ARTUR SILVESTRI

Da, a trecut vremea-n zbor dar ne-a lasat amintirile, ele nu mor nicicand mai cu seama cand acestea sunt daruite de acel OM care a fost Artur Silvestri.

Am fost  profund indurerata  la vestea disparitiei in lumea celor drepti al acelui ce a fost Parintele  Romaniei Tainice, scriitor, istoric, om de cultura, personalitate complexa, cel ce a infiintat Asociatia Biblioteci pentru sate” daruind lumina din lumina cartilor,( asa cum se exprima Parintele Ioan din  Ardeal) sau “apa vie”,cartea cea folositoare tuturor “.  Nu am avut fericirea si onoarea sa-l cunosc personal dar pierderea sa a lasat, si  in inima .mea,. un gol imens. Sunt multe, foarte multe  de spus dar cuvintele imi sunt sarace pentru a glorifica activitatea sa,nu-l ridic in Slavi, nu are nevoie de cuvintele mele, eu stiu si stim noi toti ca era cu numele si cu trupul aici, pe pamant cu mult deasupra noastra, acum  este cu sufletul Acolo, Sus, printre ingeri, alaturi de Dumnezeu, luminandu-l in continuare asa cum, aici, I-a luminat destinul si L-a inflorit.
Nu pot decat sa-i multumesc pentru ca a existat si inca mai exista, pentru ca sunt convinsa, cum multi dintre cei ce l-au cunoscut si l-au indragit, nu a murit!!! A trait  si va trai in sufletele noastre
Dumnezeu sa-l odihneasca.

As fi dorit din tot sufletul ca aceste acrostihuri sa-i fi parvenit nepretuitului Gabriel Artur Silvestri in timpul vietii dar n-a fost sa fie. Sper sa-l auda de- Acolo, din Ceruri, sper sa-i  multumeasca sufletul frumos si pur.

_____________
SFINTINDU-TE-N CUVINTE
(acrostih )

Grabirea-ti spre Inalt o plange lira;
Ah, departarea-ti,cat ne-ndurereaza,
Bogatule-n talanti dar a ta raza
Renaste-va in varful lui Nemira.
****
Iisus, tu,Sfantu-Andrei, Sus, pe cararea
Eternitatii ati devenit lumine,
Lucirea voastra va sa inlumine
Abisurilor, cruda-ntunecarea.
****
Roman si OM si stea la Cer urcata
Te daruit-ai, te mai darui, inca
Urmasilor ce-ti vor dura in stanca
Rodirea, maiestrita nestemata.
****
Scris, viata-ti fu! De viata-ai scris intruna,
Iar Romaniei Tainice- Iubire,
Loial ii inchinat-ai, peste fire
Vibrand, dorind a-i anina cununa.
****
E minunat, sfintindu-te-n Cuvinte,
Sublimul risipindu-l printre semeni,
Traire, vis, in soare sa le semeni,
Rasaduri spre-a-ncolti cuminte, sfinte.
****
IUBIRI de semeni, te vom tine minte!

_______________

MAREA CARTE
(sonet acrostih)

A lumii Carte-ntre coperti cuprinse
Rubinul, cea ofranda minunata,
Triumf iubirii ce uimit-a, iata,
Un Univers prin faptele-i distinse.
****
Rubinul pur, ofranda-nflacarata,
Simtiri rodi, spre sfere necuprinse,
Iubind calca pe moarte si o-nvinse,
Luciri pe-adanc de vremi el a durat.
****
Voi, serafimi,nu-nchideti Marea carte!
El, ingerul tacut va sa apara
Senin de suflet, pentru noi, a-mparte
****
Tumult de-ntelepciune selenara
Rodi-va, inca, prin celeste arte,
Iubire pentru semeni, pentru tara.
______________

RODIND IN TOAMNA TRISTULUI DESTIN
(acrostih)

M-a re-ntalnit, in fine, Fericirea;
Aveam un chip de lacrime brazdat,
Ranit un suflet insa ce ciudat!
Iubire, Dor, mi-au insorit fiirea.
****
Am renascut, trecut-am peste moarte
Nemortii, cu sfiire, surazand,
Am deslusit neantelesul gand
Blagoslovind pe Acela din Departe.
****
Resfira Cronos clipe efemere,
Ales parfum ma-nvaluie discret,
E persistent, cu tenta de regret,
Surprinsu-mi suflet cearca sa mai spere,
****
Credinta-ndruma-n taina a mea carare,
Umbritii ieri ii rataceste-n drum,
Spre insoritii maine ma indrum,
Iubesc, iubind nu fi-voi trecatoare.
****
Lumina-n val de aur ma-nvesmanta,
Vitralii s-au deschis dinspre zenit,
E timpul sa implin ce-mi e menit,
Simtirea-mi se transforma, par o sfanta!
****
Trairea-mi resemnata si cuminte,
Rodind si-n toamna tristului destin,
Istoria-si indeamna spre-nainte.
MARIA NICULESCU