MY WAY
nu e adevărat…
prietenul meu nu a plecat,
acolo, departe…
şi ştiu că nici altcineva
nu acceptă asta…
şi îl mai strigă, Gabi!
şi fiecare lacrimă ce cade,
încă, se face floare…
de înger, de iris etern,
în mijloc de cetate.
şi parcă îl aud pe Elvis,
şoptind enigmatic…
I planned each charted course
Each careful step along the byway
Oh, and more, much more than this
I did it my way…
nu e adevărat…
şi-ncep să cânt, să bat în uşa
transparentă a timpului…
să-mi văd prietenii venind!
atâta cer, să-i văd o clipă!
să le şoptesc un vers…
să-ngenunchiez de-atâta dor!
şi să-i privesc unde-au ascuns
disperarea…
atâta cer, să-i aud o clipă!
rostindu-mi rostul acestei dureri,
care mă desparte de lume….
şi mă ridică din praful ţărânei,
strigând… cu cel din mine…
vreau un răspuns, o dezvăluire,
ce să fac cu atâta iubire…
31 mai 2009, 18:21
DANIELA VOICULESCU





____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________