ARTUR SILVESTRI

Stimate Domnule Preşedinte dr.Napoleon Săvescu,

Doamnelor şi domnilor participanţi la acest înalt Congres

Nu eu, ci Artur Silvestri ar fi trebuit să se găsească astăzi aici, în mijlocul dvs, al atâtor specialişti  valoroşi, şi să vă vorbească de la acest microfon, ca entuziast luptător pentru recucerirea şi repunerea în drepturi a propriei noastre istorii şi demnităţi naţionale, aşa cum a făcut-o, într-un strălucitor discurs, la Congresul trecut.

Dar pentru că Dumnezeu a vrut altfel şi l-a chemat pe Artur mai aproape de El, la numai 55 de ani, ordinea faptelor pare ireal de schimbată, iar eu (în calitate de rudă şi de editor coordonator de carte şi publicaţii ARP) sunt aici ca să vă mulţumesc din partea soţiei lui Artur Silvestri, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri(careregretă că nu poate participa, fiind în Franţa), dvs, organizatorilor şi tuturor participanţilor, pentru această onorantă omagiere a marelui om de cultură Artur Silvestri.

Acest moment, trist, emoţionant  dar şi înălţător, de pomenire a celor care binemerită, îmi aminteşte de un interviu al lui Artur Silvestri din 2005, în care exprima, uluitor de firesc pentru noi, soluţia depăşirii morţii implacabile:

„Pentru mine, moartea nu are o însemnătate foarte mare. E un fenomen inteligibil fiindcă este inevitabil dar, fiind singura certitudine în această lume, trebuie să învăţăm s-o depăşim…. Într-un singur fel, uimitor de uşor: prin faptă, prin urmă, prin nume bun, prin facerea de bine şi prin aducerea împreună a oamenilor : facerea de pace”. ¹

Tulburătoare şi înţelepte cuvinte, un adevărat testament moral, ne-a lăsat cel care  îndemna să facem ceea ce ne stă în putinţă „spre a ne  păzi fapta bună de lipsa de memorie şi de nepăsare şi nechibzuinţă”.

„Căci, în viaţa noastră prea firavă ce se desparte doar o clipă de nevăzut, rămân, la drept vorbind, doar urma ce o lăsăm şi pomenirea ce o facem, cui ne simţim datori.”².

Iată de ce cred că acest moment omagial, de amintire a faptelor bune, este onorant atât pentru cei evocaţi cât şi pentru dvs, organizatori şi participanţi şi merită recunoştinţa noastră.

În anii din urmă, ai libertăţii sale financiare şi de acţiune, Artur Silvestri,  nu numai că nu s-a dezis de ataşamentul la valorile autohtone, de protcronism şi originism ci, dimpotrivă, acestea au devenit obiective ale programelor culturale derulate prin organizaţiile fondate de el, respectiv -Asociaţia pentru Patrimoniu Românesc şi Asociaţia “Biblioteci pentru sate”, prin Intermundus media şi prin editurile sale. Mai mult, el a preluat şi internalizat acest valori ca pe un cod moral-religios propriu, geto- ortodox, ce i-a ghidat faptele, către Binele colectiv într-o formă concretă. “Acest Bine nu are însă aspectul abstract care se invocă uneori-spunea Artur Silvestri într-o publicaţie ARP- ci un conţinut clar şi definit care, pornind din Tradiţie şi din faptele anterioare devenite model, poartă cu sine o ireductibilă componentă creştină. Binele  poruncilor biblice, subînţeles ca fiind aprioric, se alătură aici condiţiei sacrificiale getice, doctrinei după care cel ales ca să se dedice este si cel mai bun şi cel mai stăruitor dedicat faptei ce se va ţine minte.”

Conform acestui cod etic geto-ortodox, cu cât recunoaşterea sa ca prestigioasă personalitate culturală creştea, cu atât se simţea dator să facă mai mult împotriva răului uitării, nepăsării şi degradării, cheltuind efort, timp, bani şi sănătate. A scris despre literatura protoromână, a îndemnat şi pe alţii să scrie despre valoroasa zestre geto-dacică, a editat aceste cărţi, le-a promovat şi distribuit pe cheltuiala şi efortul său. În propria reconquista în care s-a angajat, a iniţiat, prin ARP,  prestigioasele „Premii ale Patrimoniului Naţional”, prin care a răsplătit, sau după caz  a   întărit recunoaşterea publică a meritelor şi a promovat  publicatii şi organizaţii., personalitaţi ce merită să intre în rândul „Părinţilor Patriei de azi”.

Astfel, au fost distinse se cu premii de excelenţă , pentru  domeniul istoriei noastre străvechi “DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY” şi Preşedintele ei, dr.Napoleon Săvescu, revista DACIA MAGAZIN, dl. prof. Gh Iscru, dl Dan Romalo şi colaboratoarele sale de la Editura ALCOR, D-na Aurora Peţan, alături de mentorii tinereţii lui Artur Silvestri în străromânism şi protocronism , respectiv Mitropolitul savant al Olteniei, Nestor Vornicescu, prof Edgar Papu precum şi iluştrii reprezentanţi ai luceferismului,  Nicolae Dragoş, Nicolae Dan Fruntelată şi Mihai Ungheanu,

Când, prin zeci de mii de volume şi sute de mii de reviste, (donate din fondurile proprii şi ale soţiei, Mariana Brăescu Silvestri, fondatoarea Trustului de presă Casa Lux ), sau prin intermediul Asociaţiei “Biblioteci pentru sate” Artur Silvestri a dus lumina cărţii către copii şi tineri din sate uitate de lume, când a îndrumat, stimulat să scrie, editat şi promvat talente noi, sub deviza” să înflorească o mie de flori”, când a ajutat publicaţii să existe şi oameni să depăşească momente grele, nu s-a gândit o răsplată imediată:”“Pentru Fapta noastra bună şi pentru Gândul Bun ne răsplăteste Dumnezeu: efortul stăruitor, uneori eroic, ajunge să se ştie şi, poate, să se şi urmeze, Şi la o vreme, când o mai trebui, vom face si Predania definitivă, către cei ce ne urmeaza si vor fi.”³

S-au împlinit cuvintele lui mai repede decât se aştepta, Predania s-a făcut pripit, iar la poalele Ceahlăului, Kogaionul, muntele sfânt al românilor  atât de iubit de Artur Silvestri, acolo unde considera că e locul lui pe pământ şi voia să se retragă să scrie, doar  o impresionantă Troiţă maramureşeană (ridicată în memoria lui de soţie) şi Casa memorială Artur Silvestri vorbesc despre marele cărturar, intrat în rândul „Părinţilor Patriei” plecaţi din cotidian, pe care ne-a învăţat să-i pomenim cu recunoştinţă, să-i menţinem în viaţa conştiinţei colective. Fiindcă „numai uitarea, spunea el, este moartea definitivă” .

Cât  timp îl vom citi, înţelege şi pomeni, cât timp îi vom continua proiectele generoase şi îi vom urma  cuvintele înţelepte, Artur Silvestri va trăi în conştiinţa românească şi va fi viu  în posteritate.

Sociolog TEODORA MÎNDRU,

Editor Coordonator cărţi  şi publicaţii ARP