ARTUR SILVESTRI

„Îmi pare aşa de rău că am descoperit târziu publicaţiile arp!“

Şi, mai ales, pentru că marele suflet al acestora , mentorul  colaboratorilor acestora a trebuit ,

între timp , să plece la cele veşnice . Am început să cred, Doamna Mariana Brăescu Silvestri, că unui număr tot mai mare , dintre cei mai buni,  Dumnezeu le găseşte roluri în CERURI , unde să-şi preschimbe proiectele în operele visate.  Poate că doar acolo metamorfoza este posibilă …

Sunt impresionat de manifestările afectoase, de preţuire ce i se aduc MARELUI DISPĂRUT.

Nu am mai întâlnit atâtea cuvinte pe cât de sincere, pe atât de duioase, iubitoare, de stimă .

Însufleţirea ce vine de la atâtea condee strălucite şi va veni multă vreme să vă dea putere,

Dumnezeu să vă ajute .

DANIEL MUREŞAN,

Baia Mare
________________

„Cu bune doriri“

Imi amintesc încă, parcă a fost ieri, când toate mesajele pe care le-am primit de la acel ‘OM MARE’ !!!!! care a fost ARTUR SILVESTRI, şi care va dainui peste ani,

se încheiau cu urarea “CU BUNE DORIRI  ” semnată Artur Silvestri.

Pentru mine, plecată de 25 de ani din România, a fost o urare nouă, poate era veche, dar nu o mai auzizem până la EL.

Poate ar fi bine sa nu trecem cu vederea peste aceasta expresie care cred că îi apartine.

Cu mult respect,

ADRIANA HEGBELI

___________________
„Şi nu numai“

Nu ştiu dacă n-am depăşit termenul limită pentru colectarea intervenţiilor literare consacrate lui Artur Silvestri. Încerc în câteva cuvinte să semnalez extinderea intenţiilor sale de colaborare, mai exact, de atragere a colaborării, până în nordul României, până în Bucovina, prin care trecuse nu o singură dată şi de unde purta desigur plăcute motive de interes şi nostalgie.

Artur Silvestri, deţinător al unei vaste corespondenţe, nu uita din când în când să-şi amintească de zona aceasta îndepărtată, de care desigur îl atrăgea un puternic dor nostalgic. N-are rost să insist dar voi aminti de elegantele sale urări şi saluturi colegiale trimise (mai totdeuana) la întoarcerea sa în Bucureşti, din îndelungile-i călătorii, precum şi invitaţiile permanente de atragere spre publicaţiile pe care le patrona.

Vreau să subliniez, de fapt, generozitatea de care era mereu animat precum şi de eleganţa incursiunilor sale. Textele trimise spre Suceava, de pildă, aveau de fiecare dată frumuseţea şi acurateţea scrisului emis şi urmărit cu aleasă atenţie. Nici nu era nevoie mai mult decât să-i citeşti acelei elegante apeluri (mesaje) pentru a înţelege că dincolo de ele se află precizia şi onoarea autorului: a sciitorului şi publicistului Artur Silvestri.

Ceea ce se încearcă azi, deci acum, după ce el nu mai există (decât prin operele sale) onorează intenţa enunţată. De altfel există suficiente elemente, mărturii şi documente ce compun această intenţie. Pentru că Artur Silvestri a fost un cărturar de speţă deosebită, adică aleasă, a cărui imagine trebuie perpetuată prin asemenea acţiuni.

Şi îmi place să cred că fundaţia ARP, care îi va purta numele, (sper că nu mă înşel în acest sens) şi echipa redacţională implicată în păstrarea şi cultivarea postumităţii sale vor şti să-şi ducă la capăt misiunea asumată. Şi nu numai.

ION BELDEANU

Redactor şef „Bucovina literară”

__________________
„Domnul Artur Silvestri ne-a părăsit pentru a se înălţa spre idealul său suprem“

Pentru mine, personalitatea Sa a fost un exemplu de dăruire, de devotament pentru înalta spiritualitate. Îi datorez posibilitatea ca modesta mea operă să fie cunoscută peste tot în urma activităţii Sale atât de eficiente.

Dumnezeu să-l odihească în pace.

FLORIN CONTREA