By ARP

N-am apucat să-l cunosc mai devreme, sunt puţini ani de atunci şi chiar faptul de a ne fi întretăiat drumurile în anul 2004 părea să fie cel puţin atunci, doar o coincidenţă de moment. Imi scrisese un mesaj de mulţumire pentru un citat din opera Sa, într-un articol bine alcătuit al unui profesor de istorie despre o temă rară si anume despre protoromâni, un subiect ce mă pasiona la rândul meu. Il citez aici, fiindcă acest pasaj a fost începutul unei corespondenţe ce a durat neîntrerupt patru ani şi are o relevanţă deosebită, reflectând de la bun început caracterul şi personalitatea gânditorului Silvestri: „…citind splendidul studiu al domnului Mihai Aldea despre străromâni ce l-aţi publicat recent, mi-am dat seama că ideile mari – ce se dispreţuiesc de către belferimea intelectuală din România, o ţară ocupată de o ideologie de tip creol ce se va înlătura şi ea vreodată, dar cu greu… – pătrund acolo unde este bună credinţă. Ingăduiţi să vă felicit şi să-l felicit şi pe autor”…

A fost prima mea întâlnire pe calea rândurilor cu Artur Silvestri – căreia i-au urmat sute de epistole, multe dintre ele scrise la ore târzii din noapte, atunci când ştiam că-l găsesc (în închipuirea mea) undeva într-un nor de fum albăstrui de ţigară, cu părul cărunt legat la spate, sprijinit în barbă, poate într-un scaun de piele în spatele biroului masiv de stejar, unde părea a fi un Nestor, mentor şi intelectual rasat, fin şi atent observator al al societăţii şi literaturii româneşti contemporane precum şi al istoriei noastre străvechi.

A fost pentru mine, o dovadă suplimentară ca intelectualitatea română de excepţie, cea „tainică”, aşa cum îi spunea, îşi strângea deja rândurile în vederea unei confruntări cu Puterea şi mentalitatea celui învins. A fost pentru mulţi dintre noi un exemplu de marcă între intelectualii români ai momentului, ce au analizat mentalitatea românească, ori dramatismul exagerat, lipsa de curaj şi morală a unei societăţi în derivă.

Artur Silvestri n-a apucat să îmbătrânească. Ştiam de o vreme că era suferind, dar era atent cu boala sa, un diabet ce reuşise în timp să-l controleze cu o voinţă de fier. S-a dus la Domnul la numai 55 de ani, dintr-un alt motiv ce nu s-a putut nici măcar închipui, în decurs de săptămâni, la o incredibilă vârstă a creaţiei, în plenitudinea forţelor sale intelectuale. Ar mai fi putut trăi trei decenii! Dar mesajul său pentru posteritate era deja format şi tot acela ar fi fost: curaj, credinţă, morală şi perseverenţă!

Se spune că nicicând nu sunt oamenii mai individuali, ori mai creativi ca în preajma acestei vîrste. Cred pe undeva că şi singurătatea Sa, a scriitorului de tip mesianic în nopţile reci şi umede ale Bucureştiului pe care l-a iubit şi urît totodată, a produs ceea ce mi-ar place să denumesc aici ca fiind efectul puterii cuvântului scris, fiindcă orice argument ce îl analiza, îl relata cu lux de amănunte, cu o bucurie sinceră de a fi pătruns în miezul mai puţin vizibil, în cauza problemei. Îmi plăcea să stăm nopţile de vorbă, în scris şi cîteodată şi telefonic, fiindcă era pentru mine deja prietenul mai mare, omul bun aşa cum l-am cunoscut eu – şi aşa cum am putut eu să-l înţeleg, de la distanţă – căci în spirit eram apropiaţi. Ştiam de o vreme şi de atacurile la adresa sa în presa scrisă şi nu numai, la care observam că se expune în mod repetat, dar ce le-a suportat cu tărie şi cu distincţie. L-am admirat şi eu ca mulţi alţii, pentru nu doar pentru faptul că era un mare erudit, dar în special pentru metoda şi înţelepciunea cu care îşi argumenta acţiunea. Dat fiind faptul că un om de calibrul său polarizează pînă în cele mai înalte sfere, îşi asigură în acelaşi timp cu tenacitate notorietatea necesară, alături de discipoli şi o gardă loială de gânditori ori cărturari ce îi asociase. Acest fapt reflectă încă o dată valoarea socială şi morală a acţiunii sale, prin cadrul creat pentru scriitori, mesajul social ori filozofic precum şi prin credinţa în capacitatea poporului său de a se ridica prin cinste, corectitudine şi muncă.

Orice s-ar spune despre cărturarul Silvestri, şi multe bune se spun, apariţia sa pe scena literară şi istorică românească de la finele secolului trecut nu a fost nicidecum meteorică, dimpotrivă. Prezenţa sa a avut un cu siguranţă şi un marcant caracter politic, prin patriotismul ce l-a promovat, ce s-a observat, perceput şi analizat ca mişcare social-literară şi ce s-a încercat a se combate prin repetate atacuri la persoană, sub centură. Ca personalitate puternică şi complexă, n-a fost cu siguranţă înţeles în detaliu ori profunzime de o seamă de contemporani, pentru că metoda sa de a pune problemele era de tip saxon, directă, argumentată şi orientată spre succes, într-o alcătuire deosebită, într-o mantie superbă de demonstraţie în morală şi credinţă – (accesibilă pînă şi creolilor) nicidecum paradoxală şi de bună eficienţă. Metoda sa de a pune problemele, de a le discuta cu acuitate, rezistenţa aceasta nouă a gardei intelectualităţii româneşti din umbră ce se sfiise a se arăta pînă la venirea sa în peisajul liber al comunicării, iată că producea deja, chiar şi cu paşi mici, schimbarea ce şi-o dorea pentru neamul său. Vorbesc aici despre o schimbare ce nu avea voie a fi doar teoretică, şi ce a speriat pe mulţi prin eficienţa şi directitudinea sa, nu numai la nivel de mentalitate în general, ci mai ales prin efectul său prin intermediul argumentelor credinţei strămoşeşti în care vedea forţă, dar şi generozitate iertătoare.

Baza atributelor creştineşti cu care îşi începea orice scrisoare  a fost respectul faţă de partenerul său de discuţie. Cred că acesta a fost numitorul comun ce ne-a legat ani la rând, liantul ce trebuia să impună prin metodă, dar mai ales prin morală, alături de lipsa sa de a face compromisuri, acolo unde comportamentul oponenţilor săi era de tip delicvent.

Fiind un vizionar incomod n-a avut cum să placă Puterii şi cred că şi de aceea şi-a trăit cu intensitate fiecare clipă a existenţei, pe care a perceput-o ca pe o luptă asumată cu morile de vînt ale oligarhiei post-decembriste. Unii poate că i-ar reproşa în acest caz, o anume doză „dramatism”, dar vă asigur că n-a fost aşa. Şi sigur că în lupta sa cu mentalitatea balcanică, cu sechelele comunismului, ori cu cele ale fatalismului mioritic, decepţionat de instituţiile româneşti ale vremii, n-a avut cum să convingă de la bun început şi nici nu cred că i-ar fi fost în timp, cu adevărat necesar. Căci dacă ceva a avut importanţă în demersul său, aceasta a fost acţiunea – anume ieşirea din pasivitate a unui număr crescând de intelectuali. Orice schimbare în bine agită spiritele, fiindcă schimbare distruge tipare şi este în sine incomodă. Filozoful Silvestri a înţeles de timpuriu acest mecanism al trecerii, a înţeles provocarea istorică ce determina mesajul său social, pe care îl descifrase şi analizase şi pe care l-a perfecţionat prin atitudine, maniera nouă de a gândi liber, ce nu poate fi doar atributul intelectualului eliberat de sechelele trecutului, chiar şi de cele proprii.

Artur Silvestri n-a căutat să arate contemporanilor săi, decît că metoda valahă se poate perfecţiona, fără a pedepsi cu adevărat. Să nu fie nimănui frică! Şi ce bine i se potrivea dictonul latin: „Aquila non captat muscas!” Căci pe cei ce nu i-a iubit, ştiu sigur că i-a iertat – dar n-a mai pierdut o secundă cu ei … Şi iată, timpul i-a fost scurt şi a avut dreptate! Dar pe cei ce i-a iubit (şi nu puţini au fost), i-a promovat şi susţinut cu forţa şi spatele intelectualului rasat şi de excepţie – cu îngăduinţă şi credinţă în puterile lor. În umbra sa s-a alcătuit de câţiva ani încoace o gardă nouă de intelectuali, aleasă nu doar din aşa-zisa „elită” purtătoare de lobby , ci în special dintre cei tineri, o grupare alcătuită din cei „nevăzuţi” oi „tainici” aşa cum îi plăcea să o spună, atenţi la nevoile naţiunii, dar lipsiţi de mijloace materiale, de lobby sau de propagandă. Acesţia au avut curaj urmându-i modelul, să îşi exprime părerea în mod consecvent în cadrul creat de revistele Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, al cărui fondator a fost.

S-a făcut astfel ieşirea din capitolul fricii pentru o mare parte a intelectualităţii româneşti deprinsă cu pasivitatea. Meritul cărturarului este faptul că piatra de hotar ce a pus-o de o vreme, este deopotrivă vizibilă şi incomodă în continuare pentru cei ce n-au reuşit să îl înţeleagă, personalitatea sa fiind o provocare de proporţii ce trebuie acceptată alături de metoda ce a impus-o şi ce sunt sigur că va convinge în timp, fiind singura cale către succes! Căci lucrurile adevărate, cinstite dar incomode trebuie să se spună întotdeauna, precum şi argumentul cuvintelor trebuie să fie întotdeauna mai puternic decît cel al pumnilor.

Având conştiinţa nemărginirii, a eternităţii, a tragismului intelectualului român, opera lui Artur Silvestri şi nu mă refer aici doar la cartea scrisă, ci în special la fapta Omului mare ce a fost, nu mai este astăzi nici tainică şi nicidecum ascunsă ori de factură dizidentă, ci este de acum înainte un punct de reper pentru orice intelectual ce se respectă, chiar şi pentru cei ce i-au purtat sîmbetele. Şi fiindcă lucrurile sunt întotdeauna aşa cum sunt şi nu cum multora le-ar place să fie – călduţe – prin nepăsare ori dezinteres, sunt sigur că mesajul social al scriitorului şi istoricului Silvestri va pune pe gânduri generaţii întregi de români.

LUCIAN HETCO

Poet, eseist român, redactor şef al revistei AGERO

Germania



Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX

__________________________________________

__________________________________________

Artur Silvestri - fondator ARP

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV

__________________________________________

Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV

__________________________________________

ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>

__________________________________________

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar>>>>

__________________________________________

Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>

__________________________________________

CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>

_______________________________

Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf

_______________________________

Radiografia spiritului creol>>>>.pdf

_______________________________

Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>

_______________________________

coperta I

_________________________________

Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri

_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
coperta-i ____________________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ___________________________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ___________________________________ copert-final_tipar ___________________________________

• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.

____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________

CĂRŢI CE VOR APĂREA ÎN CURÂND ÎN ACEEAŞI COLECŢIE

În colecţia IN MEMORIAM Artur Silvestri

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut

___________________________________

Adrese de corespondenţă:

- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com

- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com _______________________________

CELE MAI NOI APARIŢII DESPRE ARTUR SILVESTRI

VDP decembrie 2008.qxd

„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>

___________________________________
____________________________________

OPERA ÎNTR-UN POSIBIL ARTICOL DE DICŢIONAR >>>>

___________________

OPINII DESPRE OPERĂ >>>>

ARTUR SILVESTRI – Opera

___________________________

ARTUR SILVESTRI - Schiţă biografică >>>>

___________________________

Slujba de înmormântare a lui Artur Silvestri, Mănăstirea Pasărea, 4 decembrie 2008

Pentru a citi mesajele de condoleanţe clik aici >>>>>

_________________

PAGINI ALESE DIN OPERA SI DIN EXEGEZA DESPRE AUTOR

CARTI DE IERI SI DE AZI

_________________________ _________________________
__________________________________ " AL CINCILEA PATRIARH " ______________________________________ _______________________________________ _______________________________________ _______________________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

_____

Temele cele mai cautate

REFERINTE/click pe tema preferata

· arhive necesare

· asociatii si organizatii

· biblioteca virtuala

· edituri arp

· efigii

· fapte de azi

· lecturi recomandate

· programul intermundus - pune romanii in legatura

· publicatii arp

· reviste romanesti

· scriitori de azi


%d blogeri au apreciat asta: