ARTUR SILVESTRI

On 28/03/2006 10:32 Artur Silvestri wrote:

Subject: „GÂNDURI ÎN ZIUA DE BUNAVESTIRE”

Sunt tulburat  scriind aceste cuvinte către Domniile Voastre, gândindu-mă că trebuie să vă întăresc în acţiunea ce vă străduiţi să susţineţi în folosul românităţii şi pentru „românii  de peste tot”. Inutil, cred, să vă spun că ştiu cât este de dificil să faceţi ceea ce faceţi,  chiar dacă multe din neajusurile de toată ziua, de obicei cele mai supărătoare, nu le cunosc dar le presupun. Şi noi le avem; dar cine, dintre cei ce acţionează din „cetăţenism” şi dintr-o idee morală mai înaltă, nu le are? Aş vrea să vă rog să nu aveţi ezitare în a ne  împărtăşi unii altora tot ceea ce socotiţi că ne-ar fi de folos pentru a face greutăţile mai uşor de trecut şi acţiunea – mai solidară.

La drept vorbind, nu a fost uşor să aducem gândul bun într-o lume ameninţată de descurajare, de orgoliu mărunt şi de îngustă prezumpţiozitate. Dar astăzi „Blestemul tracic”, care ne face să ne vedem duşmanul în aproapele nostru în loc să îl vedem acolo unde este, uneltitor în întunerec, trebuie înlăturat. Iată de ce am să spun că este inevitabil să se cunoască mai bine „cei ce privesc în aceiaşi direcţie”, de oriunde ar fi şi oricine ar fi. Căci Binele ne defineşte, întâi de toate, şi ne adună înainte de a ne diferenţia, poate, prin număr de ani, înţelegere a vieţii şi obiective în imediat. Şi tocmai de aceea am să vă spun că voi face întotdeauna tot ce îmi este cu putinţă pentru a le aduce  un reazem cât de mărunt celor care, din idealism, spirit de sacrificiu şi sentiment  al datoriei, stăruiesc în ceea ce uneori li se pare unora a fi fără rost sau, şi mai neînţelegător, neaducător de nici un câştig.

Dar, la drept vorbind, ce câştig am putea urmări noi când ne îngrijim, fiecare după putere, de  Maică Noastră România? Obiectivul, în această clipă, este de a crea punţi între cei ce ar trebui să se cunoască şi nu au reuşit până acum: se vor cunoaşte în acest fel şi vor putea să comunice şi să se rezeme unul pe altul în chip solidar. În această materie, am să spun că, lucrând mult şi cu mulţi oameni de peste tot, mi-am dat seama că, dincolo de vremurile rele şi neaşezate, singurătatea lor şi sentimentul de descurajare se nasc  din aceea că nu îşi cunosc „familia sufletească” şi, mai ales, „întinderea şi puterea ei”. De aceea, eu nu voi spune acum că „unirea face puterea” – fiindcă este de la sine înţeles – ci am să spun că „astfel, aşezaţi împreună, ne vom confirma Locul unde existăm legitim şi dreptul nostru de a fi în acest fel”.

Odată ce ne vom cunoaşte şi vom începe să ne vorbim, vor veni, pas cu pas,toate cele ce ne pot face să ne adunăm şi să ne întărim în credinţă că nu suntem singuri. Vom avea nevoie de bună-voire, de înţelegere a ceea ce ne spun Părinţii şi de devotament faţă de ceea ce ştim intuitiv că trebuia făcut şi nu am avut încredere că era cu putinţă: fapta oricât de măruntă,adaos la orice se face către Bine, aducere-aminte şi învăţătura despre „ceea ce suntem”. Astfel,vom putea vedea că, foarte curând, ceea ce azi ne apare drept piedica de netrecut se va depăşi cu uşurinţă şi ne va deschide simţământul încrederii care  începuse să se clatine. Mâine, un „mâine” care este aproape, ne vom aminti că zilele vieţii noastre nu ne-au fost date spre a fi irosite şi nu am apărut pe Pământ ca să trăim cu privirea  lăsată a descurajare, umiliţi şi obidiţi.

Toate re-cuceririle au început cu un pas; îl putem face, avem datoria să îl facem, o datorie faţă de cei care au fost odată, ne sunt aproape prin faptul însuşi că existăm; şi astăzi stau departe, parcă uitaţi, într-un cimitir, undeva în ţara noastră, sub o cruce care  nu trebuie lăsată să se frângă sub vântul ce şuieră sălbatic.

Este ceea ce am vrut să vă spun, astăzi, în Zi Mare.

Vă mulţumesc pentru că aţi citit aceste cuvinte şi vă aştept gândul bun.

Cu încredere,

Artur Silvestri

25 Martie 2006

de Bunavestire

***

On 28/03/2006 10:32 Artur Silvestri wrote:

Subject: REŢEAUA CULTURALĂ ARP

Aş stărui asupra unei teme cu însemnătate şi aş vrea să îi acordăm împreună atenţie. Noi ne gândim să organizăm contacte mai strânse intre „cei ce privesc în aceiaşi direcţie” şi, în acelaşi timp, să ne străduim să nu ne simţim singuri: să ieşim, deci, din izolare, dacă am încercat-o vreodată.

Pentru aceasta:

- aş vrea să formăm, cel mai târziu într-o lună, „REŢEAUA CULTURALĂ ARP”, care să cuprindă Asociaţii culturale şi cetăţeneşti,ecologiste, „de învăţătura naţională”, de „istorie locală”, dedicate tradiţiei şi cultivării ei etc. Pot intra aici atât organizaţii  constituite cât şi „grupuri” informale alcătuite pe lângă şcoli, cămine culturale, muzee locale, „cenacluri” (orice formă „organizată primar”) ca şi personalităţi locale, cu prestigiu în colectivitate, „gospodari” şi „înfăptuitori”. „Românii de pretutindeni” sunt aici la locul lor, fiindcă în comuniunea „celor ce privesc în aceiaşi direcţie” ei nu pot să fie decât „acasă”, în casa de unde nu au plecat, cu adevărat, niciodată.

În această idee, aş ruga ca, în cel mai scurt timp posibil, să ne transmiteţi prin poştă  clasică, electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare, elementele trebuitoare privind organizaţiile sau grupurile din care faceţi parte; despre care ştiţi şi socotiţi util să ni se alăture; despre care credeţi că am putea încerca să le aflăm, indiferent unde s-ar afla. Este nevoie, acum, de câteva elemente sumare privind: denumirea, anul fondării, conducători şi membri mai de seama, contacte (adresa poştală, telefon, fax, GSM, e-mail), activităţi – pe scurt, obiective, etc. şi orice alte elemente socotiţi a fi de folos.

Oameni de peste tot vor ajunge să se cunoască, să se ajute şi să îşi împărtăşească năzuinţele, gândurile şi proiectele binefăcătoare.

Scrieţi la:

ARP – ASOCIAŢIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU

Str. Ciprian Porumbescu nr.10

Bucureşti, România, cod 010652

tel/fax: 0040/21/317.01.14 e-mail: arp.contact@gmail.com

sau direct, la adresa: artur.silvestri1@gmail.com

***

On 28/03/2006 10:48, Artur Silvestri wrote:

Subject: „O EXPLICAŢIE”

Am trimis acum câteva minute o „chemare” la înţelegere şi bună-voire pe care o  gândesc de câteva zile şi acum cred că a căpătat o formă mulţumitoare. Ea nu porneşte din nimic. În numai câteva luni, am reuşit să intrăm în legătură cu câteva sute de  organizaţii din România, unele din afara ţării, însă ceva mai puţine, despre care aş spune că pot însemna un pas solidar în ideea unei acţiuni conjugate şi solidare. Ea nu va fi consumatoare nici de efort suplimentar (mulţi dintre noi îl facem, în orice caz, şi necondiţionat) şi nici de bani, căci ceea ce cred că ne-a împiedicat ani la rând a fost împrejurarea că nu am ştiut unii despre alţii absolut nimic desluşit şi, deci, nici măcar nu am avut sentimentul că o colaborare  este posibilă.

„Lipsa de orientare” în geografia reperelor statornice a creat, multă vreme, impresia că nu există nici o iniţiativă, nici o idee şi nici un „nucleu iradiant” şi, în acelaşi timp, ne-a adus câteodată convingerea că „intelectualitatea românească” ar fi trădătoare şi lasa, când, de fapt, aceea care se intitula astfel nu reprezenta decât o „elită colonială de jaf” şi nici nu merită a fi pusă la socoteală. Fără să se dorească, dar ignorându-se realităţile  unde mulţimi întregi de români aproape necunoscuţi îşi făceau datoria în ciuda descurajării sistematice, noi ne-am închipuit că totul este pierdut şi că orice iniţiativă va fi culcată prea repede la pământ.

Cred că este momentul să aflăm cum este România, de fapt. De aceea, m-am gândit să vă împărtăşesc aceste gânduri înainte de a le face publice, în zilele ce urmează. Nădăjduiesc că, foarte curând, ceea ce am dorit să avem, anume „punţile de legătură între depărtări ce nu trebuie să existe” le vom avea. Mi-ar fi de folos să îmi spuneţi câteva cuvinte în această materie.

Cu drag,

Silvestri

***

On 28/03/2006 10:58, Artur Silvestri wrote:

Subject: UN ADAUS

Iubite Domnule M(…), Iubite Domnule Roca,

Aveţi, în cele două mesaje trimise mai adineauri, explicaţia corespondenţei mele intermitente din perioada trecută. De fapt, am întors aceste gânduri pe toate părţile şi abia în cele din urmă le-am definitivat. Cred că esenţialul este, astăzi, să stabilim contacte cât mai strânse şi cât mai sănătoase şi abia mai pe urmă să putem vedea mai precis ce anume putem face şi în ordine anume este de dorit.

În ceea ce mă priveşte, ştiu ce ar trebui să propun dar, întâi, sunt convins că o apariţie de reţea (ca un „năvod”) este faptul cel mai însemnat. Este ceea ce, într-o altă formă, am încercat să fac în anii mai recenţi şi poate că, măcar cât de puţin, am izbutit să leg ceva.

Sunt foarte ostenit şi am să vă rog să mă iertaţi. Muncesc foarte mult în aceste zile şi cred că, poate, începe să se adune, într-un anumit fel, ceva ce nu bănuiam cu o vreme în urmă.

Cu drag,

de toate îndatoritor,

Silvestri

***

On 31/03/2006 15:17, George ROCA wrote:

Subject: ACADEMIA ROMANA pt. PATRIMONIU (ARP)

Dragă domnule Silvestri,

(…) multe salutări din Australia.

Vreau să vă fac o mărturisire (fie ea şi de credinţă ARP!):

În ultimul timp am  fost  preocupat din ce în ce mai mult de relaţiile cu ARP şi implicit cu frumoasa revista AGERO. Doresc tot binele acestor organizaţii, să trăiască pentru a duce steagul culturii româneşti încă mulţi, mulţi ani în viitor!

Aş avea o propunere:

Schimbarea titulaturii ARP (Asociaţia Română pentru Patrimoniu) în ACADEMIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU (tot ARP), sau SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU (SARP).

Dece?
În primul rând ar avea o mai puternică rezonanţă la cei cu care ia contact. Apoi, datorită faptului că menţine legături cu o grupare intelectuală românească din ce în ce mai numeroasă,  aceasta  nu ar fi cu nimic mai prejos decât  alte multe „academii” sau  „societăţi academice” de acest fel!

Aş sugestiona de asemenea domniei voastre, ca cei care doresc, oamenii de cultură români, colaboratori şi prieteni ai ARP, să  devină membrii acreditaţi (înregistraţi) a acestei organizaţii (cu sau fără cotizaţie, asta depinde de de statutul acesteia). Aceşti membrii  înregistraţi ar deveni o forţă  intelectuală care  prin numărul lor comfirmat ar putea să reprezinte organiazaţia în acţiunile  pe care le  promovează.

Am constatat că numărul simpatizanţilor ARP se înmulţeşte vertiginos în fiecarea an. Nu cred că numărul acestora, substanţa  intelectuală,  răspândirea geografică, etc.
ar fi eclipsata de multe alte organizaţii romaneşti de acest gen!

În acest fel, ar putea deveni o voce mai puternică şi ar putea să-şi reprezinte ideile la diferite forumuri şi organizaţii naţionale sau internaţionale, inclusiv la Guvernul României, sau chiar la guvernelor altor ţări.

Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a istoriei, culturii, folclorului, a  tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial a tuturor celor care simt româneşte. Este o obligaţie morală pe care o  avem faţă de urmaşii noştri, pentru supravieţuirea noastră în viitor. Sunt convins că ARP, respectă aceste idei, fapt care poate fi demonstrat de la încă de la înfiinţarea acesteia.

Cu speranţe de viitor,

George ROCA

Sydney, Australia

31 martie 2006

***

On 5/04/2006 15:51, George ROCA wrote:

Subject: Re: o explicaţie … şi un răspuns! (George ROCA – PUNŢI DE LEGĂTURĂ)

Stimate domn,

Va trimit (ataşat) un mic eseu, ca răspuns la cele scrise în mesajul din  28/03/2006 10:48 (Artur Silvestri wrote: Subject: „O EXPLICAŢIE” n.a.). Dacă credeţi că este  publicabil, îl puteţi (putem) trimite revistei AGERO.

Cu bucurii,

George ROCA

—————–

PUNŢI DE LEGĂTURĂ

Până în urmă cu câţiva ani, pentru cei stabiliţi în afara perimetrului naţional, o legatură cu România era destul de grea şi dificilă. Am suferit de frica cenzurării scrisorilor, a scrierilor şi uneori chiar a ideilor care căutau să penetreze din ambele sensuri. Apoi, „noutăţile” erau de multe ori depăşite datorită timpului care îl făceau de la expeditor la destinatar. În prezent, graţie radioului, televiziunii prin satelit şi în special a internetului, comunicarea se face foarte rapid, fără inconvenieţele mijloacelor clasice. Oamenii îşi pot exprima ideile nu numai mai repede ca timp, dar şi unui număr mai mare de persoane, care la râdul lor pot retransmite aceste idei, după sistemul de piramidă, altor persoane cunoscute şi interesate de o tematică oarecare.

Astfel putem să ne cunoaştem mai bine şi să creăm „PUNŢI DE LEGĂTURĂ” instantanee, să legăm mai repede prietenii şi relaţii sănătoase în domeniul pe care îl abordăm. Acest fenomen este propice nu numai pentru grupul, destul de restrâns deocamdată, al internauţilor, dar şi pentru cunoaşterea mai bine a unei ţări, culturi sau grupări. Un exemplu elocvent ar fi Asociaţia Română pentru Patrimoniu, după cum menţiona preşedintele acesteia, Prof. Univ. Dr. Artur Silvestri, despre noua organizaţie ARP: „... în numai câteva luni am reuşit să intrăm în legatură cu câteva sute de organizaţii din Romania, unele din afara ţării...”  Cum a fost posibil acest lucru? Cu ce efort? Răspunsul pare uşor! Cu consecvenţa şi seriozitatea celor care conduc organizaţia, cu folosirea mijoacelor moderne de comunicare şi cu înţelegerea de care au dat dovadă cei avizaţi şi invitaţi la colaborare.

Se creează şi menţin astfel legături sănătoase cu o grupare intelectuală românească (şi nu numai!), din ce în ce mai numeroasă care acoperă o arie geografică din ce in ce mai vastă, cu ecouri pâna la antipozi, adică Australia şi Noua Zeelandă. Acest lucru este benefic pentru toţi, inclusiv pentru ţara noastră, deoarece o face mai cunoscută şi o aliniază ţărilor cu înaltă tradiţie culturală, ţări respectate şi apreciate, ţări care fac parte din lumea civilizată. Să nu credeţi că includerea României în NATO, sau în curând în UE, este un act de clemenţă! Eu cred că este un act de necesitate, de colaborare, comunicare, apreciere şi repect reciproc. Nu ne putem încă compara cu ţări care nu au suferit de pe urma discrepanţelor istorice, cu ţări unde democraţia are o vârstă mai înaintată ca a noastră, dar facem paşi repezi pentru a le ajunge din urmă şi pentru a fi în rând cu acestea. Şi noi, aşa-numiţii români de pretutindeni, facem eforturi deosebite pentru promovarea culturii româneşti şi a intereselor ţării în care ne-am născut.

Am constatat că numărul simpatizanţilor ARP se înmulţeşte vertiginos în fiecarea an. Nu cred că numărul acestora, substanţa  intelectuală, răspândirea geografică, etc. ar putea fi eclipsată de multe alte organizaţii culturale româneşti de acest gen! Dacă se continuă în acest fel, Asociaţia Română pentru Patrimoniu ar putea deveni o voce foarte puternică şi ar putea să-şi reprezinte ideile la diferite forumuri şi conferinţe naţionale şi internaţionale, inclusiv la Guvernul Romaniei, sau chiar la guvernele altor ţări.

Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a istoriei, culturii, folclorului, a  tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial, pentru toţi cei care simt şi gândesc româneşte. Este o obligaţie morală care o avem faţă de urmaşii noştri, pentru supravieţuirea noastră în viitor.

GEORGE ROCA

05 APR 2006

Sydney, Australia