Privesc această carte ca pe un dar de preţ, ca pe un suvenir prelucrat din bobiţe de viaţă, încrustat cu podoabe culese din cele mai calde vibraţii ale sufletului. Suvenir de la un prieten drag, scriitorul Artur Silvestri. În cea mai mare parte a lucrărilor sale, cărturarul Artur Silvestri a aşezat în prim plan omul. “Omul şi faptele sale”. A preamărit omul ca esenţă, ca model de urmat, omul care, prin iubire faţă de Dumnezeu şi cuvântul Lui Dumnezeu, prin darul creaţiei cu care l-a înzestrat divinitatea, şi-a dovedit adevăratul lui rost pe pământ.
In ultimele cincizeci de zile ale vieţii, fără a bănui că venirea sa pe pământ se apropie de sfârşit, Artur Silvestri a pus pe primul plan doar “creaţia divină”. Cu dăruire faţă de tot ceea ce-l înconjoară, cu puterea înţelepciunii la care ajunge un om, încât să considere că între o pisicuţă sau astrul nopţii, între un smochin sau strălucitorul soare, între întinderea mării sau un căţeluş, între un boboc de trandafir sau o imensitate de nori, între nesfârşitul cer sau ciripitul de păsărele, între o vrăbiuţă sau un fulger, între miliardele de stele de pe cer şi picăturile de ploaie, nu poate exista diferenţă, atâta timp cât totul este creaţia Lui Dumnezeu, fiecare în parte având importanţa sa, farmecul său.
Pesemne, OMUL ARTUR SILVESTRI ajunsese la o treaptă spirituală foarte înaltă, dacă, după o viaţă de activităţi ca: scriitor, critic literar, filozof al culturii, istoric al civilizaţiilor, a reuşit să privească la tot ce-l înconjoară, doar cu ochii sufletului şi cu o simplitate rar întâlnită sau, poate, nemaiîntâlnită. Să vadă, adică, doar “frumuseţea lumii cunoscute”. Să o vadă, să se minuneze, să se lase copleşit, iar acest sentiment să-l spună şi altora. A aşternut totul pe hârtie, reuşind astfel să creeze veritabile tablouri din cuvinte, bijuterii literare, harul de prozator ieşind la iveală şi cu această ocazie. După plecarea domniei sale în lumea celor drepţi, plecare prematură şi fulgerătoare, doamna Mariana Brăescu Silvestri a adunat aceste bijuterii de suflet şi le-a publicat în albumul intitulat “FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE”. Cincizeci de tablouri literare, reprezentând vibraţii sufleteşi din ultimele cincizeci de zile ale vieţii scriitorului Artur Silvestri.
Voi cita măcar una dintre povestiri:
“27 octombrie
SUFLETE ALESE
Adevărata zi a Sfântului păzitor al Bucureştiului a fost însă, în această lune luminoasă, când din toate părţile către Mitropolie veneau mulţime de omenet, voind să se închine la moaştele protectorului sacru al oraşului. Oameni de toate vârstele, cu felurite obiceiuri, locuind nu doar Bucureştii şi împrejurările lui, ci şi alte locuri de prin ţară unde s-a dus vestea demult despre sfântul ce nu lasă pe venetici să facă rele – se întâlnesc aici slăvind cu glas încet, concentrat, cânturi, rugăciuni, imnuri. Dar, pe lângă ei, mulţimi de făpturi fără grai, apărate de prea-cuvioşi, vietăţi ale lui Dumnezeu, bucuroase şi ele, mărunte vrăbiuţe gureşe şi săltăreţe, porumbei făloşi, gânguritori, blânzi şi cuminţi, raţe sălbatice de pe lacuri, pescăruşi veniţi de departe, căţei cuminţi, mari şi mici, sărăcuţi, flămânzi, unii fără adăpost; o lume necăjită, obidită, dar suflete pure, cuviincioase, parte din sfinţenie”. (Povestire din albumul “Frumuseţea lumii cunoscute”).
Simplitatea descrierii momentelor, îndeamnă cugetul cititorului către frumuseţe, către blândeţe, către iubire, către scrierea biblică, ridicându-le la un grad literar impresionant, poate, chiar de neegalat.
IOANA STUPARU
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
