Dacologia a pierdut, prin plecarea dintre noi a acad.prof.dr Artur Silvestri, pe unul dintre cei mai mari părinţi întemeietori şi generali de luptă pe care i-a avut vreodată, iar despre aceasta vorbeşte opera sa scrisă şi cea faptică deopotrivă.
Personalitate cu preocupări enciclopedice, Artur Silvestri şi-a dedicat o mare parte din timpul vieţii sale cercetării petelor albe din istoria neamului, a fost una din acele conştiinţe superioare care s-au contopit cu istoria, iar din acest punct de vedere el descinde direct din înaintaşi ca V. Pârvan, B.P. Hasdeu, N. Iorga, Lucian Blaga ca să dăm doar câteva exemple, din multele ce s-ar putea da aici.
Aproape nu este lucrare scrisă a sa în care să nu se facă referire la istorie, la daci, la valahi, la zalmoxism şi la solomonari, aprecieri profunde, inedite şi tocmai de aceea preţioase ce trebuiesc studiate cu atenţie şi înţelese, indiferent că se află în opere dedicate expres, ori deghizate în cărţi, studii, articole, cu tematică diversă.
Cercetător pe tărâmul istoriei religiilor, Artur Silvestri scria în 1989, anul când a fost conceput eruditul său eseu Arhetipul călugărilor sciţi, că valorile creştin ortodoxe pe pământul românesc îşi trag seva din adâncimile zalmoxismului getic, idee valoroasă, necercetată şi prin urmare neînţeleasă îndeajuns. Iată un scurt pasaj edificator din lucrarea menţionată, unde se face referire la înţelepciunea getică:
„O înţelepciune care, depunându-se în organizări de eremiţi pe Muntele Sacru, se traduce în instituţii «vegetale», la lumina istoriei dar care explică deopotrivă apologurile lui Dromichete şi fabula lui Scorillo, prestigiul lui Deceneu, monahismul secret din întorsura Carpaţilor şi mai apoi din mileniul aşa-zis «mut», făcând creştinismul posibil în forme care, păstrând materia getică, vor fi socotite ortodoxe şi, de fapt, aşa vor fi fiind câtă vreme cântarea în biserică şi comunicarea prin muzică vor fi consacrate la Dunărea de Jos cu episcopul Niceta de Remesiana, auiorul imnului Te Deum Laudamus. Cât şi în ce fel se ţinu deoparte de contigentul stricător zalmoxismul getic este cu neputinţă a se identifica dar atâta vreme cât, nu prea cu mult înainte de 1900, încă se vorbea în Moldova despre «solomonari» care, contemporani secreţi şi iniţiaţi, repetau gesturi de ritual pe care ţăranii le evocau cu sfială dar le comunicase cu aproape doua milenii şi jumătate mai înainte şi Herodot, persistenţa pare în afară de orice îndoială“ (op. cit. pag. 8-9).
O altă direcţie de cercetare biografică a personalităţii enigmatice, de voievod criptic al culturii care a fost Artur Silvestri, ar trebui să vizeze nu doar calitatea sa de mecena ci şi întreprinderile sale misionare, inedite Vizând coagularea unor idei ce pluteau în aer la un moment dat iar aici trebuie să consemnăm că încă din 1987, la sugestia mentorului său spiritual, mitropolitul Nestor Vomicescu, a reuşit să adune mai mulţi savanţi de prestigiu şi să formeze acel grup de cercetători numit „Grupul pentru istoria alternativă“, dintre care unii vor fi mai trăind şi ar putea depune mărturie verbală ori scrisă, spre elucidarea unor momente uitate, neînţelese de actuala generaţie şi cu atât mai puţin de generaţiile care vor veni. Printre altele, ştim că s-a implicat personal în sprijinirea cercetării Codexului Rohoczi, o cronică medievală secretă descifrată de eminentul istoric Viorica Enăchiuc, încurajat şi susţinut de oameni ca Artur Silvestri, a căror faptă rămâne încă anonimă.
Apoi trebuie studiat momentul 1990, când vocaţia sa de creator de publicaţii culturale cu parfum istoric s-a manifestat din plin, când, în calitate de director al Fundaţiei Europene Drăgan a reeditat si condus (1990-1991) publicaţiile „Naţiunea“, „Dacia Literară“ şi „Mileniul III“, ceea ce derotă o dorinţă clară de a lega trecutul de prezent, de a reedita faptele mari din istoria culturii româneşti.
Pentru Artur Silvestri dacologia nu a fost o moda, ori o temă savanţi de cercetare, deşi rigurozitatea şi profunzimea l-au caracterizat mereu, dacii au fost pentru el o taina strămoşească de care s-a pătruns şi s-a apropiat cu evlavie religioasă. S-a considerat el însuşi un get. iar perioada absenţei sale din viaţa publică (1992-2002) îi plăcea să o asemuiască cu retragerea în subterană a zeului get Zalmoxis, ca o de dovadă de înţelegere şi trăire superioară a religiei getice.
Fie-i odihna binecuvântată.
GHEORGHE ŞEITAN
articol preluat din Dacia magazin, nr. 56, octombrie-decembrie 2008
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
