Ideea de a-mi pune la un loc eseurile ce formeaza ” rama cartilor de imobiliar ” mi -a venit recent cand mi-am dat seama ca , desi exista o anumita notorietate in materie de comentariu specializat , nu s-au observat inca indeajuns – asa cum as fi voit – principiile si , de fapt, doctrina ce oranduiesc asemenea scrieri socotite indeobste -si mai ales de cititorul ” estet” – a fi numai punctul de vedere al unui afacerist . Caci , la drept vorbind , aceasta parte din opera ce am cladit in mai bine de 35 de ani de scris incontinuu inca traieste in limbul definitiilor confuze avand pentru nu putini o infatisare ce contrariaza si un aspect exterior de baroc si de iregular care probabil ca si nelinisteste unele spirite obisnuite cu speciile definite . Sunt si unii care , avand bunavointa de a intelege , ” nu stiu de unde sa le ia ” si considera ca ar fi fost mai bine sa fac studiu academic , ” cercetare ” si analize cu rigiditate de compozitie scrobita spre a dovedi stiinta de carte si , prin aceasta , ” seriozitate de savant ” uitand ,insa, ca nu iese nimic vizibil fara efort si ca o cladire fara fundatie si pereti nu ajunge niciodata la acoperis . Abia mai deunazi , si din motive care imi scapa , sentimentul ca in cartile de imobiliar as fi vorbit in “doua limbi ” -si ca , dincolo de examinarile cu caracter de afacere si consilierea de castigat bani , ar exista si un alt strat mai putin vizibil – a inceput sa-si faca loc si sa fie observata si doctrina ce le insufleteste . Caci o doctrina exista -desi nu prea de tot izbitoare – fara sa fi nutrit intentia initiala de a practica ” zicerea in coduri ” si misionarismul de sens ocult . Ea s-a inserat , in fond , in moduri consubstantiale si , daca ma gandesc bine , nici nu ar fi putut sa lipseasca de vreme ce intocmirile omenesti sunt pretutindeni in lume formulari cu organicitate unde este de neimaginat a avea parti sanatoase -si cu functiuni autonome – intr-un intreg bolnav. Rezulta ca , desi scapa concluziei curente , prezenta jafului institutionalizat si a deposedarii planificate de munca nationala consumata alaturi de arvunirea muncii noastre de viitor prin indatorare , declasarea sistematica a unor categorii sociale ce au tinut odinioara aceasta tara in locul ei si neo-iobagia unui tineret halucinat de consumismul salbatic sunt mecanisme ce s-au dezlantuit in forme specifice deopotriva in asezarile umane , in natura si cultura si in “imobiliar” , de buna seama , lucrand generic si parjolitor . Caci , in fond , “imobiliar ” insemneaza “salas ” (adica locuinta , adapost si “loc” ) si “munca” , adica efort desfasurat in istorie in scopul supravieturii si stabilitatii , iar esenta acestei teme este , in ultima analiza , “sociala” si nu e fara reazem a spune ca , asa cum am si spus demult si astazi e un simplu adagiu din folklor , imobiliarul este hartia de turnesol a unei societati .
Am scris, deci , despre case (cum mi se pune eticheta uneori) vorbind insa despre o realitate de ansamblu ce se evidentiaza in masurile ei de tipologie arhi-cunoscuta si pe care numai fiindca Fanarul insusi a devenit o formula curenta o numim ” neo-fanariotism “. Impresia aceasta se confirma la o lectura contemporana unde prejudecatile s-au inlaturat intrucatva .Privite acum , si adunate in ordinea cronologica a nasterii pe lume , aceste mici eseuri formeaza un mic breviar care nu -i atat un indrumator in materie academica ori practica ( desi este , in partea ce foloseste ) caci au , unificate si fara desfasurarile ce le introduceau la vremea lor , aspectul unui sir de declaratii de principii si de culegere de concluzii morale .Acestea scapasera adeseori vederii scriitoricesti dar nu si Stapanirii de ocupatie recenta si slugilor ei nepricopsite si fara indoiala explica salbaticia de deunazi a unor sfertodocti fara nici o opera ce au ajuns sa ma satanizeze si pe mine facand -dintr-o lucrare dedicata binelui public – un obiect de injurie si de ridiculizari prostesti . Situatia este cu atat mai definitorie cu cat intr-o tara unde s-au furat si ouale de sub gaina si s-a creat onorabilitatea prin hotie si nu prin dedicatie si contributie la binele colectiv , a starui in slujire fara nici cel mai neinsemnat castig si cheltuind din buzunar si , pana la urma , din zilele ce ti s-au dat , incepe sa fie socotita atitudine eretica si gest condamnabil si sa se pedepseasca. Dar , la drept vorbind, in tara noastra amarata unde haimanalele creeaza opinia si ignorantii obraznici ajung sa dea indrumari sfatuind in secret pe jefuitorii patenti ce se imbuiba din smecheria sfidatoare si parjol satanist , prigoana impotriva celor de conformatie ininteligibila nu putea sa nu se produca . O privesc si eu , cu amuzament , fiindca stiu ca pleava necontinutistica se va risipi deodata in vant si ca , vorba lui Alexandru Nemoianu , “cu diavolul nu se intra in dialog”. Viata noastra istorica nu a inceput ieri ci demult iar lucrarea noastra tacuta , senina si ravnitoare nu se va sfarsi maine si va dura mult in timpul unde se aseaza orice contributie jertfelnica , indiferent daca i se stie autorul ori a devenit anonima . Caci , batjocorita sau uitata de raul ireductibil , fapta buna ramane ; si ” cine a facut- o stie Dumnezeu ” . ARTUR SILVESTRI
Aprilie 2008 , in zilele de Sfintele Pasti