L-am cunoscut pe Artur Silvestri în primăvara anului 2003, mai precis dânsul m-a căutat şi m-a invitat să luăm legătura. De natura relaţiilor ce le-am stabilit, grăitor şi semnificativ este textul unei scrisori ce mi-a trimis în 23 aprilie 2003, de Sfintele Sărbători ale Paştelui:
“Hristos a înviat! Fie ca Pacea şi Binecuvântarea să ne facă să alungăm răul ce ne ameninţă şi să ne aducă gândul bun, înfăptuitor şi senin, nouă şi celor ce vor fi pe pământ, după noi, vorbind şi trăind româneşte”.
Din zorii cunoaşterii şi prieteniei între noi, Artur Silvestri se înfăţişa precum a fost întotdeauna, drept şi demn, om luminos, credincios, optimist şi senin sufleteşte, încrezător în puterea binelui şi a credinţei, smerit şi modest, muncitor şi harnic, dăruit total cauzei românismului, a naţiei sale (noastre). Adică aşa cum l-am cunoscut şi l-am preţuit neîntrerupt cu toţii, aşa cum stăruie şi acum în memoria şi conştiinţa noastră.
La convergenţa opiniilor, acţiunilor şi faptelor noastre culturale au contribuit multe preocupări de interes şi de acţiune comune, cât şi cultivarea aceloraşi valori morale, culturale şi spirituale, consacrate prin faptele şi pildele vieţuirii noastre, ca şi intelectuali, creştini şi cărturari aparţinând trup şi suflet aceluiaşi univers sufletesc. Printre altele, şi intensa, captivanta corespondenţă ce a “funcţionat” între noi, devenind aproape o comunicare simbolică, şi-a adus de asemenea contribuţie preţioasă. La aceasta s-au adaugat frecventele si emotionantele dialoguri in care ne antrenam pe diverse teme laice si religioase din acele vremuri ce le trăiam cu intensă implicare împreună.
Înainte de a încheia, doresc să mai relev un fapt care a contribuit mult la apropierea noastră sufletească, anume că, şi unul şi celălat cultivam relaţiile nemijlocite cu înalţii ierarhi şi, în general cu Biserica Ortodoxă. Şi unul şi altul am dat, de aceea, mare atenţie în scrierile noastre zugrăvirii universului duhovnicesc (volumul lui Silvestri “Vremea seniorilor. Scrisori de altădată de la ierarhi şi cărturari bisericeşti”, cap. “Ocrotire şi Binecuvântare” din cartea mea “Crâmpeie de lumini şi umbre” ş.a.) Dacă adăugăm desele vizite şi poposiri la mânăstiri, apar evidente sursele iluminării noastre spirituale.
În ceea ce-l priveşte pe Artur Silvestri, aderăm din inimă zicerii sale de cândva: ”noi ne-am făcut datoria ce aveam de făcut”. Cu adevărat şi-a dus la bun sfârşit misiunea ce a voit.
prof. univ. dr. VIRGILIU EUSTAŢIU RADULIAN
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
