mi le evocati.
Intaresc si astfel pretuirea ce v-o port.

Cu doriri de bine,
Dr.Artur Silvestri

Dar cine poate prinde în cuvinte disponibilitatea de a îndruma şi pe cei încă necunoscuţi ca mine, fără emfază, dimpotrivă cu o smerenie ce copleşeşte? “Ocnaş al scrisului de noapte”, cum îl numea, pe bună dreptate un cunoscut scriitor şi istoric literar, Artur Silvestri, citea tot ce i se trimitea, şi nu erau puţini cei ce îl solicitau – se numărau cu sutele, din lumea largă, dar găsea timp – acum realizez – rupea mereu şi mereu din timpul de odihnă, care-i şubrezea sănătatea.

21 Noiembrie 2007, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

Am revenit in Romania si imi reiau activitatile obisnuite; nu am verificat inca daca exista mesaje ce mi-ati trimis in saptamanile recente dar o voi face neintarziat desi corespondenta neprelucrata cuprinde cateva sute de scrisori.
Daca, totusi, exista teme sau deziderate ce pretind un raspuns imediat, as ruga sa mi le evocati.
Intaresc si astfel pretuirea ce v-o port.

Cu doriri de bine,


Pentru mine Dr. Artur Silvestri a devenit, dincolo de eruditul, omul preţuit de marii noştri scriitori şi în aceeaşi măsură şi de marii ierarhi,  şi aducătorul de personalităţi necunoscute din străromânime, în lumina publică, prin editarea de cărţi ori de publicarea de studii, ce evidenţiau importanţa lor în exprimarea fiinţării noastre naţionale văzută în continuitate, şi ramura puternic legată, prin tot ce face, de neamul lui, de cei mulţi,faţă de a căror istorie plină de dureri şi jertfe vibrează puternic, cultivând deopotrivă şi iubirea de Dumnezeu şi păstrarea credinţei strămoşeşti, condiţie esenţială a dăinuirii noastre şi peste veacuri, în ciuda vicisitudinilor şi nedretăţilor din lumea de azi.

Artur Silvestri mi-a întărit credinţa că atâta timp  cât mai există încă oameni de o structură spirituală inegalabilă, exemplu fiindu-mi însuşi persoana sa , care preţuiesc şi cultivă, ca pe o vână puternic ancorată în pământul nostru, biserica care, spre deosebire de alte neamuri, care au dispărut din istorie, ne-a ţinut loalaltă, nu vom pieri ca popor.

Pentru mine va rămâne şi un model de înţelept al cetăţii, căruia îi pasă de orice fiinţă umană, oricât de umilă s-ar arăta, căci acesta poartă în sine chipul lui Dumnezeu.

.
24 Decembrie 2007, Ajunul Craciunului

Sarbatoarea Nasterii Domnului  sa ne fie cu folos si sa ne aduca mai multa buna-voire intre oameni, mai multa intelegere, reculegere, purtare de grija pentru cei in nevoie, obiditi si umiliti; dar si mai putina lacomie, zavistie si infumurare  decat intalnim atat de mult in ziua de azi .
Sa spunem si noi, deci, in cuvintele pe care le vom spune intotdeauna, chiar daca va trebui, in alte vremuri de si mai mare prigoana, sa ne retragem in paduri:

Hristos se Naste ! Mariti-L !

Dr.Artur Silvestri

Conştient de importanţa oricăror informaţii legate de trecut sau de prezent, privind edificarea spiritualităţii româneşti Maestrul, care a peţuit orice idee care ar fi  putut deschide noi direcţii de cercetare în orice domeniu, a fost deosebit de  atent la aceşti mulţi necunoscuţi, căci a ştiut că recunoaşterea acestor idei, dezbaterea lor prin studii competente, au nevoie de încurajare, şi că fiecare dintre noi suntem fiinţe demne de respectat.

Şi-apoi câţi dintre cei care sunt celebri, în orice domeniu promovează pe alţii, aşa cum a făcut-o Artur Silvestri?

Din scrisorile primite se desprinde chipul iluminatului bun şi blând, care ştie să transmită dorinţa , ca şi obligaţia fiecăruia de a a înmulţi talantul. Şi aceasta intrun context, care aduce la lumina cunoştinţei, nevoia noastră de a trăi intrun spaţiu al sacrului pururea innoitor.

Am învăţat de la Părintele nostru că bunătatea şi grija pentru cel de alături, sunt volori perene, că vorbele ca şi gândurile bune aduc cu ele dragostea frăţească şi, că peste cel ce le poartă, coboară Harul Divin. Şi Dr. Artur Silvestri nu s-a zgârcit în a le dărui din tot sufletul – doar că în aceste timpuri de multă şi mare sminteală, avem nevoie de un Păstor vrednic, de un Ales al neamului cu care s-a identificat

30 Decembrie 2007

Ingaduiti-mi ca inainte de sosirea Anului Nou, sa va doresc sa aveti parte de toate cele ce va fac bine, va aduc sanatate si va dau izbanda:
indrazneala atunci cand va este greu; incredere atunci cand va cuprinde dezamagirea, seninatate atunci cand, de jur imprejur, nimic nu mai este de inteles; privire  limpede in lumea noastra nedeslusita; mila si reazem pentru cel cazut, prigonit,  obidit  si umilit; curaj cand raii par sa fi castigat totul.
Si, pe langa acestea, sa va dea Dumnezeu sa va tineti departe de cele rele, si sa le alungati cand, totusi, apar fara sa le chemati:
ingratitudine, vorba nedrepta, zavistie si minciuna, lacomie, aroganta  si neinfranare, vanitati desarte, ura si  impartasire cu talharul.

Viata noastra nu are decat un singur model capital care este intelepciunea naturii  unde, in fiecare clipa, distingem nesfarsita intelepciune ce oranduieste totul si, pornind de acolo,  dragostea pentru fapturile nenumarate, inzestrate cu un rost ce trebuie inteles. Ea  ne-a facut posibili si pe noi, creaturi oarecari intre miliarde si miliarde de chipuri, forme si infatisari posibile ce ne arata impenetrabila diversitate din infinitul ce ne inconjoara unde nici unul nu poate fi mai sus ori mai jos si fiecare este indreptatit sa existe si sa dea, pe cat ii e cu putinta, tot ce ii este mai bun.

„La Multi si Buni Ani ”

Dr.Artur Silvestri

31 Decembrie 2007 , Ajunul Anului Nou

Draga Doamna Ciornei,
Nadajduiesc ca Noul An sa va gaseasca sanatoasa si cu ganduri de noi izbanzi caci daca vom sta in loc cei ce ne urmeaza n-o sa ne ierte inertia , lipsa de cutezanta ori nepasarea. Ingaduiti-mi acum sa va multumesc fiindca, in anul ce a trecut, am putut cunoaste un scriitor surprinzator de iscusit a carui creatie mi-a facut placere sa o promovez atat pe cat am putut. Cam tot ce am primit pana azi am publicat in diferite reviste (dar am sa verific daca mai este ceva ” in asteptare „).
Sa fiti convinsa ca si de acum inainte tot ce veti trimite va fi intampinat cum se cuvine si, in acelasi timp, orice gand credeti ca ar fi necesar sa mi-l impartasiti in materie de scris si de atitudine culturala sa nu ezitati sa o faceti. Parerea mea este ca ar fi util sa va faceti mai bine cunoscuta si sa incercati sa va largiti cercul de contacte iar o colaborare cu ARP ar fi potrivita, poate si in maniera utilizata de mai multi autori care, facand lecturi de redactie on-line, corespondenta  etc. (fara a risipi mult din timpul propriu) cunosc multi oameni din toata lumea; ramane, evident, de vazut.

Pentru noi  fost un an greu dar am reusit sa aratam ca se poate; avem o suta de pagini web active astazi ( le puteti vedea la adresa http://osutadeizvoare.wordpress.com) iar in anul ce vine vom trece la altele, gandind programe noi ce probabil ca vor contribui la coeziunea ” faptelor bune ”  si  depasind aceasta etapa care insa va trebui intarita. Daca ne-o tine Dumnezeu o sa vorbim si despre ele.
Pentru Domnia Voastra si toti cei ce va sunt alaturi -cele mai bune ganduri de la noi
Cu doriri de bine,
” La multi si buni ani !”.

Dr.Artur Silvestri

Chiar dacă aprecierile făcute în ce mă priveşte, nu sunt pe deplin justificate, încurajările şi manifestarea deschisă a sprijinului pentru tot ce am făcut sau voi face, a însemnat punctual de plecare în devenirea mea ca un atent ascultător la sonurile trecutului, înţelese prin informare serioasă, prin meditare profundă, dar şi prin dorinţa de a descifra taine care încă mai sunt multe în legătură cu existenţa noastră în istorie.

M-am sprijinit puternic pe  Mentorul meu, de aleasă simţire, atât de rară în zilele  noastre, când fiinţa umană, în esenţa ei, este călcată în picioare de cei ce n-au niciun Dumnezeu.

M-a făcut să înţeleg că a venit timpul să ne implicăm mai mult, cei mulţi, căci uniţi fiind, se va vedea că şi cei mărunţi, furnicile au puterea de a nu lăsa pe alţii să gândească pentru noi toţi, şi, mai ales, să nu-i lăse să gândească strâmb, ori şi mai rău, s-o facă tendnţios, precum cei care cândva ne-au tras pe roată şi ne-au înrobit cu cnutul, pentru a se face stăpâni pe pământul nostru sub a căror brazdă vor plânge, răsucindu-se străbunii, dacă vom accepta că rădăcinile noastre sunt  precum scaieţii în nisipurile nesfârţite, pentru a ne pierde memoria şi demnitatea.

Am sfătuit în legătură cu temele ce aveam în lucru, sau intenţionam să le abordez.

N-a pregetat nicio clipă să mă îndrumeze spre materiale ce mi-ar fi necesare – multe oferite chiar din scrierile proprii sau ale altor scriitori ce s-au ocupat de aceleaşi subiecte, din biblioteca personală. De mare folos mi-au fost indicaţiile despre besii din Sinai, sau despre scrierile dacilor, ca şi asigurarea de a-mi fi alături gata a-mi da lămuririle cerute.

ianuarie 2008

Draga Doamna Ciornei ,
Am primit materialele si am inceput sa le studiez. Privitor la bessi si Manastirea Sf, Ecaterina -mai multe gasiti si in www.dacoromanica.wordpress.com si am putea schimba cateva opinii in aceasta tema.
Despre ” Dictionar „, sustinerea de inceput nu-i atat de socanta pe cat pare insa am sa mai detaliez punctul de vedere.
Ca metoda, nu sunt lamurit din ce motiv impartiti explicatia antroponimelor in trei sectiuni, precum aici, aparand si terminologie latina. Mi-ar fi de folos o explicatie de metoda. In general, nu ezitati sa imi  spuneti despre teme ce va preocupa si idei ce va framanta.
Cu doriri de bine,
Silvestri

Oferindu-şi  ideile fără rezerve, m-a condus, nu de puţine ori să gândesc mai adânc la sugestiile propuse, căutând şi găsind răspunsuri valabile. O mostră poate fi şi atenţionarea din scrisoarea următoare:

11 ianuarie 2008

Privitor la Kogaion:
aveti, va rog, in vedere si consecintele cuceririi romane, adica retragerea Daciei in tinuturile de rasarit, in ” tara libera”. Muntele sacru devine categoric altul, prin obligatia de a sustine intreg mecanismul de practici religioase si sistemul cosmologic subiacent.
Prin urmare:
unde ar trebui situata capitala Daciei Noi? Si unde trebuie cautat Muntele sacru in acest context?
Rezulta ca Petrodava si Ceahlaul  sunt solutii realiste. Ce parere aveti?

Cu doriri de bine

Dr. Artur Silvestri

O mai atentă examinare a informaţiilor, m-au condus atunci spre descoperirea unui arhetip al Kogaionului, Muntele Sfânt al dacilor, ale cărui plenare trăsături le îndeplinea Muntele Cheahlăului.

Am reuşit să alcătuiesc apoi un studiu destul de cuprinzător, ce aducea noutăţi valabile şi în premieră, publicat cu promptitudine, graţie tot Maestrului, în revista Dacologica.

Schimbul de scrisori a continuat, eu fiind ucenicul însetat de cuvânt de folos, pe care l-am primit cu prisosinţă, căci Dr. Artur Silvestri mi-a trimis câteva cărţi, prin poşta electronică, înainte de a fi făcute publice.

Din acestea am desprins chipuri memorabile, a căror lecţie de viaţă trăită în Dumnezeu, pentru Dumnezeu şi pentru neamul românesc, ori pentru omul, creat din dragoste de acelaşi Creator, pentru a căror viaţă şi-au pus-o în primejdie unii semeni ai noştri, cum a fost şi Patriarhul Ardealului, Raoul Şorban, dar şi vrednicul de amintire mitropolitul Tit Simedrea,  din a cărui spiţă se trage şi Artur Silvestri, care deşi aveau sabia morţii atârnată deasupra capului, au salvat multe vieţi ale evreilor condamnaţi de fascişti, la moarte sigură.

Fin cunoscător al firii umane, a evoluţiei sale în vremuri, deşi nu de puţine dezamăgiri a trăit, chiar şi de la cei pe care nu i-a cunoscut, şi care au lovit în  pomul care face roade, din invidie şi din preamult venin, Artur Silvestri ne-a învăţat că fapta cea bună, poate schimba faţa lumii.

În fiecare frază, am găsit credinţa în biruinţa binelui, am învăţat că fie şi împotriva evidenţei, cel care are dreptate este restauratorul de credinţă şi de frumos, precum vlădica Antonie Plămădeală a cărui lecţie şi-a însuşit-o, ducând-o mai departe, făcând-o cunoscută şi nouă tuturor, sau a Arhimandritului Ciprian Zaharia-un străjer în vremuri de restrişte, ocrotitorul celor prigoniţi în vremuri de grea cumpănă, milostiv şi primitor de străini, un stareţ în vremuri de încercare.

Am sorbit din izvorul de înţelepciune cu grija de a înţelege, a ţine minte şi, mai ales, de a învăţa şi pe alţii să nu uite că noi suntem în primul rând ceea ce facem.

Dr.Artur Silvestri

27 Aprilie 2008 , Invierea Domnului (Sfintele Pasti )

Apropierea zilei Invierii Domnului ne aminteste , daca uitasem cumva sau nu mai aveam in purtarile noastre, ca putem face ca lumea rea sa se modifice iar omul, „fiara batrana”, sa se imbunatateasca prin fapta cu aparenta marunta:
cuvantul bun pentru cei singuri, reazem pentru cei cazuti, intarire pentru cei umiliti, compatimire pentru cei bolnavi, milostenie pentru cei in lipsa, nadejde pentru deznadajduiti, indrumare pentru cei rataciti, paine pentru cei flamanzi, apa pentru insetati, liniste pentru cei  cuprinsi de tulburare. Si, pe deasupra, buna-voire, pace si ingaduinta.

Dacă vorbea de vlădica Antonie Plămădeală care se luase la întrecere cu timpul, căci mărturisea că mai are multe de spus – ştia de fapt că cel ce-i va continua opera va fi ucenicul său de suflet, căci dacă, vlădica este pentru Artur Silvestri modelul Omului Mare, adevărul este cel spus de acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga, care  vede, aşa cum o facem şi noi toţi, pe cei doi înţelepţi, din aceeaşi structură superioară a  iniţiaţilor dăruiţi, şi sortiţi a ocroti izvorul de apă vie cu care-şi identifică opera.


27 Aprilie 2008 , Invierea Domnului (Sfintele Pasti )

Gasesc de folos ca, in Zi Mare, sa recapitulez pentru mine cateva din chipurile si prezentele care imi sunt un reazem si argumente pentru a spune ca in ceea ce fac nu este o greseala si ca, daca am pornit intr-acolo unde socoteam ca trebuie sa pornim, inseamna ca a venit timpul sa re-cladim si sa renuntam la distrugerile sinucigase de pana acum. La aceasta ne indeamna felul insusi cum suntem constituiti  si, deopotriva, ecourile ce ne vin din vechime in forme si cuvinte care ne sunt inteligibile si pe care, la randul nostru, ne straduim sa le facem intelese si altora, pentru a fi utile azi, maine si in timpul nedeslusit  ce ne asteapta. Caci, la drept vorbind, alta cale nu ar putea fi. Sa ne facem ca nu le auzim ar insemna sa ne aratam ne-asezarea si sa ne recunoastem nevrednici; sa le uitam ar fi sa nu mai avem  principiul insusi de alcatuire; sa le schimonosim nu se poate inchipui caci am trai degeaba. Destul ca sunt unii, si nu putini, care, in indefinitul compozitiei lor sufletesti marunte, nici macar nu mai stiu de unde vin si unde se duc si a caror inclinatie catre „urat ” si  rau  sta nu doar impotriva celulei originare  negand intreaga istorie de unde au iesit ca intocmiri  ci si  in contra Naturii insasi, cu pecetile ei ce le sunt ininteligibile , straine si de sens abscons. Noi, insa, avem legitimitatea faptului trait si a lumii de origina cu mesajele ei i-modificabile, pe care ni le-am insusit.
In anii de pana acum, multi sau putini, asa cum o vrea Dumnezeu, nu am avut decat nazuinta de a privi in jur cu atentie si cu buna-voire, intelegand ca, daca viata ne-a fost data ca un mister inexplicabil, nimic nu o face mai bine purtatoare de inteles ireductibil decat rezultatul viu si definit, Fapta, de orice greutate. De-aceea, atat „ieri ” cat si azi – si, daca voi avea zile,  si maine – am simtit ca  daca dincolo de orice prejudecati, retinere nepasatoare si individualism sterp, voi afla, precum in nisipul riurilor  mari , pepita de aur si o voi arata si altora, ajutand, pe cat pot, sa se scoata mai lamuritor in evidenta, nu voi fi trait fara rost; si nadajduiesc ca nu am gresit.
Multi cred, si imi spun, ca astfel de  indemnari, desi in esenta laudabile si poate ca si creatoare de efect pozitiv, nu vor duce decat la suferinta si dezamagire  caci stergerea din memorie a celor bune ce ti s-au facut  este o lege ireductibila a „umanului ” si ca gratitudinea apasa de obicei ca o boala grea si nu se suporta decat de catre cei cu adevarat puternici. Insa daca as gandi la fel, ar insemna sa nu mai pot inainta cu largime si sa cad cu totul prada desnadejdii inchipuindu-mi ca, in timpul ce va veni, „lucrarea” noastra, de oricata anvergura, nu va mai insemna nimic si ca, in locul sufletelor dedicate, vor exista numai creaturi definite de o stricaciune insondabila unde apucaturile rele ar fi doar cele mai de ingaduit. Aceasta concluzie este de neimaginat. Viata noastra nu se desfasoara in masuri ce depind de noi mai mult decat de insasi Firea careia ii apartinem iar  in enigma ei insondabila  nu incap decat principiile ce conduc la „intocmire” , creind organisme cu sens interior si nu aratari necontinutistice. Suntem, deci, „in firea lucrurilor „, adica acolo unde esentiale sunt „locul de unde venim „, limba ce o vorbim, rudeniile ce ni s-au dat, sufletele  insotitoare ,intregul ce ne inconjoara si pana la urma – Parintii, adica Neamul, alcatuind o realitate  nesfarsita si inaccesibila pentru  intelegerea noastra, fapturi mai  marunte decat bobul de nisip .
Hristos a inviat ! Adevarat a-nviat !

Dr.Artur Silvestri.

Citite şi luate ca adevăruri verificate, concluziile optimiste sunt totuşi cele care au făcut din Artur Silvestri un dăruit, un mucenic pentru care jertfa în conjugarea sa cu binele devine ţel, deviză de viaţă exemplificată prin destinul său, acceptat cu înţelepciunea patriarhilor  din Pateric.

Pentru mine rămîne Omul minunat care, chiar în plină suferinţă, a ţinut să tipărească, în timp record şi un volum, în seria iniţiată de maestrul însuşi, intitulată Primul Cuvânt, ce poartă pe copertă numele meu, onorat de cel al său care–l prezintă în maniera profesionistului responsabil şi cu puterea de a vedea dincolo de ideile şi demonstraţile ruginite şi rutinate, privind anume epoci din istoria străveche a noastră.

Şi pentru aceasta şi pentru misiunea sa jetrtfelnică, închinată celor cărora le-a dăruit, fără rezerve chiar bunul cel mai de preţ-viaţa,, pentru grija de a nu se pierde cuvântul ce zideşte din orice epocă, pe care l-a adunat cu grijă şi cu efort supraomenesc, pentru ca cei ce vor veni după noi să ştie cine sunt, de unde vin şi încotro se-ndreaptă.

Cel care vorbea, pe drept, de lecţia de iubire şi dăruire necondiţionată a vieţilor lor, Dumnezeuluil nostru al tuturora şi semenului, pe care a învăţat-o de la strămoşii direcţi, dar şi de la marii duhovnici preţuiţi şi apropiaţi, ca vlădica Nestor Vornicescu, ca Antonie PLămădeală, ori al celui de a-l Cincilea Patriarh, Părintele Teoctist, a devenit el însuşi Părintele României Tainice care nu numai că a dus mai departe ceea ce au desţelinit marii înaintaşi, ci a şi crescut urmaşi, care – suntem siguri – au învăţat lecţia Magului, a iniţiatului Artur Silvestri care a preluat apa vie, din izvorul care a adăpat şi nemurit şi pe înaintaşii săi, cărturari de seamă, sau eroi , luptători de legendă.

A străjuit fără odihnă, ca aceasta să nu-şi piardă puterile, căci cu această apă fermecată, care se identifică cu viaţa sa jertfelnică, dăruită neamului, a menţinut proaspăt, înviind nepreţuitul tezaur al culturii populare milenare, dar şi creaţiiale unor minţi strălucite din vremuri înnegurate, ori ale celor contemporani, demni de luat în seamă de viitorime.

A muncit până aproape de petrecerea cea mare, Gândurile aşternute în corespondenţa sa şi nu numai, arată această putere dăruită de Dumezeu unui Ales, care prin pilda vieţii sale, şi-a câştigat locul între sfinţii neamului, ce din înaltul cerului se roagă pentru noi toţi, căci, cu adevărat a fost păstor de suflet românesc şi nemuritor va rămâne în veac şi în veac.

În ziua când, avându-l înainte mergător pe Sfântul Andrei, apostolul şi mărturisitorul  întru credinţă al dacilor, s-a strămutat în pământul încă cald, ocrotit de flamura, sub care au biruit străbunii, veacuri de-a rândul pe vrăjmaşi, păstrată până atunci sub haină, la inimă şi aşezată cu grijă peste sicriu, de cea care i-a fost mereu alături şi căreia i-a încredinţat sufletul României Tainice, Doamna sa, au plâns, nu întâmplător, la biserica Sfântă a Invierii,, bătând în dungă, îndelung, cu glas tânguitor de jale adâncă şi de rugăciune, clopotele şi în Bucovina lui Ştefan  cel Mare şi Sfânt.

Scrisoare în cer

N-a apucat să se bucure de o viaţă lungă, dar va rămâne pentru noi toţi, care ştim ce e durerea şi suferinţa de care veacurile, mileniile nu i-au cruţat pe înaintaşii noştri, prin smerenie, înţelepciune, credinţă curată în Dumnezeu şi aplecarea către cel în nevoie şi în suferinţă, prin semnele prinse în mii de pagini scrise, prin puterea de a “vedea” lumini nu numai în adâncimile timpurilor, dar şi în vremurile care se vor scurge, prin dăruirea unor cauze ce i-au evidenţiat structura fiinţală nobilă, prin jertfa până la anularea spiritului de  conservare a celor mai elementare cruţări de sine, pentru sanătatea sa, Dr ARTUR SILVESTRI, se identifică cu patriarhii biblici, încărcaţi de sutele de ani de vieţuire, care le-a permis să se desăvâşească duhovniceşte.

Cel care ne-a fost maestru şi ne va rămâne veşnic model de Om Mare, a trăit puţin, foarte puţin pentru cât mai avea de spus, dar a ars etapele şi, condus de voia Celui de Sus, s-a aşezat printre mucenicii neamului.

Pentru acesta, Doamne al Puterilor Cereşti, care ai creat cerul şi pământul  ne rugăm Ţie, Dumnezeului îndurător şi mult milosârd, “’nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine”;  nu trece cu vederea lacrimile, rugăciuni fierbinţi, ale celui care alături de moşii noştri sfinţi, a devenit mijlocitor pentru iertarea celor care l-am mâhnit, ori bucurat  cândva.

Artur Silvestri, dăruindu-şi viaţa trecătoare aproapelui său, a dobândit veşnicia.

Aşadar să ne bucurăm, noi dacii căci Solul  nostru, cel mai bun ALES se află în raiul  lui Zalmocsis-Dumnezeu, Stăpânul Vieţii în curgere eternă, şi al biruinţei Luminii asupra intunericului.

În genunchi, la icoana veche, sub candela ce nu s-a stins niciodată în casa noastră, de multe  generaţii, în rugăciune, voi pomeni cu smerenie şi dragoste, pe Artur Silvestri, pe cel care mereu încheia scrisorile.

Cu doriri de bine

Rămas bun, Iubite Maestre!

Prof. MARIA CIORNEI

Anunțuri


Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX

__________________________________________

__________________________________________

Artur Silvestri - fondator ARP

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV

__________________________________________

Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV

__________________________________________

ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>

__________________________________________

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar>>>>

__________________________________________

Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>

__________________________________________

CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>

_______________________________

Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf

_______________________________

Radiografia spiritului creol>>>>.pdf

_______________________________

Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>

_______________________________

coperta I

_________________________________

Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri

_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
coperta-i ____________________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ___________________________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ___________________________________ copert-final_tipar ___________________________________

• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.

____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________

CĂRŢI CE VOR APĂREA ÎN CURÂND ÎN ACEEAŞI COLECŢIE

În colecţia IN MEMORIAM Artur Silvestri

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut

___________________________________

Adrese de corespondenţă:

- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com

- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com _______________________________

CELE MAI NOI APARIŢII DESPRE ARTUR SILVESTRI

VDP decembrie 2008.qxd

„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>

___________________________________
____________________________________

OPERA ÎNTR-UN POSIBIL ARTICOL DE DICŢIONAR >>>>

___________________

OPINII DESPRE OPERĂ >>>>

ARTUR SILVESTRI – Opera

___________________________

ARTUR SILVESTRI - Schiţă biografică >>>>

___________________________

Slujba de înmormântare a lui Artur Silvestri, Mănăstirea Pasărea, 4 decembrie 2008

Pentru a citi mesajele de condoleanţe clik aici >>>>>

_________________

PAGINI ALESE DIN OPERA SI DIN EXEGEZA DESPRE AUTOR

CARTI DE IERI SI DE AZI

_________________________ _________________________
__________________________________ " AL CINCILEA PATRIARH " ______________________________________ _______________________________________ _______________________________________ _______________________________________
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

_____

Temele cele mai cautate

Referinte cautate

  • Niciunul

REFERINTE/click pe tema preferata

· arhive necesare

· asociatii si organizatii

· biblioteca virtuala

· edituri arp

· efigii

· fapte de azi

· lecturi recomandate

· programul intermundus - pune romanii in legatura

· publicatii arp

· reviste romanesti

· scriitori de azi


%d blogeri au apreciat asta: