Pe frontispiciul Bibliotecii din Teba, în urmă cu 5000 de ani, au fost înscrise următoarele cuvinte: “Cartea- leac pentru suflete”.
Dacă ne ridicăm la alt nivel de înţelegere, cartea e un simbol al Universului, iar Universul este o imensă carte, ce reprezintă Revelaţia şi prin-extensie, manifestarea la nivelul omului, inteligenţa sa individuală.
O carte de “Convorbiri”, care să cuprindă şi o astfel de înţelepciune, se gândea să construim împreună, încă din 2004. O carte deschisă, care să includă inteligenţa şi geniul neamului. Scrisă din inimă, o carte deschisă îi dă posibilitatea celui care o citeşte să-i descopere înţelesul. Pentru că ea îi dă la iveală scriitorului gândurile şi sentimentele.
Acest gând venea de la faptul că, la 50 de ani îi dăruisem o “ora de convorbiri” în ciclul “Înţelepţii Cetăţii”, un program iniţiat de mine, ca realizator, la Radio România Cultural,. Profesorul, specialistul în istoria civilizaţiilor, managerul cultural al unor trusturi editoriale (atunci numai Carpathia Press), scriitorul, care cunoscuse atâtea personalităţi româneşti şi universale avea însă mult mai multe de spus.
“Ce-ar fi să lucrăm la o carte de <<Convorbiri>>”? mi-a propus într-o zi, iar eu i-am mulţumit pentru faptul c ă mi-a acordat onoarea de-ai pune întrebări într-o astfel de convorbire (nu numai pentru ca era un drept si prin profesie, dar îl simţeam aproape, ca pe un prieten adevărat al celor care creează). Şi câte lucruri mai trebuie povestite şi orânduite de o personalitate înconjurată de cărţi, scriind până la 4 dimineaţa !
După ce am pregătit totul (era o grea sarcină) şi a cugetat câtva timp, în septembrie 2004 m-a chemat şi mi-a spus: “Cred că e prea devreme. O carte de convorbiri se face mult mai târziu, la altă vârstă”. Mi-am amintit un aforism “Asupra înţelepciunii în viaţă” a lui Artur Schopenhauer: “superioritatea intelectuală îşi arată preponderenţa în conversaţie de la 40 de ani înainte”. A fost de neclintit în hotărârea luată. Mai avea multe proiecte de realizat, printre care şi cele 18 reviste de cultură on-line.
În scurt timp, dorinţa de a uni scriitorii români, oriunde s-ar afla ei (“conversând” şi prin reviste cu toată lumea literară) a fost îmbrăţişată de noi toţi, colaborând, lăsându-i fiecăruia posibilitatea de a crea. Este un privilegiu rar întâlnit. Pentru mine a fost mai mult decât atât. A fost un alt început. A fost şi un impuls de a continua să scriu literatură. A fost o încurajare de a “învăţa “ să comunic prin idei cu ceilalţi, pe internet, un iniţiator de şcoală nouă, de dezbateri literare şi mă gândesc acum la câte idei valoroase s-au strâns, de exemplu, comentând ”Romanul minimalist”.
Un autor grec spunea că ”trei sunt puterile lumii: mintea, tăria si norocul”. Aş putea spune, că am avut norocul de a înfrunta unele greutăţi în momente cheie, având alături de mine o personalitate de necontestat. Aşa cum a fost scriitorul Artur Silvestri, când mi s-a propus (întărind solicitarea preşedintelui Ligii, Florin Ţene – şi în cele din urmă am acceptat) să organizez Filiala Bucureşti a Ligii Scriitorilor din România, al cărei Preşedinte de Onoare fusese numit scriitorul Artur Silvestri.
Pentru mine a fost întotdeauna un înţelept. Revista ”Cetatea lui Bucur”, iniţiată de cel pe care îl consider înţeleptul acestei cetăţi, trebuie să învie candela recunoştinţei din “România Tainică” sub lumina cuvântului, izbucnind asemenea izvorului, ca o carte. Ea mai aşteaptă încă “lovitura de ciomag a lui Moise”.
Iar pe frontispiciul Bibliotecii ARP, alcătuită din mii de volume editate, ar trebui scris: “Cartea, leac pentru suflet”.
ELISABETA IOSIF
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
