By ARP

Aşa a fost[1]

– fragmente –

În cursul anului şcolar cât am funcţionat în comuna Plosca s-a născut şi feciorul nostru, Gabriel, cel care a fost îngrijit în timp ce soţia mea era la şcoală, profesoară fiind, de către ţaţa Anica, aceea care mă crescuse şi pe mine. Era un fel de doică, dar care n-avea cine ştie ce carte, numai patru clase primare şi, totuşi, având un deosebit simţ matern şi o inteligenţă nativă, se pricepea de minune să crească pe cei mici.

Am fost şi voi fi totdeauna recunoscător acestei fiinţe care, cu blândeţe şi răbdare, m-a crescut şi pe mine şi în primii ani şi pe feciorul nostru, Gabriel.

Am fost şi suntem mândri că avem un asemenea copil dezvoltat la trup şi minte, deosebit de armonios, cu deosebite calităţi umane, stăpânit de curiozitate şi pasiune pentru citit încă din primii ani petrecuţi la grădiniţa şcolară, care prin muncă, perseverenţă şi ambiţie a reuşit ca în toate formele de învăţământ pe care le-a străbătut să fie primul.

M-am străduit şi eu şi maică-sa ca, prin şcoală şi mijloacele materiale modeste de care dispuneam, ca slujbaşi în învăţământ, să-i dăm posibilitatea fiului nostru să se realizeze.

În anii de liceu, valorificând unele posibilităţi de deplasare în străinătate, Gabriel a putut cunoaşte bine Italia şi Franta. A studiat şi aprofundat cultura acestor ţări cu o civilizaţie străveche, dezvoltată mult în acest secol.

Aceste călătorii şi studii au contribuit mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea orizontului lui de cunoaştere, la formarea lui ca gazetar şi critic literar.

Dar despre asta vom mai vorbi în cuprinsul acestei cărţi ce se vrea a fi cunoscută şi înţeleasă ca prezentând realitatea şi numai realitatea unei vieţi, pusă în slujba familiei, a şcolii şi a ţării, toate constituind un tezaur sufletesc în continuă vibraţie.

Iată-ne, deci, după un an de început de experienţă a greutăţilor vieţii, reveniţi din nou acasă. Am plecat doi şi am revenit trei. Se născuse feciorul Gabriel.

Din nou, cu puţinul bagaj cu care plecasem şi însoţiţi şi de bravul nostru caţel Stănică, am revenit în casa părinţilor noştri.

Sigur, căldura sufletească, marea lor dragoste, a părinţilor, vechi învăţatori în comuna cu nume turcesc, Asan-Aga, ne-au copleşit. Venise şi nepotul lor, prilej de mare bucurie pentru ei.[2]

……………………………………………………………………….

Prin canale ascunse, unul din activiştii de sector, un fost muzicant, destul de redus la minte, dar foarte agresiv, mi-a zis într-o zi că ştie că eu mi-am botezat copilul la biserică. Aşa era. Dar fusese voinţa mea şi a soţiei precum şi a părintilor mei.

În această situatie, cam ultimativă, i-am răspuns acestui activist: Dar tu te-ai botezat?. La întrebarea mea, acesta a rămas fără replică şi pe un ton coborât, dar ferm, i-am spus: Vezi că ai alte lucruri mai bune de făcut. M-a tot discutat acest ins pe la mai multe nivele, dar alţii mai cu cap nu 1-au luat în seamă.

Totuşi, momentul apăsător al discuției cu el mi-a rămas în minte. Sunt convins că nu am fost singurul care a primit reproşuri privind botezul, se începuse de mult şi continua o persecuție ascunsă asupra celor ce îşi botezau copiii la biserică.[3]

……………………………………………………………………….

Plecarea noastră din nou în Italia aprinsese multe spirite şi de aceea se impunea prudenţă, lucru ce 1-am făcut pentru liniştea noastră, atât în familie cât şi la şcoala unde lucram şi eu şi soţia mea.

Totul trebuia dirijat, o comportare normală atât în vorbe cât şi în fapte, uitarea unor discutii în care sesizam tenta de provocare, aceasta era înţelegerea dintre mine şi soţie. Fiul nostru era la vârsta când înţelegea totul, înzestrat fiind cu putere de discernământ, un copil pus pe studiu, asistase la discuţia din familie şi eram convins că va avea o comportare corectă, la liceu, printre colegii lui, fiind în ultima clasă de liceu.

Ştiam că fiul nostru este prietenos şi atent cu colegii lui de clasă, că este apreciat de profesori, că preocupările lui pentru citit şi scris îi cuprind cele mai multe ore din zi, că deja are colaborări la reviste literare, aşa că din partea lui puteam fi siguri că ştie să se apere de eventualele răutaţi cauzate în special de faptul că se deplasase cu familia două luni în Italia. [4]

……………………………………………………………………….

Fiul nostru[5] se afla la liceu la Bucureşti şi în aceeaşi noapte, la sosirea noastră[6], 1-am sunat la telefon la gazda unde locuia, bucurându-ne mult de vestea ce ne-a dat: note bune la clasă, consecvenţă în pregătirea pentru bacalaureat şi examenul de admitere la facultate, examene grele ce urma să le susţină în această vară. Conform opţiunii lui, urma să dea examen la Facultatea de limba şi literatura română. De bacalaureat nu ne făceam probleme fiindcă la concursul de primăvară, olimpiada de limba română, obţinuse premiul I pe ţară, pregătit fiind de un ilustru profesor de limba română de la liceul Mihai Viteazul din Bucureşti, un fost preot, Costică Marinescu, teleormănean la origine.

De altfel, în acest an, vara constituia pentru familia noastră un moment important pentru continuarea pregătirii intelectuale a fiului nostru.

Au trecut repede lunile ultimului trimestru al anului şcolar, fiul nostru a trecut examenul de bacalaureat cu note foarte bune şi iată-ne, acum, în febra emoţiilor de la examenul de admitere în facultate.

Ca în fiecare an, sute de părinţi ai candidaţilor la examenul de admitere în diferite facultăţi din Bucureşti, se aflau pe lângă zidurile acestor importante instituţii de învăţământ, vorbind în şoaptă şi transpirand vârtos, fie de căldura lunii iulie, dar cel mai de crezut datorită emoţiilor pe care le trăiau intens alături de cei ce trudeau pe băncile amfiteatrelor. Printre aceşti părinţi ne aflam şi noi, stând în maşina parcată lângă zidurile Facultăţii de limba şi literatura română.

Se intrase în sălile de examen cu o jumătate de oră înainte de ora nouă dimineaţa, urmând ca lucrarea scrisă să dureze trei ore.

Între timp, citisem câteva ziare şi mai ascultasem buletine de ştiri transmise la radio. Timpul trecea foarte greu. Pe la 11:30 au ieşit primii candidaţi, mai grăbiţi. Am aflat şi subiectele date. Soţia mea, profesoară de limba română, şi-a dat cu părerea că subiectele nu au fost chiar grele pentru cei care se pregăteau cu atenţie. Am comunicat imediat, prin telefon, cu profesorul lui şi a şi dat un pronostic extrem de optimist. Dar ne-a rugat ca după ce iese din examen feciorul nostru să trecem neapărat pe la el.

Se făcuse deja 12:30 şi mulţi dintre candidaţi ieşiseră din sălile de examen. Noi, îngrijoraţi, priveam atenţi spre uşa de ieşire din facultate. A venit şi ora 13 şi starea emoţională creştea. Băteam cu degetele în plafonul maşinii, căutând o descărcare nervoasă şi în acest fel. Abia către ora 13:30 a ieşit zâmbind şi feciorul nostru. Ne-am dat seama că totul este bine. Primele lui vorbe au fost: Staţi liniştiţi că totul a mers bine. Ne simţeam uşuraţi şi o stare de linişte a venit repede, aşa că i-am putut transmite dorinţa profesorului său să trecem pe la el. Aşa am şi făcut, ajungând degrabă la profesor, unde eram aşteptaţi.

În grădina casei profesorului de limba română pe care îl avusese la Mihai Viteazul, feciorul i-a expus calm ce a scris în lucrarea de examen, la care profesorul lui s-a ridicat în picioare, 1-a luat în braţe şi 1-a sărutat spunându-i: N-avem voie să nu luăm nota 10.

La afişarea rezultatelor examenului de admitere, pe lista admişilor se afla şi feciorul nostru între primii 15 admişi, cu aceeaşi medie. Era un mare succes al lui şi o mare bucurie a noastră. Ştiam că pretenţiile sunt mai mari, acum, că se vor spori cheltuielile şi că el dorea să locuiască tot singur, aşa cum făcuse şi la cursurile liceale. Dorea acest lucru fiindcă putea studia în linişte şi mai era şi pasionat de lectură, fapt ce-i impunea neapărat un mediu prielnic preocupărilor lui.

Ne-am străduit şi i-am asigurat condiţiile dorite după posibilităţile noastre salariale ca profesori. În condiţiile existente în ţară, ca să ai o viaţă asigurată, era necesar fie să înveţi carte temeinic, fie să intri în politică, să poţi prinde o funcţie în partid sau anexe ale acestuia, lucru ce era de cele mai multe ori o chestiune de întâmplare, fie datorită dosarului, fie temperamentului individului ce trebuia să fie neapărat o persoana docilă, lipsită de personalitate ce trebuia să stea sluj în faţa marilor din partid.

N-am optat niciodată pentru varianta politică, mai întâi că noi, intelectuali fiind, nu puteam fi priviţi ca cei ce veneau din familii de muncitori. Iar în ce priveşte personalitatea, ştiam bine pe cine crescusem, că nu era un tip care s-ar fi încovoiat în faţa celor ce ar fi dorit acest lucru. Îl încurajasem să se ţină ţeapăn pe picioarele lui, să fie cu fruntea sus, să-şi susţină punctul de vedere şi să nu admită prostia ce i se impune de personajele ajunse prin politică în posturi de decizie.

Ştiam că-i va fi greu, ştiam din proprie experienţă câte înghiţisem de la activiştii de partid, ştiam că aceste personaje, ajunse în posturi de decizie, pot lua măsuri abuzive care presează puternic psihic asupra oamenilor. Dar tot atât de bine ştiam că printr-o atitudine fermă, susţinută şi categorică, pe mulţi „neispraviţi” i-am putut înfrunta. O altă cale nu era de urmat. Trebuia deci plecat cu mai multă îndrăzneală şi curaj în lumea aceasta din ţara noastră, dominată de incompetenţă, prostie şi invidia proliferată în lumea politică orbită de ideologia proletară. Noi, intelectualii, ne aflam plasaţi de aceste gloabe înhămate la trăsura partidului, undeva la coadă, de parcă am fi fost nişte anexe la „deşteptăciunea” înscăunată la conducerea treburilor de stat. Atitudinea refractară a multor intelectuali a trebuit inteligent folosită, fiindcă exista oricând primejdia de a fi lăsat pe drumuri printr-o singură lovitură de sabie, cu sloganul „duşman al poporului”. Singura armă a intelectualilor era cuvântul şi cu această armă s-a reuşit de multe, multe ori să fie puşi în derută „deşteptăciunile pământului” numite activişti.

Străbătusem o perioadă încărcată psihic, admiterea în facultate a fiului nostru, dar încet, încet ne debarasam de această încărcătură nervoasă şi intram în normal, mai ales că imediat după afişarea rezultatelor la facultatea unde concurase ne-am hotărât să mergem pentru o scurtă vacanţă la munte.[7]

……………………………………………………………………….

Dar ne aşteptau acasă şi unele urgenţe generate de pregătirea anului şcolar, dar şi de grija de a găsi o gazdă corespunzatoare în Bucureşti pentru fiul nostru, ce-şi începea viaţa de student.

Cu o uşoară oboseală, dar cu satisfacţia unei vacanţe marcată de o permanentă mişcare şi schimbare de peisaj, cu bateriile încărcate, cum se obişnuieşte să se spună când cobori de la munte, iată-ne în drum spre casă cu o mică oprire în Bucureştiul sufocat de căldură.

Începea o viaţă nouă de student pentru fiul nostru, iar pentru noi veneau noi preocupări şi griji, fiindcă oricum viaţa de student era mai complexă, presupunea mai multă cheltuială, în special pentru studiu, domeniu ce-1 preocupa mult şi depunea interes. Cunoştea destul de bine două limbi străine, engleza şi franceza şi astfel se ridicau noi cerinţe fiindcă materialele de studiu în aceste limbi erau destul de reduse şi publicaţiile în aceste limbi puteau fi procurate destul de greu şi la sume nu tocmai modice.[8]

……………………………………………………………………….

Ceea ce îmi doream era liniştea în familie şi pregătirea în facultate a fiului nostru.

Un an mai târziu, fiul nostru termina facultatea şi trăiam clipe de mare mulţumire sufletească. Ne gândeam la rezolvarea de noi probleme ale vieţii de familie. Ne plăcea să ştim şi să vedem multe, călătoream împreuna cu fiul nostru prin ţară şi ne-am dorit să vedem şi alte părţi ale Europei.[9]


[1] Al. T. Drăgănescu, Așa a fost, volum autobiographic, Editura Tehnoprint G.P., Alexandria, 2007.

[2] Idem., pp. 34-35.

[3] Idem., p. 39.

[4] Idem., p. 157.

[5] Idem. p. 170 și urm.

[6] Sosirea părinţilor dintr-o călătorie în Italia (n.n.).

[7] Idem., p. 173.

[8] Idem., p. 177.

[9] Idem., p. 199.



Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX

__________________________________________

__________________________________________

Artur Silvestri - fondator ARP

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV

__________________________________________

Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV

__________________________________________

ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>

__________________________________________

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar>>>>

__________________________________________

Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>

__________________________________________

CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>

_______________________________

Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf

_______________________________

Radiografia spiritului creol>>>>.pdf

_______________________________

Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>

_______________________________

coperta I

_________________________________

Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri

_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
coperta-i ____________________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ___________________________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ___________________________________ copert-final_tipar ___________________________________

• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.

____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________

CĂRŢI CE VOR APĂREA ÎN CURÂND ÎN ACEEAŞI COLECŢIE

În colecţia IN MEMORIAM Artur Silvestri

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut

___________________________________

Adrese de corespondenţă:

- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com

- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com _______________________________

CELE MAI NOI APARIŢII DESPRE ARTUR SILVESTRI

VDP decembrie 2008.qxd

„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>

___________________________________
____________________________________

OPERA ÎNTR-UN POSIBIL ARTICOL DE DICŢIONAR >>>>

___________________

OPINII DESPRE OPERĂ >>>>

ARTUR SILVESTRI – Opera

___________________________

ARTUR SILVESTRI - Schiţă biografică >>>>

___________________________

Slujba de înmormântare a lui Artur Silvestri, Mănăstirea Pasărea, 4 decembrie 2008

Pentru a citi mesajele de condoleanţe clik aici >>>>>

_________________

PAGINI ALESE DIN OPERA SI DIN EXEGEZA DESPRE AUTOR

CARTI DE IERI SI DE AZI

_________________________ _________________________
__________________________________ " AL CINCILEA PATRIARH " ______________________________________ _______________________________________ _______________________________________ _______________________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Articole preferate

_____

Temele cele mai cautate

Referinte cautate

  • Niciunul

REFERINTE/click pe tema preferata

· arhive necesare

· asociatii si organizatii

· biblioteca virtuala

· edituri arp

· efigii

· fapte de azi

· lecturi recomandate

· programul intermundus - pune romanii in legatura

· publicatii arp

· reviste romanesti

· scriitori de azi


%d blogeri au apreciat asta: