25
Nov
15

Comemorare

ARTUR SILVESTRI

 (19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)

Se împlinesc, pe 30 noiembrie 2015, 7 ani de la decesul celui care rămâne în istoria literaturii române ca un important scriitor, critic literar, istoric al culturii, editor și generos promotor al valorilor patrimoniului național dar și un mentor, prieten, sfătuitor, sprijin la nevoie pentru  cei care l-au cunoscut, apreciat, iubit și care resimt și acum marele gol lăsat în urmă de cel plecat  brusc și mult prea devreme spre eternitate.

 

Să-l pomenim creștinește, cu o rugăciune și o lumânare  aprinsă și, dacă e posibil, participând  alături de familie  la

SLUJBA RELIGIOASĂ DE POMENIRE,

SÂMBĂTĂ,  28 NOIEMBRIE 2015, ORA 9,  

la Mânăstirea PASĂREA,

locul odihnei sale de veci.

 

Să ne rugăm lui Dumnezeu să-l odihnească în pace,

în Împărăția Sa!

27
Nov
14

Invitaţie la lansarea cărţilor: ARTUR SILVESTRI – Critica poeziei vol. I-IV

Layout 1

27
Nov
14

COMEMORARE ARTUR SILVESTRI

ARTUR SILVESTRI

(19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)

COMEMORARE

as_foto

Se împlinesc, pe 30 noiembrie 2014, 6 ani de la decesul celui care rămâne în istoria literaturii române ca un important scriitor, critic literar, istoric al culturii, editor şi generos promotor al valorilor patrimoniului naţional dar şi un mentor, prieten, sfătuitor, sprijin la nevoie pentru  cei care l-au cunoscut, apreciat, iubit şi care resimt şi acum marele gol lăsat în urmă de cel plecat  brusc şi mult prea devreme spre eternitate.

 Să-l pomenim creştineşte, cu o rugăciune şi o lumânare aprinsă şi, dacă e posibil, participând  alături de familie  la

SLUJBA RELIGIOASĂ DE POMENIRE, SÂMBĂTĂ,

 29 NOIEMBRIE 2014, ORA 9,  la Mânăstirea PASĂREA,

locul odihnei sale de veci.

 

Să ne rugăm lui Dumnezeu să-l odihnească în pace,

în Împărăţia Sa!

Cu aceeaşi  durere,

Mariana Brăescu Silvestri, soţia împreună cu întreaga familie

06
Dec
13

ARTUR SILVESTRI, la 5 ani de la plecarea dintre noi, prezent la Târgul de carte cu o nouă apariţie: „CRITICA CRITICII LITERARE“ vol. 2

Layout 1

FOTO 1Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi D-na Mariana Brăescu au comemorat literar împlinirea a 5 ani de la trista plecare de lângă noi a lui Artur Silvestri prin editarea unui nou volum din critica sa  literară scrisă în perioada 193-1989 şi lansarea acestuia la Târgul Internaţionl de carte GAUDEAMUS, Bucureşti, sâmbătă, 23 noiembrie 2013, ora 13.00.

Printre cei prezenţi la eveniment, în mare parte oameni din lumea cărţii-scriitori, critici literari, editori, artişti grafici, bibliotecari – am remarcat persoane cunoscute publicului, obişnuiţi ai evenimentelor editoriale: Nicolae Georgescu cu soţia, Doina Rizea, Cleopatra Lorinţiu, Lucian Gruia, Elisabeta Iosif, Florin Grigoriu., Mircea Radu Iacoban, Constantin Dumitru, etc, dar şi vizitatori obişnuiţi ai târgului de carte, opriţi cu interes la această lansare.

La invitaţia d-nei Mariana Brăescu cei care au dorit au vorbit, în limita timpului disponibil, despre criticul literar Artur Silvestri, despre importanţa operei, a ideilor, concepţiilor sale, despre epoca în care a scris;  în încheiere, toţi participanţii au primit cărţile cadou, însoţite de autografe. Astfel a fost comemorat literar Artur Silvestri la 5 ani de la plecarea departe, aşa  cum şi-a dorit, prin cărţi:

foto 2Mariana Brăescu: Bună ziua tuturor! Bine aţi venit! Ca de fiecare dată când apare o nouă carte pe care Artur a scris-o cu ani în urmă este o bucurie pentru mine şi în acelaşi timp am sentimentul că îmi îndeplinesc o datorie pentru că aşa cum el spunea şi cum am scris pe crucea de la Mânăstirea Pasărea „cărţile se vor citi şi pe mine mă vor pomeni şi astfel nu voi muri de tot”. Sper să fie şi acesta un pas spre ceea ce orice scriitor îşi doreşte, un pic de nemurire atunci când e plecat dintre noi.

Este Critica criticii literare vol II,  pe care îl lansăm astăzi. Este uşor de înţeles şi continuă ceea ce a început cu primul volum. Este interesant felul în care Artur a scris – pentru cei care cunosc, ca să spun aşa, meandrele vieţii literare, este interesant faptul că deşi conţine critica pe care a exersat-o pe parcursul a douăzeci de ani, pare o carte scrisă de la A la Z, cu o mare cursivitate. Aceasta demonstrează unitatea ideilor, a perspectivei, maturitatea literară şi filozofică pe care a avut-o încă de foarte tânăr. Reamintesc că tot ce a scris în materie de critică a scris înainte de a avea 40 de ani – 35 doar! Important este să citim cartea.

Din culisele acestei opere de restituire vreau să reamintesc că la fel ca şi la primul volum titlul reprezintă exact titlul articolului sau al cronicii aşa cum a apărut în diferite reviste literare ale vremii iar subtitlul (cu litere mai mici) reprezintă o completare redacţională care explică despre ce autor este vorba sau tema pentru că normal, atunci când o cronică făcea parte dintr-o revistă ea se integra sau se înţelegea mai uşor în supratitlurile sau în titlurile rubricilor revistei literare respective.

În acelaşi timp o parte – acolo unde s-a restituit, unde s-a putut restitui – am adăugat la ceea ce a fost publicat acea parte a manuscrisului care din motive diverse, cele mai adesea fiind de cenzură, au fost tăiate. În acest sens am ataşat pentru  ilustrare chiar un facsimil care arată exact despre ce e vorba. O parte este exact cum a apărut iar o altă parte, partea haşurată, este cea care a dispărut din articol şi pe care din fericire am putut s-o adăugăm reconstituind.

Voi vorbi puţin nu numai pentru că aş vrea să vorbească mai mult această carte dar aş ruga în această zi, trei oameni care au exersat literatura sub diverse forme în această perioadă: doamna Cleopatra Lorinţiu, poetă, aşa cum este cunoscută după ce s-a lansat  în poezie , deşi a scris şi proză – chiar astăzi lansează o carte şi trebuie s-o felicităm şi să îi urăm succes. Este şi realizatoare TV, s-a manifestat foarte interesant şi foarte pregnant şi în diplomaţie; dDomnul Nicolae Georgescu, care în afară de faptul că e o personalitate cunoscută în critica literară, profesor universitar, a fost coleg cu Artur; de asemenea, din întâmplare şi din fericire, domnul Mircea Radu Iacoban, cunoscut dramaturg, cunoscut scriitor care se află aici şi pe care l-am rugat să ne spună mai ales despre epocă pentru că este foarte important ceea ce s-a scris dar este şi mai bine înţeles atunci când se cunoaşte montura literară a epocii, epoca.

Ne vom bucura de fiecare dintre aceste mărturii. Vă mulţumesc.

Cleopatra Lorinţiu: Bun găsit prietenilor noştri! Suntem un fel de club, un fel de Fun club Artur Silvestri. Din fericire am fost acelaşi Fun club şi înainte de tragica lui dispariţie, adică suntem prietenii dinainte care am rămas prietenii de după. Asta mi se pare important.

FOTO 3Continuă seria restituirilor Artur Silvestri graţie eforturilor uriaşe pe care Mariana Brăescu le depune alături de Teodora Mîndru, care practic a stat prin biblioteci ore şi zile şi ani muncind cu multă devoţiune şi punând tot sufletul ei, toată inteligenţa ei, toată obiectivitatea şi toată dorinţa de a face o treabă ca lumea. În ceea ce mă priveşte probabil că ştiţi că am publicat o carte  despre Artur Silvestri. Din cauza asta poate îmi e puţin mai greu să mai adun acum în câteva cuvinte lucruri pe care le-am gândit, le-am simţit şi le-am aşternut pe hârtie.

În ultimul număr al ziarului Zaman de care mă ocup, sunt redactor şef acolo, am publicat un articol dedicat lui Artur  pe care l-am intitulat Artur Silvestri. Un cărturar de profunzime, un generos imaginativ, un scriitor cu vocaţie de umanist. Şi am pus accentul încă o dată pe diversitatea operei lui, pe soliditatea operei lui, pe dragul lui de literatură. Iubirea lui de literatură este enormă. Ea se vede şi în volumul pe care îl lansăm astăzi pentru că este volumul din perioada criticului fervent, criticului care ardea la 1000 de volţi în redacţia din care văd puţină lume aici dar văd pe cine trebuie. Mai precis pe domnul Nicolae Georgescu. Noi suntem legaţi de epoca aceea, suntem legaţi de reperele importante valorice ale acelei epoci nu într-un soi de nostalgie tâmpită de – cum să spun? – de oameni bătrâni ci ca semn de respect pentru lucrurile de profunzime care s-au scris, s-au publicat şi s-au gândit atunci. Cu timpul lucrurile se vor decanta, se vor reevalua şi multe dintre judecăţile de valoare aiurite care circulă astăzi prin ziare şi reviste eu cred că vor fi reevaluate şi că cultura română – nu ştiu ce zice Mircea Radu Iacoban; poate că-mi dă dreptate, poate că nu – la un moment dat va redeveni solidă şi într-un anume fel respectuoasă faţă de anumite lucruri pe care acum le ia în derizoriu.

Îmi cer scuze dar n-am să pot să rămân la această lansare. Este prima oară când plec înainte ca o lansare de carte Artur Silvestri să se termine din cauza faptului că am propria mea lansare în douăzeci de minute sau într-o jumătate de oră la standul editurii Eikon dar vreau să-mi permiteţi o singură frază să citesc din acest articol pentru că n-aş fi în stare să mă concentrez şi să spun ceva poate mai cald şi mai emoţionant decât am scris acum două săptămâni, când am publicat acest text.

Am zis aşa: „Harul şi intuiţia scriitorului s-au aşternut în pagini scrise parcă dintr-o suflare, de nici măcar nu se simte că îndărătul lor există o documentare de vreo treizeci de ani şi sute de nopţi de trudă adâncă. De fapt, acesta e marele secret al literaturii: să pară că e scrisă uşor”.

Vă mulţumesc şi felicitări încă o dată celor care au muncit pentru această carte.

 FOTO 4Nicolae Georgescu: Acuma trebuie să vă spun că mă simt şi eu ca în familie, ca între prieteni, e normal. În orice caz am fost coleg cu Artur în acelaşi birou al aceleiaşi redacţii mai mulţi ani de zile, vreo nouă, zece ani de zile. Am fost frământaţi de idei comune, de mă rog, proiecte, programe comune. Acum când privesc în urmă îmi dau seama că da, cine a spus că destinul culturii române este periodicul, este ziarul, este revista, a avut dreptate. Proporţia dintre ziar şi carte în cultura română este cam cea a icebergului, gheţarul acela din care o şeptime stă deasupra apei, se vede, şi restul stă dedesubt, sub apă. Cam aceasta este relaţia dintre ziar şi carte. Cartea în cultura română e o bucurie, e un moment de răgaz, e un lux, e o îngăduinţă cum a fost pe vremea noastră.

Artur Silvestri scria şi pentru timpul lui, deci pentru orizontalitate – pentru sincronia aceasta relaţională – critic de întâmpinare, critic de atragere a atenţiei asupra unor valori sau a unor dezbateri. În acelaşi timp însă avea şi intuiţia aceasta a trecerii dincolo de timp. Adică scria şi pentru ca să rămână. Era foarte îngăduitor cu vremea sa, dar în acelaşi timp categoric cu sine însuşi. El nu îşi permitea să transforme – cum să vă spun? –  să lase valul timpului să-l transforme în spumă adică să se şi ardă cenuşa după ce ai rămas. Lăsa valul şi trecea prin el mai departe în construcţie. Cărţile lui deci nu sunt de complezenţă, nu sunt de laudă, nu sunt de „bravosire” – cum se spunea pe vremuri pe vremuri „hai să mai bravosim şi noi pe cutare sau pe cutare” – cărţile lui sunt de angajare profundă, acesta este cuvântul, în destinele culturale, în ceea ce a fost şi în ceea ce va fi cultura română. Privea întotdeauna către viitor. Avea în vedere reformulări ale curentelor literare româneşti de pildă. Era conştient ca noi toţi că nu putem să opunem, nu putem să facem palier cu palier cultura occidentală. Nu putem să oferim unui clasicism francez un clasicism românesc care e posterior. De-abia înspre romantism noi am prins din urmă curentele. Dar în acelaşi timp căuta elemente de clasicism, de baroc, de renaştere în cultura română pentru ca să le ofere spre comparaţie. Era un pasionat al istoriei literaturii române, mai ales al istoriei literaturii române vechi, un pasionat al ideilor.

FOTO 5Această critică a criticii poate servi drept model sau îndreptar privind ideile care s-au dezbătut în acel ultim deceniu comunist în care ne-am desfăşurat activitatea. Câtă mişcare de idei a fost atunci! Ştiu şi eu?! Imagologia lui Alexandru Duţu, Artur Silvestri o preia din zbor, colaborează cu autorul, insistă asupra importanţei ştiinţei ca atare, merge pe urmele lui Nicolae Iorga, scriitor român despre Ţările Române, realizează chiar anchete cu ultimii reprezentanţi ai Şcolii lui Nicolae Iorga – Maria Holban, de pildă. Deci priveşte lucrurile cu acea seriozitate care le instituie. Asemenea cărţi ar fi putut să treacă drept o curiozitate, precum Artur Silvestri – a fost un front de fapt, nu numai el – dar el primul, în ordinea cronologică şi el angaja tema. Deci critici precum Artur Silvestri ancorează tema şi o pune la lucru….. Când se va face recapitularea acelei lumi se va vedea că toate ideile mari, importante trec prin opera lui Artur Silvestri.

Protocronismul, aşa cum a fost gândit de Paul Anghel, de Edgar Papu, de Mihai Ungheanu, de Ilie Purcaru, de Artur Silvestri. Şi astăzi protocronismul este confiscat în sfera politică şi va fi întotdeauna un prilej de mândrie, de exagerare, de exacerbare a imaginii. Însă protocronismul acela care însemna comparaţie strictă cu restul, deci comparaţie prin disociere nu numai prin asociere, deci nu numai ceea ce seamănă este important ci şi ceea ce nu seamănă, ceea ce este specific. Această muncă care va fi întotdeauna necesară unei culturi ca s-o individualizeze şi care porneşte de fapt din teoria specificului naţional al lui Ibrăileanu şi din toată perioada interbelică – Rădulescu-Motru. Această dezbatere de idei pe tema protocronismului o găsim la Artur Silvestri exprimată limpede deci fără conotaţii politice. Şi o găsim ca un pachet de idei. Altfel monografiile pe care le face el cărţilor, micromonografii ale cărţilor care au apărut în actualitate în momentele respective sunt exemplare şi ele vor deveni şi mă rog, sunt în felul lor canonice pentru că poţi să scrii astăzi despre Alexandru Duţu dar ce s-a scris atunci despre el, în momentul în care a apărut cartea are mult mai mare valoare, înseamnă sincronizarea cu momentul creaţiei, creaţia şi receptarea ei imediată. Astăzi îl poţi clasifica atunci însă, l-ai trăit. Sau despre atâţi şi atâţi autori… Vreau să vă spun că până la urmă un punct de vedere enciclopedic – o enciclopedie nu înseamnă istorie. Noi trăim în obsesia cronografului. O naţiune se defineşte prin instituţii în primul rând. Nu înseamnă neapărat steag – înseamnă şi steagul, revoluţia unui popor, mă rog dar ea se defineşte prin instituţii. Printre aceste instituţii cea mai importantă pentru secolele IX – XX devine enciclopedia. Deci o naţiune puternică, sănătoasă, viguroasă trebuie să aibă enciclopedia ei, adică propriul ei punct de vedere enciclopedic, pus alfabetic, despre lume, despre istorie şi lume. Noi ne integrăm în Europa nu de la om la om, ne integăm prin instituţii, tubulaturile instituţiei sunt cele care fac, care reuşesc podul. Ori podul enciclopedic nu există din punctul nostru de vedere. Nu putem să comunicăm enciclopedic. Astea sunt discuţii pe care le aveam şi pe care le-am dezbătut şi ce spune Artur în Critica criticii acestea sunt doar preparative pentru asemenea întreprindere urieşească care încă nu există.

Eu felicit editorii, felicit familia că întreţine flacăra vie a lui Artur Silvestri. Programele lui trebuie regăsite, preluate şi duse mai departe pentru că sunt programe foarte, foarte importante.      Într-un asemenea program academic îşi va găsi locul şi Artur Silvestri pentru că o enciclopedie nu poate să evite adevărul, nu poate să-l ascundă! La litera A trebuie să ai cine a fost A, la litera B cine a fost B, la litera S cine a fost S. Deci nu poate să mai ascundă adevărul şi nu-l poate distorsiona pentru că trebuie să fie ăla care există! Istoriile da. Istoriile sunt autotelice în felul lor. Pornesc din autor, se sfârşesc în autor, sunt selective, iei ce-ţi convine. Noi suntem experţi în istorii, toţi criticii literari au istoriile lor, care de care mai groase – aţi văzut – însă o enciclopedie nu există.

Punctul de vedere arturian acesta este: enciclopedic.

Vă mulţumesc.

Mihai Radu Iacoban:Doamnelor şi domnilor, eu mă aflu aici în calitate de simplu vizitator şi trecând am văzut acest panou pe care se află numele lui Artur Silvestri, un om pe care l-am preţuit şi un scriitor, un autor pe care l-am citit cu interes întotdeauna.

FOTO 6Mariana Brăescu zicem-a invitat  să spun câteva cuvinte despre epocă. Da. O să încerc să spun din punctul de vedere al cărţii. Ne aflăm într-un adevărat imperiu al cărţii. Eu am fost zece ani editor în acea epocă. Erau pe atunci, în afara Bucureştiului, doar două edituri în ţară. Dacia la Cluj şi Junimea la Iaşi. Eu am fost director la Iaşi. Vă asigur că acolo şi nu numai acolo au apărut foarte multe cărţi importante, extrem de importante care vor rămâne în cultura română dar trecând prin preajma unei asemenea bogăţii de cărţi, sigur că am fost tentat să încerc unele comparaţii.    Invidiez cartea de astăzi pentru că poate să apară într-un evantai nesfârşit aproape  de titluri. În paranteză fie spus măcar un sfert din titluri ar fi putut foarte bine să nu fi apărut, dar asta e altceva. Dintr-un alt punct de vedere compătimesc cartea. O invidiez pentru posibilitatea pe care o are astăzi de a apărea necenzurată, fără oprelişti, la iniţiativa oricui – ceea ce am visat cu toţii şi nu credeam, cel puţin generaţia mea nu credea că o să se întâmple. Şi o compătimesc din alt punct de vedere. Un raport s-a inversat faţă de vremea pe care zice Mariana s-o evoc. Raportul dintre numărul de titluri şi tirajul total. Pe atunci apăreau titluri puţine în tiraje mari. Eu am tipărit cărţi ale lui Nichita Stănescu, de poezie, în 32.000 de exemplare, ale lui Marin Sorescu în 38.000 de exemplare. Am tipărit Bunavestire a lui Breban în 120.000 de exemplare iar acum văd că se practică tirajul de 200, 300, 500 de exemplare considerat mulţumitor. Sunt oarecum îngrijorat privind această mare bogăţie de carte cu privire la destinul cărţii. Vedeţi dumneavoastră? În biologie funcţionează o regulă: extensia precede extincţia. Când o specie este pe cale de dispariţie are mai întâi un moment de extensie. Nu cumva ne aflăm oare în acel moment de extensie al cărţii tipărite, cum o vedem noi pe hârtie care precede cumva extincţia cărţii în favoarea cărţii electronice? S-ar putea ca din păcate aşa să fie. Cartea electronică nu este ceea ce crede lumea, adică o carte pe ecranul unui monitor sau al unui televizor. Cartea electronică poate fi citită şi de analfabeţi pentru că îţi alegi pe un buton care actor anume doreşti să îţi citească cartea respectivă. Ai cartea cu pricina, ai ambianţa sonoră, ai imagini adiacente care însoţesc lectura şi, „ pour la bonne bouche” poţi să aranjezi finalul aşa cum îţi place ţie. Nu mai moare personajul principal, se mărită şi pleacă în insulele Fiji. Sper să fie o îngrijorare fără temei pentru că nu poate exista cultură fără să existe carte.

Eu cam atât am avut să vă spun. Mă bucur că sunt în compania domnului Georgescu care este unul dintre remarcabilii eminescologi ai românilor nu numai de acum ci aş zice dintotdeauna.Urmăresc de departe, de la Iaşi adică, eforturile pe care Mariana le face pentru perpetuarea memoriei lui Artur Silvestri. E bine ce face, e frumos ce face şi o felicit pentru asta iar dumneavoastră vă mulţumesc.

Mariana Brăescu: Mulţumesc foarte mult. În încheierea invitat  vreau  să anunţ următoarele apariţii. Pregătim patru volume de critica poeziei. Trei dintre acestea sunt alcătuite diFOTO 7n articole publicate de Artur Silvestri în presa literară a vremii, iar cel de-al patrulea volum e format din texte inedite, manuscrise care n-au văzut lumina tiparului până acum.

Vor apărea în martie 2014, când va fi aniversarea zilei de naştere a lui Artur. Acum e momentul să spun că se împlinesc la 30 noiembrie cinci ani de când Artur a plecat dintre noi. Sâmbătă la Mânăstirea Pasărea vom avea pomenirea creştinească, iar restul detaliilor  despre participare le veţi primi la fel, pe internet.

Mulţumesc frumos pentru participare tuturor! Volumele I şi II, Critica criticii literare de Artur Silvestri sunt aici şi bineînţeles pentru el, ca întotdeauna, sunt gratuite pentru toţi cei care doresc să le citească..

Mulţumesc frumos.

 

06
Dec
13

Elisabeta Iosif – „Destin şi premoniţie“

as_fotoArtur Silvestri a avut acel har de a-şi prevedea soarta, de a şti dinainte ce i-a fost ursit. Simţea care va fi destinul său, ca o fatalitate. „Există opera vizibilă, alcătuită din zeci de cărţi şi câteva studii şi, prin urmare, nu va mai fi loc pentru opera „indefinită”… de câteva ori mai întinsă şi, de fapt, constituie materia cu greutate, ce s-a definit dar nu s-a încheiat şi nu a căpătat forma finală”. Îmi mărturisea toate acestea şi multe alte idei importante, pe care acum le descifrez altfel, într-un interviu de o oră, pe care i l-am luat, pentru Radiodifuziunea Română, la începutul acestui secol. Ca la lăsarea unei cortine, lucru ce atunci nu l-am luat în seamă, la sfârşitul dialogului nostru, (era cu câţiva ani înainte să trElisabeta Iosifeacă în nefiinţă, în 2008), a spus „ceva”, ca o premoniţie: „Acum, când asfinţitul vieţii se arată, privesc înapoi şi îmi dau seama că, de fapt, această mâ nevăzută le-a condus pe toate într-o privire ce poate că, vreodată, va transforma viaţa într-un destin” (interviu publicat şi în volumul Nu suntem singuri, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2006)  >>>>>

Cuvinte neterminate pe hârtie şi cărţi care nu au căpătat forma finală înainte de a se înălţa la ceruri (30 noiembrie, 2008 – în 2013, cinci ani fără acela care a fost „o fiinţă îngândurată”) au prins contur în ultimii ani. Ele au „răsărit”, graţie acelora care l-au iubit, l-au apreciat, pentru a nu deveni „istorie mută”. Închei cu acel obsedant gând al morţii, apărut încă din 1985, în revista Luceafărul: „…Prin creaţie, fiinţa părelnică a biruit moartea. Îmi zic toate acestea deşi ştiu că nimic, nici chiar acest gând, nu înlătură ireparabilul morţii unui scriitor.

Un scriitor, adică o fiinţă îngândurată”.

27
Mar
13

La 19 martie 2013 ARTUR SILVESTRI AR FI ÎMPLINIT 60 DE ANI

În această zi, Mariana Brăescu Silvestri și Fundația ARTUR SILVESTRI l-au sărbătorit prin lansarea celor două cărți ale sale:

„Critica criticii literare vol.I” şi „La beauté du monde connu. Jours inoubliables”

cop1-4 Critica criticii lit

Evenimentul editor1 fotoial a fost organizat în colaborare cu Librăria „Mihail Sadoveanu” din București, condusă de doamna directoare Georgeta Munteanu

Au fost prezenți mulți scriitori și critici literari (între care foști colegi ai lui Artur Silvestri la Luceafărul și la alte reviste literare, jurnaliști, reprezentanți ai bibliotecilor și altor instituții de cultură, cititori iubitori de literatură bună; menționăm doar câteva din numele cele mai cunoscute în lumea literară: Nicolae Georgescu, Cleopatra Lorinţiu, Carolina Ilica, Dan Zamfirescu, Sorin Preda, Radu Cârneci, Cristian Neagu, Lucian Gruia, Carmen Pesantes, Ioana Stuparu, Mihai Ogrinji, Nencescu, Theodor Răpan, Vasile Cercel (graficianul care a ilustrat albumul „La beauté du monde connu”) și, desigur, echipa editurii Carpthia, care a ediat volumele lansate, în cadrul proiectului editorial coordonat de de d-na Mariana Brăescu Silvestri.

Mulți dintre cei menționați au luat cuvântul, vorbind despre reputatul critic, colegul, prietenul Artur Silvestri, dar tonul discutiilor interesante, dar și emoționante, l-a dat d-na Mariana Brăescu Silvestri, care a explicat că cel mai frumos cadou, cel mai frumos omagiu adus lui Artur Silvestri, este să-i apară cărțile, să fie citit, discutate.

Iată extrase din expunerile celor prezenți:

2 MBMariana Brăescu: Bună ziua tuturor, încă o dată dacă nu am făcut-o pentru fiecare separat. Mă bucur că suntem aici. Astăzi Artur ar fi împlinit 60 de ani. Spun mă bucur că suntem aici şi regret că nu suntem cu el. Regret mult, vă imaginaţi. Cum religia lui era cartea, cel mai important lucru şi cel mai mare cadou şi cea mai mare preţuire este să fi întâmpinat ziua lui cu o carte. Şi pentru cei care îl preţuiesc, care l-au cunoscut, cu care a fost prieten, cea mai mare preţuire este să citească măcar câteva pagini, să-şi amintească de el şi să vorbească aşa cum se întâmplă acum. Vin în faţa dumneavoastră cu două cărţi, deja ştiţi. Una este Critica criticii literare, vol.I, carte care vorbeşte despre ce a însemnat Artur Silvestri în critica literară a anilor ‘73–’88. Despre carte, despre felul în care a fost întocmită va vorbi cel mai mult doamna Teodora Mîndru care este, ca întotdeauna, cercetătorul în opera lui Artur Silvestri şi editorul său. A doua carte o cunoaşteţi din versiunea în limba română – Frumuseţea lumii cunoscute. Zile de neuitat, acum are o versiune în limba franceză – La beauté du monde connu. Jours inoubliables. El a început-o în Franţa aşa încât e aproape normal să aibă şi o versiune în limba franceză.

cop1 Album francMă bucur să salut aici şi pe graficianul Vasile Cercel care a ilustrat cartea şi care a adus şi câteva dintre ilustraţii înrămate frumos. O să avem un eveniment separat pentru lansarea acestor opere de artă care însoţesc o operă literară şi de suflet care înseamnă acest jurnal.

Mă voi referi la cartea care se lansează în premieră astăzi, Critica criticii literare, vol.I. Mă voi referi de fapt nu la carte, ci la ceea ce a însemnat un critic literar în epocă. Suntem aproape toţi apropiați ca vârstă, persoane care cunoaştem ce a însemnat perioada culturală şi literară dinainte de ’89 şi suntem desigur persoane care apreciem şi foarte mulţi cu dreptate suntem nostalgici pentru importanţa pe care literatura şi cultura o aveau în acea perioadă. Noi nu suntem nostalgici pentru tot, dar pentru importanţa, pentru respectul, pentru efervescenţa culturală a epocii, cred că merităm să fim dacă nu nostalgici măcar recunoscători că am putut să trăim o asemenea epocă cu toate dificultăţile sale. Artur Silvestri ca scriitor şi critic literar le-a trăit din plin aceste dificultăţi. Am explicat în carte că această carte nu reprezintă un proiect, o structură şi apoi a fost scrisă aşa cum se întâmplă, cum se poate întâmpla cu o istorie a literaturii, aşa cum se poate întâmpla cu o carte despre doctrine, despre un autor şi aşa mai departe. Ea exprimă parţial ceea ce un critic literar de primă linie, cum era Artur, un critic literar foarte tânăr – cartea cuprinde articole din anii 1973 – 1988 – deci un critic literar foarte tânăr dar foarte activ şi o spadă foarte ascuţită în epocă, deci exprimă ideile, ideologia mai bine spus, atitudinea, stilul şi evident este o pagină din cronica actualităţii literare a epocii. >>>>>

Teodora Mîndru: Sunt onorată să vorbesc în faţa dumneavoastră şi sunt onorată de această misiune pe care o am, de participarea mea la acest proiect editorial care – mă gândeam acum – că a început în primăvara anului 2009, aici la Librăria “Mihail Sadoveanu” unde lansam, primele două cărţi: In memoriam Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare şi acest jurnal minunat al lui Artur Silvestri, Frumusețea lumii cunoscute. Zile de neuitat, în limba română.

4 TMVenim astăzi aici cu două cărţi, a douăsprezecea şi a treisprezecea carte din acest proiect, dintre care sunt editări noi şi re-editări ale operei lui Artur Silvestri, iar în ceea ce priveşte partea mea, este a şaptea carte despre Artur Silvestri şi opera sa, pe care o redactez şi editez. De aceea am sentimentul că fac într-adevăr un lucru foarte util pentru cultura română nu numai pentru memoria lui Artur Silvestri. Noi ajutăm ca el să fie în drepturile lui, în locul care i se cuvine în istoria literaturii române şi în contemporaneitate.

Critica criticii literare, vol.I, este a treia carte care valorifică critica literară a lui Artur Silvestri. Primele două cărţi Universul lecturilor fericite şi Portrete literare au pornit după un embrion, o listă de articole pe care dorea Artur Silvestri să le înglobeze în aceste două cărţi cu titlurile alese chiar de el. De atunci am înaintat şi pot să vă spun că împreună cu doamna Maria Anghel şi domnişoara Georgeta Dencu, care sunt principalele mele colaboratoare, am reuşit un lucru foarte important şi anume să trecem în revistă, să citim, să catalogăm, să împărţim pe domenii şi pe dosare tematice cam tot ceea ce a lăsat Artur Silvestri ca manuscris şi ca texte publicate şi identificate în reviste . În partea la care lucrăm acum, vom scoate la lumină critica literară pe genuri literare. Deci Critica criticii literare, este prima secțiune, în 2 volume. Am spus că este poate un titlu mai neobişnuit dar arată exact ceea ce conţine şi anume este critica aplicată asupra criticii literare. Apoi va fi critica prozei şi anume romanul, proza scurtă în diverse specii, pe urmă poezia şi aşa mai departe, ajungem la contribuții la istoria literaturii, la concepţiile lui Artur Silvestri . Deci vor fi încă multe volume de scos de acum înainte, nu pot să spun exact câte. >>>>>

5.Nicolae GeorgescuNicolae Georgescu: Trebuie să încep prin a mulţumi doamnei Mariana Brăescu Silvestri pentru că şi-a adus aminte de toţi prietenii lui Artur Silvestri şi de mine, mulţumesc pentru invitaţie şi spun că mă bucur. Ştiam că primăvara era ziua lui Artur Silvestri…

Altfel, cum să vă spun, cărţile sunt cele mai importante, ceea ce rămâne după noi, scriitorii, cuvântul acesta împietrit sau întipărit. Ele sunt mai importante decât noi. Se pot discuta în sine, nu e nevoie neapărat de autor. Deci cartea e un obiect ce se subiectivează prin fiecare dintre noi în parte, acum sau oricând. Deci cartea este nici vie, nici moartă. Ea există.

Mă bucur că există. Vreau să vă spun, să vă aduc aminte de fapt, sau să vă fac să înţelegeţi că aceste cărţi ale lui Artur Silvestri, ale noastre, ale mele trebuiau să vadă lumina tiparului cum se zice atunci când se făceau. Au fost respinse. An de an a încercat şi Artur, au încercat şi alţi prieteni şi alţi colegi să meargă pe la edituri. Planurile editoriale, chipurile, erau centralizate. Se tăiau odată dintr-o parte, altădată din altă parte. Nu reuşeau deci să se impună prin carte. Revista Luceafărul tocmai asta a fost, o tribună. O tribună de afirmare în sensul verbal al cuvântului, în sensul viu, prezent, parcă se citea cu voce tare. Nu a fost ca de exemplu alte reviste care erau „antecamera” unor edituri. Asta a fost Luceafărul, asta înseamnă critica de primă linie. Înseamnă critica de luptă, critica de ars într-o zi, într-o clipă. Deci, nu i s-a permis să publice cărți. >>>>>

6. Cl LorCleopatra Lorinţiu: Oare eu ce aş putea să vă spun dumneavoastră, celor care l-aţi cunoscut, l-aţi citit şi l-aţi preţuit pe Artur Silvestri? Poate l-aţi cunoscut mult mai mult decât l-am cunoscut eu. Eu l-am cunoscut în 1976. Eram studentă. Artur Silvestri era un foarte tânăr critic. Era sclipitor. Nu semăna cu nimeni ca fel de a fi. Era impetuos. Mie mi s-a părut impertinent. Avea un aer aristocratic, vorbea despre lecturi și locuri despre care eu nici măcar nu îndrăzneam să gândesc. Vorbea despre Veneţia, vorbea despre Paris, vorbea despre Peninsula Iberică, vorbea despre spaţii extraordinare, despre scriitori cu o lejeritate şi cu o cunoştinţă sigură. Era super, super-cosmopolit. Era intransigent. Nu-i plăcea să fie întrerupt, nu-i plăcea să i se dea o replică neargumentată, avea o personalitate deosebită.

Am o fotografie cu el la Cenaclul revistei Luceafărul, în septembrie1976 – ştiu pentru că era ziua mea atunci –se uită încruntat, eram în timpul unei discuţii în care mă contrazicea şi mă făcea praf ca poetă Aurel Dragoş Munteanu. Era o lume în care intram – eu intram – şi eram în anul I de facultate. El era deja un obişnuit al cenaclului revistei Luceafărul.

N-am fost prieteni, Am fost colegi de generaţie, ca să zic aşa. Eu eram colaborator la Luceafărul, aveam cronicile mele, el era deja, din punctul meu de vedere, „pe cai mari”. Era un ferment al lumii care era Luceafărul. Era o lume pe care n-aş mai schimba-o pe nimic. O lume în care literatura conta, în care erau războaie de idei şi scântei care scăpărau, în care fiecare dintre cei care veneau acolo ca redactori, chit că erau redactori cu jumătate de normă sau erau colaboratori ca mine, trăiau literatura cu o fervoare, cu o intensitate, era ca pe viaţă şi pe moarte. >>>>>

Mariana Braescu: Şi eu pot să spun că atunci când s-a întors acasă – a fost fără mine la această înmormântare – s-a întâmplat să-l întâmpin în faţa casei şi mi-a arătat luna. Şi cumva vreau să te completez cu ce ai spus. Doamna Cleopatra Lorinţiu a subliniat diferenţa între cum era Artur şi cum se manifesta critic. Impetuos, impertinent, dur şi cum e poezia acestei cărţi. Şi cumva cele două faţete sunt faţetele personalităţii pentru că în societate era aşa impetuos, dur şi în viaţa noastră, în viaţa mea era ca o poezie…

7.Dan ZamfirescuDan Zamfirescu: Eu vreau să spun un lucru: Artur s-a bucurat de cel mai mare privilegiu de recunoaştere a valorii în România. A fost urât. Cred că Eminescu şi Nae Ionescu l-au depăşit în ura care s-a manifestat.

Artur a fost simţit în epocă ca o primejdie. Artur a fost perceput ca o primejdie pentru că s-a simţit clar în el omul care a identificat o anumită direcţie care pregătea ceea ce s-a întâmplat în ’89. Nimeni din generaţia noastră n-a simţit atât de puternic ca Artur această primejdie care privea cultura română şi a lovit – şi aici vorbesc de lucrurile lui blânde – apropo de radioul acela, cu mare curaj. El a fost cel care a avut cel mai mare curaj şi mi-aduc aminte de un pamflet teribil, împotriva lui, al unuia dintre artizanii distrugerii României de afară, nu-i dau numele aici, e ştiut. Artur era spaima lor. Problema care a fost este că n-a putut să evite această operaţie dar gloria a fost că i-a speriat cel mai mult dintre toţi. Nici Ungheanu nu-i speria aşa de tare. Ungheanu care avea o figură foarte cruntă dar Artur avea o floretă, pentru că el când lovea, lovea delicat şi mortal. Din cauza aceasta a fost urât foarte, foarte, din cale-afară. Din cauza aceasta va trebui să nu evitaţi toată partea lui de luptă într-un volum pentru că aia îl defineşte perfect. Când mi s-a adus Portrete literare am spus “domnule e cel mai bun portret care mi s-a făcut vreodată”. Artur avea o minte strălucită. Noi am făcut odată o călătorie, împreună, la Piatra-Neamţ şi când Artur vorbea, cât eram eu de vorbăreţ, tăceam. Avea o strălucire, avea o forţă mintală excepţională. Cum scria el acolo despre Liviu Rebreanu, spun eu despre el că avea aproape geniu. Băiatul ăsta avea o scânteie de geniu. Fără discutie, incontestabil. >>>>>

foto 8.Cristian NeaguCristian Neagu: Ţin să vă salut pe toţi cu respect. Am fost provocat de antevorbitorii mei. Mi-au servit câteva amintiri şi o să încep cu colega noastră, Cleopatra. Artur în 1976 o cunoştea, eu la rândul meu am cunoscut-o în 1978, la Buftea, ca unul dintre tinerele condeie ale lui Tudor Opriş. Contrar părerii colegei noastre, la mine Artur a venit zâmbind. Atinsesem subiectul aromânilor. Noi zâmbind am stat circa un sfert de oră de vorbă. Mult mai târziu, în 1986, eu purtând căldura palmei lui Adrian Păunescu pe creştet, mi-a dat prin cap să-l depăşesc eu şi să iau atitudine cu sângele fierbinte şi o dădusem în bucluc. Îl chemase pe, Dumnezeu să-l ierte, maestrul Constantin Dulea. Ştiţi cine era. Ce-i cu ăsta? O băgasem pe mânecă rău. Încă o dată în redacţia Luceafărului am văzut acelaşi chip. Auzise. A zâmbit.

Referitor la Artur interesant este un lucru despre care nu spun că nu l-aţi depistat dumneavoastră dar nu l-aţi spus direct. Artur avea un fler de a merge în cotlonul neumblat şi acolo să descopere valoarea, diamantul, pepita de aur. Chestia asta este senzaţională. Aici lucrează divinitatea, dacă vreţi. Şi acest har divin împletit cu studiul extraordinar de profund rezultă personalitatea regretatului Artur Silvestri. Într-adevăr tăişurile, frecuşurile, discuțiile contradictorii erau prezente în epocă; să nu uităm că Şerban Cioculescu dădea de pământ cu Tudor Arghezi, altul dădea de pământ cu Nichita, însă toate aceste lupte erau constructive. Este adevărat, exista şi un alt front, cum spunea doamna Mariana, distructiv, însă lucrurile s-au cernut într-un aşa fel încât astăzi putem afla datorită doamnei Brăescu, toate gândurile, toate profunzimile şi toate nopţile pierdute ale lui Artur, în cărţile de până acum şi în cele care vor urma. Vă mulţumesc frumos.

9.R CarneciRadu Cârneci: Aceasta este o sărbătoare. Sunt bucuros şi vă mulţumesc că m-aţi invitat la această întâlnire de suflet ales. L-am cunoscut bine pe Silvestri. N-aş putea spune că mi-a fost un prieten foarte apropiat. Eu eram mai în vârstă, el mult mai tânăr, dar a scris de câteva ori excepţional despre cărţile mele şi îi rămân recunoscător pentru totdeauna. M-a citit bine. Sufleteşte m-a înţeles şi s-a exprimat. Tot ce aţi spus dumneavoastră aici mi l-a recompus, mi l-a redesenat pe acest om deosebit, plin de sentiment românesc, moral, creştin şi de mare frumuseţe. I-am citit multe cărţi pe care dumneavoastră i le-aţi editat dar şi pe cele pe care mi le-a dat când era încă în viaţă. Om deosebit, un caracter de care avem nevoie. Avem foarte multă nevoie de asemenea oameni şi tot ce aţi spus dumneavoastră aici este ca o încununare a acestei personalităţi. Această amintire întotdeauna mă înfloreşte şi vă doresc să fiţi mereu aşa.

Teodora Mîndru: Eu doar atât vreau să spun: că tot ceea ce aţi discutat dumneavoastră atât de frumos şi interesant pentru mine şi sper pentru toţi cei de faţă, confirmă această aserţiune a lui Artur Silvestri: “A face critică este, de altfel, în ciuda oricăror limite obiective, a exprima deplin un eu adânc personal.”

Despre acel eu adânc personal al lui Artur Silvestri aţi vorbit dumneavoastră aici. Vă mulţumesc.

Lucian Gruia: În Portrete literare, într-un capitol, Artur Silvestri spunea că orice întâlnire a scriitorului cu cititorii stă sub semnul unui miracol, în dublu sens, pentru că amândoi sunt câştigaţi, atât cititorul care este înălţat sufleteşte cât şi scriitorul care are emoţia transmiterii mesajului către cititor. Dar sub semnul miraculosului stă şi scrierea unei cărţi, editarea, receptarea şi mai ales recenzia pe care o face criticul. Deci actul critic asupra unei cărţi este şi acesta sub semnul miracolului. Cum văd eu relaţia pe care o face criticul cu autorul? O văd sub semnul mitului lui Narcis. Pentru că scriitorul este Narcisul care vrea să fie reflectat frumos în recenzia care este fântâna care îi reflectă chipul. Dar criticul nu reflectă exact chipul autorului. Criticul este ca şi nimfa care îi modifică figura. Dacă este un critic răuvoitor sau foarte subiectiv, atunci în locul autorului, în fântână, apare chipul criticului. Sau dacă vrea să-l pulverizeze, apar numai nişte cioburi. Pe când un critic adevărat face ca în fântână să apară chipul scriitorului. Şi aici mai mult sau mai puţin exact. >>>>>

Mariana Brăescu: Mulţumim frumos. Am sentimentul cu adevărat că îl sărbătorim astăzi pe Artur, la 60 de ani de la naştere, aşa cum şi-ar fi dorit. Cu cărţi, cu evocarea momentelor literare şi culturale din viaţă, cu prieteni literari care au preţuit omul şi evident scriitorul, cu prieteni care nu l-au uitat de patru ani şi ceva, de când a plecat dintre noi şi care aproape de fiecare dată, mulţi din această sală, sunt prezenţi, cu o librărie sau un centru de librării care are întâmplător şaizeci de ani de existență cu dragoste de carte, cu doamna directoare Georgeta Munteanu care este pentru a doua oară gazda cărţilor pe care le lansăm şi sper că va fi în continuare, şi cu un spaţiu care a primit, a lansat multe cărţi, mulţi autori. Şi, bineînţeles, nu o să uit să mulţumesc în primul rând celor care au vorbit despre Artur Silvestri el şi celor, şi mai ales celor care au ajutat ca aceste cărţi să apară. Deja am vorbit despre doamna Maria Anghel, despre Georgeta Dencu, mulţumesc mult Cleopatrei pentru lectura avant publicare şi consilierea pentru apariţia cărţii în franceză şi îi mulţumesc în general pentru sprijinul pe care ni-l dă p10..Autografeentru posteritatea lui Artur. Şi cel mai mult doamnei Teodora Mîndru care a făcut enorm pentru posteritatea lui. Este cercetătorul operei lui.

Mai spun încă o dată de domnul Vasile Cercel, ilustratorul cărţii şi sper să avem un eveniment în care să fie mai pus în valoare.

Cum este obișnuința noastră, cărțile lansate astăzi vă sunt la dispoziţie.

Astfel s-a încheiat această seară emoționantă și interesantă, plecând ceva mai bogați sufletește și cu cele două volume, oferite cu autograf de d-na Mariana Brăescu.

30
Nov
12

4 ani de la trista despărțire de Artur Silvestri (30.11.2008)

Acum 4 ani, în noaptea de Sfântul Andrei, a plecat spre cele veşnice Artur Silvestri – un mare om şi un mare scriitor.

Să-i păstrăm amintirea vie, ca moartea să nu fie definitivă.

Soţia,

Mariana Brăescu Silvestri

Lansarea cărții „Portrete literare“ – de Artur Silvestri

în cadrul Târgului Internațional de Carte „GAUDEAMUS, carte de învățătură“ 2012

Duminică, 25 noiembrie 2012, la ora 13, a avut loc unul dintre cele mai interesante evenimente din cadrul Târgului de carte: lansarea volumului de critică „Portrete literare” aparținând lui Artur Silvestri a atras vechi prieteni ai autorului, scriitori, jurnaliști, colaboratori, dar și alți cititori care îl cunosc doar prin intermediul cărților sale, pe care le caută și le apreciază. Printre cei prezenți Dl.Dan Zamfirescu, istoric literar, bizantinolog, teolog, D-na Carmen Pesantes, directoarea Bibliotecii Pedagogice împreună cu colege, poeți și scriitori Baki Ymeri, Elisabeta Iosif, Teodor Răpan, Geo Călugăru, etc.

În deschidere, scriitoarea Mariana Brăescu a vorbit de despre Artur Silvestri și despre talentul cu care a creat nu doar portrete literare ci adevărate „personaje literare” în scrieri pe care le cunoștea de mult, din stadiul de manuscris, sau publicate în diverse reviste și publicatii ale timpului, înainte de 1989 și care dezvăluie nu numai aprecierea competentă și argumentată a criticului, ci și respectul și dragostea acestuia pentru literatură și pentru scriitori. „Cum ştiţi, a spus d-na Mariana Brăescu, joi se vor împlini 4 ani de la trista despărţire. Am făcut ieri pomenirea creştinească aşa cum se face, la Mânăstirea Pasărea, locul său de veci. A fost o zi tristă şi cu lacrimi dar astăzi mi-aş dori să fie o zi a bucuriei pentru că nimic nu l-ar fi bucurat mai mult pe Artur decât o carte publicată. Din păcate n-a avut norocul, n-a avut acest destin, să-și vadă opera publicată în întregime. I-l fac în măsura în care pot eu.”

În continuare, Teodora Mîndru, redactorul cărții, a vorbit despre felul în care s-a constituit volumul „Portrete literare”, din textele selectate de Artur Silvestri și cuprinse în două dosare, „Portrete” și „Panegirice”, cărora li s-au adăugat și alte portrete literare critice semnate de Artur Silvestri în reviste literare sau rămase în manuscris. Identificarea textelor, transcrierea în grafia actuală, tehnoredactarea etc, constituie munca echipei redacționale. Dar coordonarea întregului proiect editorial, foarte ambițios, acela de a publica în întregime opera literară a lui Artur Silvestri, aparține d-nei Mariana Brăescu, care mobilizează, cu o rară determinare și dedicație resurse materiale și umane importante, pentru ca scrierile acestea să nu se piardă, ci să vadă lumina tiparului, să-și întâlnească cititorii și să se împlinească dorința lui Artur Silvestri, care spunea „ cărțile mele se vor citi, iar pe mine mă vor pomeni și astfel nu voi muri de tot ”. Astfel , testamentul lui literar va fi dus la îndeplinire. În pregătire pentru tipar se află acum următoarele două volume de critică literară, care sperăm să-și întâlnească cititorii în scurt timp.

Dl. Dan Zamfirescu, istoric literar, bizantinolog, teolog, a vorbit cu admiratie și căldură despre Artur Silvestri, un mare prieten de idei, de bătălii culturale , despre opera lui și îndeosebi despre volumul de lansare, de care orice Istorie a literaturii române va trebui să țină seama: „Aceste portrete nu sunt numai opera unui strălucit critic şi a unui portretist unic, creator de personaje, singurul creator de personaje în critica românească alături de Călinescu. Eu nu-l pun la egalitate, vreau să vă spun că sunt anumite formule pe care Călinescu le-ar fi invidiat dacă le-ar fi citit, şi-ar fi dorit să le spună el. Dar lecţia noastră, modul în care el a reuşit să facă acest lucru este pentru bătălia noastră de azi, pentru supravieţuirea noastră.

Artur a fost şi a rămas un om viu. Dacă veţi citi această carte veţi spune cu mine că şi Artur a fost atins de aripa geniului”.

În încheiere, toți cei prezenți au primit în dar, de la d-na Mariana Brăescu, volumul „Portrete literare” precum și alte cărți ale lui Artur Silvestri de editarea cărora s-a îngijit.




Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX

__________________________________________

__________________________________________

Artur Silvestri - fondator ARP

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV

__________________________________________

Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV

__________________________________________

ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>

__________________________________________

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar>>>>

__________________________________________

Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>

__________________________________________

CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>

_______________________________

Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf

_______________________________

Radiografia spiritului creol>>>>.pdf

_______________________________

Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>

_______________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>

_______________________________

coperta I

_________________________________

Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri

_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
coperta-i ____________________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ___________________________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ___________________________________ copert-final_tipar ___________________________________

• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.

____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________

CĂRŢI CE VOR APĂREA ÎN CURÂND ÎN ACEEAŞI COLECŢIE

În colecţia IN MEMORIAM Artur Silvestri

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut

___________________________________

Adrese de corespondenţă:

- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com

- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com _______________________________

CELE MAI NOI APARIŢII DESPRE ARTUR SILVESTRI

VDP decembrie 2008.qxd

„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>

___________________________________
____________________________________

OPERA ÎNTR-UN POSIBIL ARTICOL DE DICŢIONAR >>>>

___________________

OPINII DESPRE OPERĂ >>>>

ARTUR SILVESTRI – Opera

___________________________

ARTUR SILVESTRI - Schiţă biografică >>>>

___________________________

Slujba de înmormântare a lui Artur Silvestri, Mănăstirea Pasărea, 4 decembrie 2008

Pentru a citi mesajele de condoleanţe clik aici >>>>>

_________________

PAGINI ALESE DIN OPERA SI DIN EXEGEZA DESPRE AUTOR

CARTI DE IERI SI DE AZI

_________________________ _________________________
__________________________________ " AL CINCILEA PATRIARH " ______________________________________ _______________________________________ _______________________________________ _______________________________________
august 2016
M T W T F S S
« Nov    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

_____

Temele cele mai cautate

Referinte cautate

  • Nespecificat

REFERINTE/click pe tema preferata

· arhive necesare

· asociatii si organizatii

· biblioteca virtuala

· edituri arp

· efigii

· fapte de azi

· lecturi recomandate

· programul intermundus - pune romanii in legatura

· publicatii arp

· reviste romanesti

· scriitori de azi


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.