ARTUR SILVESTRI

DARUL  DE  ZIUA  INALTARII – SCRISOARE DE SUFLET

Stimate Domnule Prof. Acad. Dr. Artur Silvestri,

Darul pe care mi-ati facut de Ziua Inaltarii, cartea “Modelul Omului Mare”, a venit cu o tulburatoare inaltare a trairilor si gandurilor, ca de zile mari.  O personalitate de prim rang a culturii romanesti, spirit enciclopedic, a avut timp sa-si aminteasaca si de cei prizariti in ale scrisului? Gasesc explicatia doar in faptul ca Oamenii Mari isi inchina activitatea tuturor celor care au deschisa cutia de rezonanta a trairilor interioare. Scrisul este o stare de frumusete a sufletului si de scanteiere a mintii care trebuie sa isi gaseasca implinirea prin cititor, cu atat mai mult, cu cat, el este incarcat de substanta. Am zis si eu in acelas gand cu Vladica Antonie Plamadeala: “Sunteti dintre cei care fac intr-adevar cultura si nu prea sunteti multi in tara astazi. Ma refer, desigur, la cei care o fac ei insisi, la creatori, la cei in spiritul carora clocoteste incandescenta inteligenta conjugata cu intuitia, cu informatia, cu gandul de a face lumea mai buna si pe om mai pur”, pag. 68.

Cartea care acum se afla in pregatire pentru cea de a doua editie revazuta si adaugita, este captivanta si emotionanta chiar de la primele randuri. Astazi, cand este tot mai ravasita istoria si cultura poporului nostru, cand se face tot mai vizibila o deruta spirituala si civica, un Model al Omului Mare este imperios necesar, caci “gandul catre cei care au pecetluit viata noastra istorica trebuie sa ramana viu, oricum ar fi cele ce ne inconjoara si cat de indefinite si neasezate vremurile ce le traim.”

Ati pus in valoare personalitatea covarsitoare a omului de mare cultura si de mari infaptuiri care a fost Inalt Prea Sfintia Sa, Mitropolitul Antonie Plamadeala, cel care “a construit si reconstruit biserici,  manastiri,  biblioteci, locasuri de cultura, a descoperit autori ingropati in uitare”. Daca amintim numai cateva din ele, tot formeaza o lista impresionanta de realizari aproape incredibile, pentru multe luptandu-se cu “mana obscura” a regimului comunist ateu: Manastirea Rasca, Palatul Brancovenesc si Epscopia Buzaului, Paltinisul care ne aminteste de C. Noica, a redat frumusetea Episcopiei din Sibiu,  “Casa Eminescu” de la Sibiu, recladirea  Manastirii Sambata de Sus…  Ati pus in valoare febrilitatea acestor infaptuiri, ati subliat cu caldura bine stapanita, credinta vie in Neamul Romanesc. Valoarea Marelui Om Antonie Plamadeala rezulta din efortul facut de a acoperi acest mare gol, asa cum subliniati in cateva randuri strabatute de  mahnire adanca: “Am lasat sa se piarda si sa se imprastie in cele patru vanturi, nu doar dovezile noastre  de identitate nationala, ci si fapte de tot felul, mai mari sau mai marunte, a caror ingrijire ar fi dat un altfel de “om roman”, mai sigur pe locul lui in lume si mai intarit in convingerea, ca pentru destinul lui, orice urma este tot atat de importanta ca si o viata care trece”, pag 94.

Cu talent de portretist, ati resusit sa aduceti sub ochii cititorului, omul viu,  personalitatea complexa a acestui intelectual roman exceptional si truda fara ragaz de a gasi izvoare esentiale pentru cultura noastra. Exceptionala – acesta este cel mai potrivit cuvant ca sa defineasca aceasta munca pentru “a restitui unei culturi totalitatea documentelor  posibile care pot sa aduca reconstructii istoriografice fidele si o imagine a istoriei adevarate”, pag. 88.  La acestea se adauga speculatia inalta de idei in forma eseistica, reusind astfel sa creeze  o specie literara proprie. Din cele peste 40 de volume, deosebit de valoroase pe care le-a scris de-a lungul vietii, inclusiv un roman autobiografic,  transpare “un sentiment al claritatii calme”  si “a reusit sa nemureasca puterea cuvintelor”,  pag. 72.

“Modelul Omului Mare” castiga atentia cititorului si prin modul original cum ati conceput-o, avand la baza stralucitul dialog epistolar si “convorbirile de amurg”,  pe care le-ati  purtat de-a lungul mai multor ani despre probleme fundamentale ale culturii neamului nostru.  A fost un moment fericit pentru cultura noastra ca sa se intalneasca doua personalitati complexe, de-a dreptul coplesitoare, care s-au completat reciproc intr-un frumos dialog pe aceeasi tema, avand la baza similitudinea.

Pretuirea personalitatii Mitropolitului Ardealului Antonie Plamadeala, asa cum se desprinde din intreg continutul cartii, vi s-a intors cu aceeasi indreptatita masura.  Vladica va considera “un spirit inalt, enciclopedic si un admirabil scriitor de insemnatatea lui Hasdeu si Parvan”, pag 56.  Pasajele din care se desprinde admiratia pentru Dvs. sunt nenumarate: …”cum curge eruditia Dvs., ne spune la pagina 62, cu profunda admiratie,  parca luand-o inaintea condeiului care abia se tine dupa dansa”. Ideile pline de substanta se impletesc cu pagini de aleasa frumusete a cuvintelor  “prilejuindu-ne incantari de care nu in fiecare zi si in tot locul are parte omul pamantului din galaxia noastra” ne spune  la pagina 51. Cu totul remarcabila este eruditia Dvs. care se imlpeteste cu scriitura aleasa. Vorbind despre frumusetea locului unde se afla Manastirea Sambata de Sus, sunt cuceritoare insemnarile pe care le faceti: “natura grandioasa si aratand in toate pecetea perfectiunii geneziace, ori natura tradusa in cultura si extrasa din clipa spre a deveni durata, concurand cu frumusetea de limpezimi neintinate ce i se atribuie Ziditorului”, pag. 71.

Comentariile pe care le-ati adaugat in finalul cartii, in special cele ale marei doamne a literaturii romane, acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga, toate subliniaza valoarea deosebita a acestei carti care cere lumina celei de a doua editii.

Oricat de potrivnice vremuri ar fi, oricata zgura s-ar asterne pe pamantul nostru, din cand in cand ies la lumina nestematele, iar prin aer pluteste mireasma increderii ca lucrurile se pot orandui asa cum au fost sortite la inceputurile lor de catre Cel  Inalt.

Aduc multumire si imi exprim recunostinta ca am avut  norocul de a ma fi atins si pe mine o astfel de adiere prin darul primit de Ziua Inaltarii.

ELENA BUICĂ