Artur Silvestri a trăit relativ puţin raportat la uriaşele proiecte culturale pe care le iniţiase şi pe care le derula cu fervoare profund ataşat valorilor naţionale şi ortodoxe. După cum spunea adesea, trăia ca să scrie, iar soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu, mărturisea că nu ajungea să citească atât cât acesta scria şi edita. Prin strădania acestei doamne întreprinzătoare şi devotate, cunoscută şi ca Doamna Casa Lux, a apărut o serie de cărţi cu şi despre prof. dr. Artur Silvestri, scriitor, istoric, filozof al culturii, conturând portretul unui intelectual de calibru, conştient de menirea sa în societatea contemporană. Prima carte din colecţia care i-a fost dedicată, În memoriam. Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare (Editura Carpathia, 2009, 238), cuprinde mărturiile celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat. Textele emoţionante, poeziile, mesajele exprimă o gamă largă de sentimente, de la consternare şi regret la recunoştinţă pentru că nu puţini au fost cei care au primit din partea lui A. Silvestri nu numai încurajări ci şi ajutor material pentru unele lucrări, în acest sens fiind considerat un mecena cultural. Impresionează numărul mare al celor care au scris despre el dar nu l-au văzut niciodată, cunoscându-l doar din cărţile sale ori prin intermediul internetului, căci A. Silvestri şi-a cheltuit o imensă energie întreţinând o reţea cu sute de corespondenţi din ţară şi din străinătate, ARP, sfătuindu-i pe toţi să scrie pentru a lăsa o mărturie a vremurilor trăite. El însuşi se considera ,,secretarul literar al epocii sale‘‘, absorbind informaţii şi cunoştinţe diverse, la nivel aproape enciclopedic, având prestanţa unui om de formaţie renascentistă, dar şi simţul sacrificiului de sine, după cum spune Constantin Miu în textul său, numindu-l ,,Crăişorul sacrificat pe altarul culturii‘‘. Cărţile şi acţiunile sale îşi au rădăcinile într-un ataşament ardent faţă de tradiţiile şi valorile neamului, pe care le-a promovat, un exemplu fiind Asociaţia Română pentru Patrimoniu, acordând în calitate de preşedinte al ei premii unor personalităţi mai puţin mediatizate dar nu mai puţin valoroase. Îşi considera scrisul ca pe o misiune alimentată de un ancestral filon religios: ,,Sunt ortodox căci sunt get‘‘. Pentru PS Vincenţiu Ploieşteanu, episcop patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române, Artur Silvestri era un om ,,înzestrat cu mulţi talanţi‘‘, pr. Al. Stănciulescu-Bârda l-a văzut ca o făclie care a ars repede şi luminos, Nicolae Georgescu şi-l rememorează ca pe ,,Călinescu-cel-mic‘‘, referindu-se la calităţile lui A. Silvestri de critic original în judecăţi şi exprimare. Francis Dessart se întreabă: ,,A fost Artur Silvestri un eretic? Dar un adevărat gânditor este întotdeauna eretic pentru ceilalţi, dacă nu este, ar fi numai un repetitiv! Ortodoxia nu înseamnă să repeţi la nesfârşit acelaşi lucru şi aceleaşi gesturi ci să actualizezi mereu Tradiţia şi să-ţi mărturiseşti credinţa în circumstanţele prezentului şi viitorului, în condiţiile în care nu îţi renegi rădăcinile‘‘. Lucia Olaru Nenati şi-l rememorează ca pe o persoană marcată de un oarecare aristocratism, adresându-i-se în epistole cu Sir Arthur, Al. Florin Ţene vorbeşte despre fenomenul cultural iniţiat de A. Silvestri ce ,,configurează caracterul puternic, credinţa în regenerarea creatoare a neamului românesc‘‘, iar despre cărturarul Silvestri, Cezar Adonis Mihalache scrie: ,,A vrut să construiască o redută, unde să-şi exprime cu adevărat vocaţia. Şi a reuşit, deranjând multe conştiinţe prin gestul său de a deschide drumul spre eliberare pentru cei nedeprinşi între canoanele autosuficienţei.‘‘ Pentru Elena Armenescu, a fost un ,,misionar cultural sub semnul împlinirii Legii‘‘, pentru Ioana Stparu ,,un prieten tainic‘‘, pentru Nicolae Rotaru ,,bunul samaritean‘‘, pentru Lucian Hetco, scriitor şi editorul revistei ,,Agero‘‘ din Germania, ,,Omul faptelor‘‘. Poate că unele aprecieri pot părea uşor encomiastice dacă n-ar avea o perfectă acoperire, fiind vorba de un om deosebit, care şi-a fixat idealuri mult peste puterile unui ins obişnuit şi poate chiar pentru el. Artur Silvestri a fost o personalitate vie, puternică, iar dispariţia sa lasă un gol fără ecou. Moartea i-a învins trupul, dar nu şi lucrarea, amintirea, sufletul. (Editura Carpathia, 2009, 238 p.)
VICTORIA MILESCU
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________