Abia când nu mai sunt, în lipsă,
Reuşim, şi atunci, nu lesne, să aflăm
Tăcerea, cât de vinovată-i de eclipsă-
Umbra-n care, molatec, paşii ne purtăm.
Rareori ajunge, până la noi, lumina-
Strecurându-se, aproape ca un fur.
Iar dacă, vreodată, ne-ngenunche vina-
Le-o reproşăm întreagă, celora din jur.
Veniţi, veniţi, măcar acum! Deşi este departe-
El este duh-lumină, uitându-se la noi.
Să-l căutăm, cu grijă-n pagină de carte,
Trecut esenţă vie-n al binelui altoi.
Rămâne şi trăiască-n amintire viaţă,
Iertându-ne, ca-ntotdeauna, şi-n viaţa de apoi.
2.04.2009
PS Un gând târziu şi, poate, vinovat,
În memoria aceluia ce-n bine a triumfat-
Artur Silvestri, cel chemat la cer să-i fie
Lui Dumnezeu, consilier de taină-n veşnicie
GEO CĂLUGĂRU
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
