Lui Artur Silvestri, spre neuitare
Fântâna gândului de vrei s-o seci,
Fantasme de pământ şi de cuvinte
Te-ndeamnă negreşit să iei aminte
La întorsuri de labirinte reci.
Al slovei drum te-mpinge înainte,
Dar pătrunzând pe vechile-i poteci,
Te rătăceşti, te-mpiedeci şi te pleci
Când e pavat cu strofe mari şi sfinte.
În largul lor doar vrerea să ţi-o laşi,
Vor da impuls şi ne-ndoieli tăriei;
Să-ţi lumineze îndrăzneţii paşi,
Spre arta şi magia poeziei,
Vei regăsi acei înaintaşi
Ce s-au jertfit pe-altarul veşniciei.
FLORICA GH. CEPOIU



Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________