By ARP

Scriitoare Mariana Brăescu, soţia lui Artur Silvestri: Bună ziua. Bine aţi venit. Mă bucură că sunteţi aici, la Salonul de carte, unde lansăm ultimele apariţii editoriale ale scriitorului Artur Silvestri. Din păcate – aşa cum noi şi prieteni fiind, cei mai mulţi dintre dumneavoastră regretăm – a plecat prea devreme.

Voi spune câteva cuvinte despre cărţi şi despre ceea ce face Asociaţia Română pentru Patrimoniu pentru memoria sa. Despre Casa Memorială de la Ceahlău sigur că ştiţi, despre troiţa ridicată în faţa Casei Memoriale ştiţi de asemenea, despre troiţa ridicată în curtea părintească din Drăgăneşti-Vlaşca iarăşi aţi aflat, despre faptul că la Mănăstirea Pasărea există un monument închinat memoriei sale iar aţi aflat. În Bucureşti, la intersecţia străzilor Ciprian Porumbescu şi Cântăreţ Macarie, unde este sediul editurii şi al asociaţiei (ARP) este şi sediul fundaţiei Artur Silvestri şi de asemenea o placă memorială, dar cel mai important lucru care se face pentru Artur este publicarea cărţilor sale. Pe de-o parte recuperăm articolele şi textele care nu au apărut niciodată şi pe care le planificăm să apară în ediţii postume, iar pe de altă parte ne ocupăm de reeditarea cărţilor pe care Artur a reuşit să le publice în timpul vieţii, încercând să le oferim o formulă grafică, o formulă editorială la înălţimea calităţii textului şi autorului. Mă străduiesc şi sper ca măcar în parte să reuşesc.

Reeditarea cărţilor pe care astăzi le lansăm “Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu ” şi “Revolta Fondului Neconsumat. Cazul Zaharia Stancu” se înscrie exact în ceea ce am spus mai înainte şi anume, deşi a existat o apariţie editorială, cărţile fiind tipărite în urmă cu câţiva ani, însă din greşeală litera a fost prea mică şi înghesuită, aşa încât putem să spunem că de fapt acum se oferă aceste cătţi cititorilor, acestea sunt ediţiile prime. Sunt două studii extraordinare, spun eu, pe care Artur le-a scris înainte de ’89 , în anii ’86, ’87 şi după ’90 le-a scris doar prefaţa şi le-a adus la zi.

Spun sunt două studii extraordinare din cel puţin două puncte de vedere: pe de-o parte diagnosticul şi analiza pe care Artur reuşeşte să le facă – ca de fiecare dată când se apleca asupra unui text – şi pe de altă parte este scriitura care arată extraordinarul său talent nu doar de critic ci şi de prozator, creator de imagine şi de stil în critica literară.

Am ales, nu la întâmplare, câteva pagini pentru că după mine urmează doamna Teodora Mîndru, editor coordinator, care va vorbi în această calitate şi bineînţeles doamna Ana Dobre, critic literar care va prezenta cărţile aşa încât eu mai puţin voi discuta aceste aspecte. Vă spun ceva din interior: am fost lângă Artur atunci când a scris aproape “Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu ”. S-a întâmplat la Mănăstirea Ciolanu. Au fost câteva săptămâni în care scria de dimineaţă până seara şi a încercat să publice ambele cărţi la editura la care era redactor Mihai Dascăl, dar din păcate, ştiţi cum au fost vremurile, nu a reuşit să le publice. Totuşi, amândouă cărţile îi sunt dedicate lui Mihai Dascăl, care nu a fost un mare prieten cu Artur. Era un editor cu care Artur a lucrat foarte bine, la alte cărţi.

De ce totuşi i le-a dedicat? Pentru că Artur a respectat calitatea de editor şi de om de litere a lui Mihai Dascăl dar mai ales a fost impresionat fiind de felul dramatic şi neaşteptat în care Mhai Dascăl a părăsit această lume. A fost se pare o iarnă în care necazurile l-au ajuns, a avut un moment de rătăcire şi a plecat într-un mod absout dramatic. Ţin minte că deşi, repet, nu era prietenul lui, Artur a fost şocat când a aflat că la mijloc sunt nişte bani care l-au încurcat foarte mult şi mi-a spus “de ce nu a venit la mine, de ce nu a venit la mine?” Era stupefiat, era revoltat, era disperat de faptul că o viaţă, şi chiar o viaţă de intelectual de clasă poate să fie frântă şi un om poate poate să fie înfrânt datorită unei chestiuni atât de prozaice – nişte bani – şi nu era o sumă exagerată dar erau nişte necazuri care s-au adunat şi care au făcut ca Mihai Dascăl să dispară. Cum Artur considera că moartea definitivă este doar atunci când nu mai pomeneşti a considerat că dedicându-i cărţile pe care le-a lucrat cu Mihai Dascăl este un fel de a-l nemuri. Acest lucru mă face şi pe mine să-l evoc şi să fiu în spiritul a ceea ce a vrut Artur Silvestri. De altfel sunt singurele dedicaţii pe care a apucat să le facă vreodată Artur.

În aceeaşi idee şi ca să ilustrez talentul său dincolo de cel de critic literar şi de diagnoză cum am spus, talentul care se manifestă prin stil şi care adesea îmbracă forme ale talentului de prozator, am să citesc două pagini din prefaţa acestei cărţi, închinată lui Miron Radu Paraschivescu . Întâmplarea face – şi vreau să spun două vorbe despre lucrurile pe care le cunosc din interior – datorită agenţiei imobiliare de prestigiu pe care o înfiinţase şi pe care o conducea Artur, dosarul conacului lui Miron Radu Paraschivescu, scos la vânzare, a ajuns la firma sa şi Artur a mers să-l vadă. Artur a venit extraordinar de tulburat de ceea ce a văzut. Mi-a povestit şi voi citi câteva pagini, două, trei pagini din carte, ca să înţelegeţi despre ce este vorba:

<Pe la începutul anului 1995, când devenisem şi un consultant imobiliar cu reputaţie, mi-a căzut în mână ca din întâmplare o fişă ce conţinea o propunere de vânzare ce m-a frapat numaidecât. Era ”conacul” lui Miron Radu Paraschivescu , de la Văleni. Îl vindea în numele “băiatului” Mitică, emigrat demult undeva în Franţa şi necunoscut aici, o doamnă distinsă, “de o anumită vârstă” ce se bucură aflând că ştiu măcar despre cine este vorba. Când, după vreo câteva zile, ajunserăm la Vălenii de Munte, era o primăvară răscolitoare, ce inflamase parcă întreaga vegetaţie şi scotea din pământ, cu o furie indescriptibilă, pânze sălbatice de aburi.

“Domeniul”  – căci era un adevărat domeniu rural – avea porţile ferecate şi abia după o vreme se putu găsi cheia deţinută în vecini de o localnică binevoitoare, ce mai urmărea câteodată “casa” ca să nu o spargă hoţii. Când intrarăm, în sfârşit, imaginea ce se desfăşura în faţa ochilor se arătă de-a dreptul mirifică: o livadă de mai bine de un hectar, populată cu un potop de pomet indistinct ca soi dar organizat cu disciplină în ceea ce părea să fi fost cândva o grădină pentru plimbare şi reflecţie, tincturată din loc în loc de câte o bancă, aşezată spre odihnă. […]

Mai la o parte, casa de o vechime nu mai mare de şaizeci – şaptezeci de ani, se ţine încă bine deşi dintele vremii începuse să muşte deja, cu răutate. Dar de îndată ce se deschiseră “uşile din spate”, dinspre bucătării şi sala de mâncare, totul se prefăcu într-o scenă stranie, ininteligibilă şi cu un caracter lugubru. În conacul odinioară îngrijit şi de o relativă nobleţe negustorească, nu se modificase parcă nimic de când omul ce îl avusese nu mai venise pe-acasă. Dar fiindcă trecuseră ani – ori poate zeci – pretutindeni domnea un praf îngroşat care dădea oalelor de supă şi tigăilor un aspect de scenă din “Marile Speranţe”. Semîntunericul asigurat de groasele draperii atârnate la fereşti sporea sentimentul neobişnuit ce apărea numaidecât. Numai o largă sufragerie, pe de-a-ntregul nemobilată ce se afla la parter, aproape de zona cazanieră, lăsa lumina orbitoare să pătrundă prin sticla neobturată a ferestrelor numeroase.” Şi mai departe tot aşa descrie şi iată o frază cu care închei citatul: “Era întâia oară când mă întâlneam cu Moartea Definitivă>.

Aşa  îşi reprezenta Artur moartea definitivă atunci când nimeni nu-şi mai amintea şi nu mai atingea lucrurile ce odată fuseseră vii şi importante pentru oameni.

Dau în continuare cuvântul, pentru a prezenta cărţile, doamnei Ana Dobre, critic literar – cum am spus – , o cunoscătoare a cărţilor lui Artur Silvestri şi o persoană apropiată în timpul vieţii. Vă mulţumesc.
____________
Pof. dr.Ana Dobre: Vă  mulţumesc şi eu pentru invitaţie. Eu am prima ediţie a cărţii domnului Artur Silvestri, “Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu ”. Doamna Mariana Brăescu m-a prezentat ca pe o persoană apropiată dumnealui şi aş începe cu o mică poveste despre întâlnirea mea cu Artur Silvestri. Ştiam de dumnealui, am fost un an profesoară în satul său natal, la Drăgăneşti-Vlaşca, îi cunosc familia şi în 2004 când m-am înscris la doctorat şi am avut ca subiect de teză pe Miron Radu Paraschivescu am aflat că dânsul a publicat o carte şi atunci mi-am dorit foarte mult să-l întâlnesc crezând că printr-o carte deţine şi documente despre scriitorul care mă interesa atunci.

Între timp am susţinut şi doctoratul, chiar săptămâna aceasta, pe 8 iunie. Sigur că l-am cuprins în bibliografie. A fost o carte pe care am citit-o cu foarte mare atenţie. Aşa s-a întâmplat să mă întâlnesc cu domnul Artur Silvestri, mai întâi la telefon şi apoi să discutăm şi să-mi spună aproape aceleaşi lucruri pe care le-a amintit şi doamna Mariana Brăescu şi anume că era frapat cât de mult intrase în uitare acest scriitor. Şi chiar a pronunţat aceeaşi sintagmă, “moartea definitivă”.

Este cred prima monografie, primul studiu dedicat scriitorului din perspectiva balcanismului literar căruia Artur Silvestri îi spune spirit creol. El analizează personalitatea lui Miron Radu Paraschivescu şi trage o concluzie şi anume că scriitorul avea aspiraţii prea mari dar era în acelaşi timp conştient de limitele personalităţii sale şi de aceea s-a realizat ca scriitor într-o notă minoră prin “Cânticele ţigăneşti”.

Artur Silvestri face radiografia personalităţii lui Miron Radu Paraschivescu   şi radiografia operei. Din analiza operei sigur că ies în evidenţă talentul său literar, capacitatea de a pune diagnostice literare corecte. De asemenea, este evidentă cultura, vasta cultură pe care o avea Artur Silvestri punând opera lui Miron Radu Paraschivescu într-un context foarte larg în literatura română şi în literatura universală.

M-aş opri puţin asupra a ceea ce el numeşte “spirit creol”. Vă rog să-mi daţi voie să-mi folosesc notele.

Personalitatea lui Miron Radu Paraschivescu îi apare drept o reprezentare a spiritului creol, adică spiritul transplantat într-un alt loc şi timp şi pe care el nu-l accepta. Apropierea lui Miron Radu Paraschivescu de spiritul balcanic, de acest spirit creol, se explică prin biografie şi printr-o simpatie pe care el a avut-o pentru ţigani. Această simpatie a lui Miron Radu Paraschivescu pentru ţigani, pentru muzica lor, pentru comportamentul lor liber a făcut să fie suspectat că ar fi de origine ţigănească dar din cercetările pe care le-am făcut la arhivele din Teleorman, Prahova, de la Şcoala din Buzescu unde a funcţionat, eu personal n-am găsit niciun document din care să reiasă că Miron Radu Paraschivescu era ţigan. Prin urmare simpatia lui pentru ţigani era pur şi simplu o simpatie culturală. Era atras de cultura lor, de spiritul lor liber.

De asemenea, vreau să adaug că Artur Silvestri avea într-adevăr cultul oamenilor, locului căruia simţea şi el că-i aparţine şi cultul prieteniei, iar cuvintele pe care le pune aici, pe prima pagină, referitor la Mihai Dascăl cred că spun foarte multe despre el ca om: “M-am gândit să dedic această carte memoriei celui care, la sfârşitul anilor ’80 din secolul trecut, s-a străduit s-o vadă tiparită şi, din nefericire, n-a mai apucat: eminentului editor Mihai Dascăl, luat de o moarte năpraznică în chiar această iarnă cumplită ce m-a învăţat şi pe mine că totul trebuie făcut la timp şi până la capăt”.

Cred că Artur Silvestri s-a străduit să facă el însuşi foarte bine lucrurile şi până la capăt. Ceea ce a lăsat prin cartea dedicată lui Miron Radu Paraschivescu îl salvează pe acesta de la moartea definitivă.

Artur Silvestri a făcut pentru memoria lui Miron Radu Paraschivescu mai mult chiar decât fiul său, care se află acum la Paris.

Cealaltă  carte dedicată tot unui scriitor teleormănean – Artur Silvestri iubea Teleormanul – este de asemenea dedicată unui scriitor care este cu obstinaţie ignorat de critica literară. În Teleorman existau până mai acum câţiva ani două festivaluri literare, unul dedicat lui Preda şi unul dedicat lui Zaharia Stancu. La ultimul, cel dedicat lui Zaharia Stancu, într-o discuţie furtunoasă despre personalitatea acestuia, participanţii l-au acuzat pe oportunistul Zaharia Stancu lăsând la o parte opera. Atunci s-a conturat o idee şi anume că Zaharia Stancu poate să revină în literatură ca poet. Fondul neconsumat, de care scrie Artur Silvestri, ar putea să fie şi această recuperare a unui scriitor care este pe nedrept ignorat astăzi.

Vă  mulţumesc frumos.
_____________

Teodora Mindru: Bună ziua. Sunt deosebit de mulţumită să vă pot saluta, să putem să ne mai întâlnim încă o dată în acest cadru care este firesc pentru Artur Silvestri şi mă bucur că sunteţi prezenţi. După cum ştiţi, cel puţin o parte dintre dumneavoastră, doamna Mariana Brăescu a fost prezentă la târgurile de carte din ţară, la Cluj-Napoca, la Timişoara şi la Iaşi cu aceste cărţi pe care le-a reeditat. Am citit materiale şi ecouri de la aceste evenimente editorial şi scria cineva că este un omagiu adus lui Artur Silvestri prezená cărţilor sale la aceste evenimente. Nu am impresia în acest moment că este un omagiu ci mi se pare că este un lucru firesc. Unde să fie un scriitor şi un critic de seamă? La târgul de carte unde sunt cititorii. Unde, cum să se întâlnească cu cititorii săi? Prin carte. Cum să existe în literatura şi cultura noastră? Prin carte. De aceea mi se pare că suntem într-o ordine firească cum spunea la un moment dat c-ar fi fost firesc şi de datoria urmaşilor să se facă pentru Miron Radu Paraschivescu. Cele două cărţi nu sunt scrise întâmplător şi nu întâmplător le-a ales şi doamna Brăescu să le reediteze. Ele sunt două feţe ale unei monede existenţiale în civilizaţia şi cultura românească.

Artur Silvestri, precum ştiţi, a fost un foarte profund adept al protocronismului cultural şi a definit originismul în cultura românească, adică acea capacitate a unei civilizaţii arhaice complete, de a da naştere, prin ea însăşi şi prin forţele arhaice esenţiale, la trepte de civilizaţie şi de cultură. Este cazul poporului roman, care dezvoltă cultura sa specific, autentică, nu indusă din afară. Artur Silvestri explică acest fenomen chiar într-o profesiune de credinţă literară în introducerea la volumul “Revolta Fondului Neconsumat. Cazul Zaharia Stancu”. Artur Silvestri citează aserţiunea lui George Călinescu, care scria că “noi suntem romani ca şi galo-romanii dar în acelaşi timp avem specificul nostru pentru că noi am fost prezenţi prin geţi la începutul Europei.” Şi atunci spune Artur Silvestri “suntem la începuturi în Europa originilor” şi avem o europenitate specifică. Raportându-se la această europenitate specifică, el tratează în continuare fenomenul literar şi pe aceşti doi reprezentanţi ai literaturii române în opoziţie cumva.

Zaharia Stancu este cel care dă glas acestui fond primitiv. “Este un primitiv modern”, spune el, “ajungând la realism aşa cum ajunge la stilizare Brâncuşi la un moment dat.” Ajunge la rădăcina lucrurilor şi o exprimă în poeziile sale. Artur Silvestri se ocupă numai de poezia lui Zaharia Stancu în această carte arătând chiar că romanul este cumva o prelungire a poeziei în proză, ridicând la valoarea lui poezia. Pe Zaharia Stancu îl socoteşte un reprezentant neaoş, de rasă pură, să zicem, al civilizaţiei ancestrale româneşti prin opera sa pentru că, se subînţelege dacă “veşnicia s-a născut la sat”, cum spunea un alt poet, Artur Silvestri spune “şi s-a păstrat la sat”.

În poezia lui Zaharia Stancu, consemnează Artur Silvestri, întâlnim raportarea la natură, sistemul de valori, mistica primară, caracteristici  ancestrale ale poporului roman. Este pur romanesc, şi cred că Artur Silvestri se simte , datorită concepţiei sale şi datorită fondului său, apropiat de Zaharia Stancu. Nu înseamnă că îi aduce elogii. Nu. Criticul Artur Silvestri  tratează cu professionalism poezia lui Zaharia Stancu, subliniind ceea ce este de subliniat şi arătând că, de fapt, valoarea lui Zaharia Stancu nu este în ceea ce prin cultură – deşi era un om cult – a reuşit să achiziţioneze, ci prin faptul că ajunge la universalitate exprimând acest fond esenţial al poporului român.

Este un punct de vedere, zic eu, foarte valoros şi care este foarte actual acum, în această Europă, în care suntem acum şi formal, că esenţial eram şi suntem, un popor present, prin filonul dac, chiar în ”Europa originilor „ cum spunea Artur Silvestrii. Ceea ce este o temă literară, dar şi o temă de reflecţie.

În acelaşi timp aş vrea să spun, cum a spus şi doamna Mariana Brăescu, nu putem să trecem cu vederea în această carte peste talentul de scriitor al lui Artur Silvestri, de mare portretist. Ceea ce mi-am însemnat eu aici, din carte sunt doar citate demne de a fi reţinute, citate care mai bine ilustrează ideile sale decât orice explicaţie aş putea eu da.

Iată, de exemplu, portretul lui Zaharia Stancu cred că se înscrie, cred pe linia călinesciană pe de-o parte, pe de altă parte în galeria balzaciană:

“Prin 1922, în lumea mondenă a Bucureştilor, îşi făcu aparţia un tânăr subţiratec şi înalt, care nu împlinise încă douăzeci de ani; ceea ce atrăgea de îndată la el era o privire verzuie şi mocnită, misterioasă, prevestind primejdii precum sclipirile unor diamante blestemate. Chipul lung, oval, avea pielea arsă de soare şi buzele trădau o senzualitate de mediteranean; sprâncenele conjugate şi stufoase sporeau impresia de creatură sălbatică, pe care junele mai degrabă o cultiva cu inteligenţă decât o documenta psihologiceşte.”

Este de citit. E o carte de citit cu mare plăcere şi interes.

În opoziţie, Artur Silvestri prezintă cazul lui Miron Radu Paraschivescu şi face “radiografia spiritului creol”.(vol. Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu) Ce este spiritul creol? Este acel spirit care te face să-ţi negi originile fie direct prin a le eluda- poate nici nu le simţi, poate nu le găseşti- şi a crede că ceea ce poţi să ajungi prin cultura proprie, prin statutul social, este ceva mai mult. Miron Radu Paraschivescu are, spune el, o origine incertă undeva la Zimnicea, cu un bunic la Constanţa, trece şi pe la Brăila, apoi şi pe la Vălenii de Munte… Şi-n cultură se manifestă şi ca poet, şi ca jurnalist, dar este şi critic de artă. Se exprimă prin acele cântice ţigăneşti – şi în privinta cânticelor ţigăneşti nu este nici o undă de dispreţ nu este nicio problemă, ci, dimpotrivă, simpatizează cu ţiganii – dar Artur Silvestri arată că de fapt el nu ajunge la fondul etnic al acestui popor indo-european ci este ceva care care rămâne la un strat superficial.

Spre deosebire de Zaharia Stancu despre care spune că este ”o declaraţie etnografică” – minunat exprimat – Miron Radu Paraschivescu a fost epatant în multe domenii şi s-a stins. Şi s-a stins şi s-a uitat. Pentru că el de fapt nu a avut, ajunge la concluzia – cel puţin eu aşa am înţeles şi poate dumneavoastră mă veţi contrazice sau nu – că nu a avut acest filon, autentic, profund, care ducea direct la universalitate, dar s-a adăugat uitarea nedreaptă din partea urmaşilor.

Vreau să subliniez profesionalismul de critic literar al lui Artur Silvestri: spre deosebire de lucrările altora pline de invective – îmi place, bine – nu-mi place, l-am desfiinţat – el analizează autorul,îl raportează la alte repere culturale româneşti, universale. Se delimitează, dar nu desfiinţează autorul -în cazul de faţă Miron Radu Praschivescu- arată că este un fel de a face literatură, cu totul deosebit de ceea ce este Zaharia Stancu şi altfel reprezentativ.  Studiul critic asupra cazului Miron Radu Paraschivescu este astfel, o altă carte captivantă.

Aşadar, Artur Silvestri, deşi spune, în introducere, că se delimitează de Miron Radu Paraschivescu, spune că a scris această carte cumva împotriva voinţei sale pentru că nu-l simţea apropiat. De ce a scris-o atunci? Pentru că prin această scriere a formulat idei şi teme ce-l preocupau şi s-a delimitat el însuşi, ca scriitor, mai bine iar pe de altă parte, spune că a făcut acest lucru pentru că ”vrednic a fost” Miron Radu Paraschivescu prin ceea ce a dat literaturii române.

“Dar mâna de văzduh ce conduse toate acestea ca să fie, făcu, de fapt, şi pentru Miron Radu Paraschivescu un gest îndurător. Omul uitat şi opera părăsită îşi găsiră, poate, în acest fel o aşezare mai dreaptă căci, dacă există Purgatoriu, este probabil că poetul fuse astfel izbăvit. Şi, poate că, fără ca să ştiu, mă împinse pe mine, un străin, să-i fac pomenire spre a nu se uita şi a se ţine minte căci vrednic fuse atunci când era pe pământ.” Scria Artur Silvestri în prefaţa acestui volum.

Artur Silvestri a fost foarte impresionat de ceea ce a văzut la Văleni ( Miron Radu Paraschivescu era o legendă mai ales pentru poeţii tineri pe care i-a încurajat): acolo era doar uitarea, moartea definitivă .Ce a văzut acolo l-a marcat profund şi mai ales faptul că nu s-au înregistrat manuscrisele, că nimeni nu s-a interesat să vadă dacă mai sunt tăieturile, notaţiile lui din cărţi… Nimeni, nimeni…

Deşi am coordonat cartea “In memoriam Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare”, deşi am fost prezentă, am spus, această carte a fost cartea lacrimilor. Deşi lacrimile nu s-au uscat de pe obrazul şi nici din sufletul celor care îl iubesc şi n-o să se usuce, vreau să spun, dacă nu sună deplasat, că Artur Silvestri are noroc în ceea ce priveşte opera. Cu o asemenea dăruire, hărnicie şi cu toate forţele pe care le-a adunat,   doamna Mariana Brăescu s-a apucat să editeze, să reediteze, să culeagă tot, tot ceea ce a scris soţul ei. Toate articolele sunt în curs de adunare în volume, tot ce a notat, toate pozele, tot, ca să nu se piardă.

Artur Silvestri merită să intre în drepturile sale de autor şi critic literar şi sper să s-o ajut pe Mariana Brăescu să facă acest lucru.

Avem în pregătire două cărţi pe care le-am anunţat, nu le-am uitat, se pregătesc, cresc: ”Artur Silvestri – aşa cum l-am cunoscut” şi “Artur Silvestri. Editorul sau grădinarul dăruit”.

De ce? Pentru că noi am înaintat scriind despre prezenţa sa şi valoarea sa culturală. Vrem să lăsăm puţin deoparte impresia, emoţia, durerea despărţirii şi să-l descriem mai mult aşa cum a fost ca personalitate, ca prezenţă în cultura românească, să-l recuperăm, aşa cum vorbea el şi propunea el reconquista valorilor cultural şi a memoriei valorilor naţionale.

Acestea sunt în pregătire şi vor să iasă în cursul acestui an.

Se editează şi vor ieşi la lumină pentru marea bucurie a cititorilor culegerile de articole de critică literară care sunt minunate. Sunt schiţe de creion pentru fiecare autor analizat. Într-o pagină reuşea să redea personalitatea, să exprime scriitorul ca un exponent al unei categorii, să caracterizeze opera, să dea un diagnostic şi o previziune. Sunt rare astfel de analize critice.

Eu vă mulţumesc încă o dată pentru prezenţă şi mulţumesc tuturor celor care ne scriu pentru revistele on-line, ne citesc revistele, ne scriu sau ne-au scris pentru cărţile despre Artur Silvestri.

Anunțuri


Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX

__________________________________________

__________________________________________

Artur Silvestri - fondator ARP

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV

__________________________________________

Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV

__________________________________________

ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>

__________________________________________

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar>>>>

__________________________________________

Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>

__________________________________________

CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>

_______________________________

Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf

_______________________________

Radiografia spiritului creol>>>>.pdf

_______________________________

Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>

_______________________________

coperta I

_________________________________

Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri

_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
coperta-i ____________________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ___________________________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ___________________________________ copert-final_tipar ___________________________________

• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.

____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________

CĂRŢI CE VOR APĂREA ÎN CURÂND ÎN ACEEAŞI COLECŢIE

În colecţia IN MEMORIAM Artur Silvestri

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut

___________________________________

Adrese de corespondenţă:

- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com

- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com _______________________________

CELE MAI NOI APARIŢII DESPRE ARTUR SILVESTRI

VDP decembrie 2008.qxd

„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>

___________________________________
____________________________________

OPERA ÎNTR-UN POSIBIL ARTICOL DE DICŢIONAR >>>>

___________________

OPINII DESPRE OPERĂ >>>>

ARTUR SILVESTRI – Opera

___________________________

ARTUR SILVESTRI - Schiţă biografică >>>>

___________________________

Slujba de înmormântare a lui Artur Silvestri, Mănăstirea Pasărea, 4 decembrie 2008

Pentru a citi mesajele de condoleanţe clik aici >>>>>

_________________

PAGINI ALESE DIN OPERA SI DIN EXEGEZA DESPRE AUTOR

CARTI DE IERI SI DE AZI

_________________________ _________________________
__________________________________ " AL CINCILEA PATRIARH " ______________________________________ _______________________________________ _______________________________________ _______________________________________
Noiembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

_____

Temele cele mai cautate

Referinte cautate

  • Niciunul

REFERINTE/click pe tema preferata

· arhive necesare

· asociatii si organizatii

· biblioteca virtuala

· edituri arp

· efigii

· fapte de azi

· lecturi recomandate

· programul intermundus - pune romanii in legatura

· publicatii arp

· reviste romanesti

· scriitori de azi


%d blogeri au apreciat asta: