ARTUR SILVESTRI

Realizator Veronica Balaj

V.B.: Stimaţi ascultători avem în minutele următoare o prezentare de la distanţă privind o nouă coordonată culturală facută, întreprinsă, realizată de doamna Mariana Brăescu Silvestri, soţia regretatului profesor universitar, dr, om de cultură şi jurnalist Artur Silvestri. Se împlineşte iată un an de la plecarea sa în veşnicii. În această perioadă au fost realizate foarte multe acţiuni întru neuitare aşa cum se cade pentru un om care a reuşit să rămână în memoria şi în sufletele foarte multor intelectuali prin această corelare, prin această comunicare specială pe care Domnia Sa a reuşit să o întreprindă şi s-o stabilească în diverse, diverse paliere de-a lungul vieţii lui.

Doamnă Mariana Brăescu Silvestri, suntem în preajma unui eveniment care are acum tentă de strictă actualitate. V-aş ruga să ne spuneţi aşa… punctând cât se poate ce anume va fi în zilele următoare. Ştiu că e vorba de dezvelirea unei plăci comemorative, că vor fi şi trei volume prezente… Suntem nerăbdători să trecem în palmaresul acestor, să le spunem întâmplări pentru restitutio, întâmplări care să continue oarecum atât cât putem noi în dimensiune pământească personalitatea culturală a unui om care a plecat dintre noi.

M.B: Mai întâi mulţumesc pentru invitaţie şi bună ziua Dvs. şi ascultătorilor Dvs. şi implicit ai mei. Mă bucur că pot vorbi despre Artur Silvestri. Nu este încă un an. Am intrat în luna a douăsprezecea din anul din care el nu mai este şi pregătim această tristă aniversare dar importantă cu mai multe lucruri. În primul rând am să spun ceea ce ascultătorii nu ştiu şi nu am putut să spun altfel că atât la casa părinţilor săi, în Teleorman am ridicat o troiţă şi am dezvelit o placă comemorativă. Altă troiţă şi o altă placă comemorativă sunt la Ceahlău şi întregesc împreună cu Casa memorial Artur Silvestri, , pe care am deschis-o şi am inaugurat-o în luna mai, ansamblul comemorativ de la Ceahlău, un loc deosebit pentru sufletul lui Artur. Acest ansamblu se compune, repet, dintr-o casă memorială – a fost casa noastră şi locul de suflet al lui Artur, un nou spaţiu dedicat unei biblioteci care va fi deschisă permanent pentru cititori şi pentru vizitatori. Această casă este plasată extrem de bine, în drumul spre Durău, chiar la marginea șoselei. La poalele troiţei curge Bistricioara şi se văd, în jur, munţii care ăi plăceau lui Artur atât de mult..

Aici am sfinţit troiţa pe 30 mai iar acum am adăugat placa comemorativă cu efigia sa ca şi la Teleorman şi o sfințim  sâmbătă, pe 7 noimebrie, Pentru că este Sâmbăta Morţilor și este , în ajun de Mihail şi Gavril, numele de botez, numele de calendar al lui Artur este Gabriel… deci în ajunul onomasticii sale creștine.

V.B.: O iniţiativă cât se poate de tulburătoare şi totodată pertinentă în timp. Vorbeaţi de o bibliotecă – lucru extraordinar! Ce cadou mai, mai simbolic i se putea face numelui său decât o bibliotecă şi cărţile pe care le-aţi scris.

M.B.:  Evident. El a spus “casa mea a fost întotdeauna biblioteca”. Oriunde, de copil fiind sau adult, el a văzut în biblioteca o casă şi acolo era locul în care şi-a petrecut cel mai mult timp din viaţa sa, indiferent dacă această bibliotecă era a universităţii, era biblioteca proprie sau biblioteca părinţilor săi sau biblioteci mari din lume. Din care cauză şi la această tristă aniversare a morţii sale… vom aduce cărţi. În primul rând tipărirea unor cărţi noi ale lui Artur. Noi sau reeditări..care vin însoţite cu exegeze critice şi cu desene într-o ţinută grafică pe care talentul şi memoria lui o merită şi anume cărţile de proze fantastice, “Perpetuum mobile” şi “Apocalypsis cum figuris”. De asemenea voi tipări cărţile, cartea lui de interviuri “Nu suntem singuri” – un nume extraordinar şi o carte cu o carieră deosebită. De asemenea cartea care acum se preg[teşte despre el în colecţia Pro memoria şi anume “Artur Silvestri. Fapta culturală”

V.B.: Un titlu extraordinar de sugestiv: Pro memoria “Artur Silvestri. Fapta culturală”

M.B.: Este pro memoria pentru că nu trebuie să uităm cine a fost şi mai ales ce a făcut. În tot ceea ce Artur şi mai ales în ultimii ani el a atras atenţia asupra faptului că nu avem voie să lăsăm uitării faptele bune ale înaintaşilor, numele mari ale culturii noastre, numele mari ale cărturarilor care au format această ţară şi acest popor. Chiar dacă nu facem trimitere imediată la ei dar numele lor, fapta lor, amintirea lor trebuie să nu piară. Atât de mult a insistat asupra acestei teme încât este ca o lecţie importantă pe care ne-a pus-o în faţă dispariţia lui nedrept de repede, de neaşteptată, de brutală… Şi spun că este misiunea vieţii mele să fac acest lucru pentru el.

V.B.: Este exact ceea ce spuneam, un restitutio permanente faceţi Dvs. acum, în această lecţie pe care lăsată fiind, o continuaţi. Un restitutio culturale cum Domnia Sa a făcut şi în timpul vieţii …

M.B.: A făcut pentru foarte multă lume, pentru foarte multp lume. Toate premiile ARP şi toată activitatea pe care a făcut-o este axată asupra acestei munci de restitutio fie a unor persoane care nu mai erau între noi, cărturari importanţi, al căror nume tindea să fie uitat, fie chiar a celor care fiind între noi încă, valoroşi, plini de idei încă şi de avânt cultural erau marginalizaţi şi lăsaţi într-un fel de provincie culturală chiar dacă ei locuiau sau nu în Bucureşti aşa încât exemplul lui, mai mult, trebuie urmat. Exemplul lui.

V.B.:Adică ceea ce spuneţi…

M.B.: Să nu uităm revistele de pe internet care continuă şi în care încerc încă, deşi nu la valoarea pe care le-a dat-o Artur, să continuăm proiectele pe care el le-a inițiat, cărora le-a dat viaţă şi prin care a adunat enorm de multe persoane. Sunt uimită de câtă lume scrie încă, de la câtă lume primesc şi foarte important cea mai mare parte a acestor oameni care scriu nu l-a cunoscut niciodată, nu l-a văzut niciodată decât poate la televizor. Dar i-au citit cărţile, a primit de la ei scrisori personale. Artur a avut cu ei o corespondenţă incredibilă! În fiecare zi scriau zeci de scrisori. A avut cred că sute de corespondenţi personali şi măcar cu câteva zeci avea o corespondenţă intensivă şi susţinută pe teme intelectuale întotdeauna şi din care corespondenţă apar ideile lui, lupta lui, realizările lui şi care, în cea mai mare parte vor fi aşezate în volumele care urmează pentru că trebuie să spun că în colecţia Pro memoria, în afară de “Artur Silvestri. Fapta culturală” pe care deja am numit-o, va apărea “Artur Silvestri. Editorul sau grădinarul dăruit” pentru că, paranteză fac, Artur a publicat pe foarte mulţi şi atenţie încă o dată – oameni dintre care pe mulţi nici nu i-a văzut. Oameni, români în general, care trăiesc în diverse continente şi de la care a primit doar manuscrise şi corespondenţa şi încă un volum “Artur Silvestri. Aşa cum l-am cunoscut”.

V.B.: Într-adevăr a fost un punct referenţial în cultura noastră şi trebuie să rămână un punct referenţial. Dvs. veniţi acum şi reîntregiţi. N-a rămas nimic în uitare. O încheiere?

M.B.: M-aş bucura să nu rămână în uitare…

V.B.: N-ar fi drept.

M.B.: N-ar fi drept să rămână în uitare!

V.B.: Sigur şi faptul că iată se continuă, se punctează în continuare e ca şi când ar fi… eu ştiu?… un dicteu al Domniei Sale de acolo, de undeva de departe, din ceruri, din eternitate…

M.B.: Aş vrea să vă spun, ca un dicteu cum îi spuneţi, cuvintele lui pe care le-am scris pe crucea de la Cimitirul Pasărea: “cărţile mele se vor citi şi mă vor pomeni şi pe mine şi astfel nu voi muri de tot”

V.B.:  Excepţional!

M.B.: Extraordinar.

V.B.: Adevărat, pătrunzător, cutremurător şi inclus în această lege a vieţii, a existenţei. E ca o maximă pe care nu putem nici s-o comentăm.

M.B.: Aşa este. Aşa este.

V.B.:  Noi vă mulţumim pentru această mărturie. O luăm drept o mărturie culturală ceea ce faceţi. O mărturie spirituală.

M.B.: Vă  mulţumesc şi eu.

V.B.: Vă  mulţumim şi…

M.B.: Şi eu vă mulţumesc şi sper ca în librăriile din Timişoara să existe şi cartea, ultima carte despre Artur Silvestri – “Artur Silvestri. Vocaţia căii singuratice” – o carte scrisă de scriitoarea Cleopatra Lorinţiu, o carte extraordinară care explică într-o manieră specială o parte din scrierile lui Artur.

V.B.: Da. Da. Recunosc că am citit-o. O am acasă. Într-adevăr este o carte…

M.B.: O carte excepţională.

V.B.: I-aş spune exhaustivă, foarte bine documentată şi foarte bine punctează elementele esenţiale ale unei personalităţi culturale complexe .

Vă  mulţumim foarte mult şi vă dorim multă putere în continuare să duceţi mai departe acest preţ al neuitării.