Am dorit atât de mult sa-l întâlnesc pe Artur Silvestri, dar a traversat prea repede graniţa!
Aş fi vrut să nu scriu, să păstrez doar pentru mine acest sentiment, această dorinţă sau această enigmă… Am să încerc să redau ce am simţit după ce am citit cuvintele lui Artur Silvestri, dar şi ceea ce mi-am dorit să fac… înainte ca acesta să plece!
Pe 31 mai 2008, la 17:10, calculatorul meu primise un mesaj de la un înger! Mi-am dat seama imediat de această minune, deoarece am vrut să întind mâna… pentru o atingere! Nu-l cunoşteam pe Artur Silvestri, dar sufletul meu îl cunoscuse! Mă bucuram când mai primeam câte un mesaj… Era departe de ţară, dar simţeam aceiaşi pornire! Să-l privesc în ochi şi să-i ating mâna… Şi-această dorinţă creştea! Era ca un avertisment, dar nu am avut timp sa îl iau în seamă! Treceam printr-o criză sufletească. Apoi a făcut varicelă fiul meu, Horia, şi-am făcut şi eu, chiar la câteva zile după ce am împlinit 39 de ani… M-am chinuit mult şi-am uitat de viaţa mea literară!
Într-o seară, am făcut un calcul al timpului… Calendarul arăta 25 noiembrie 2008, iar calculatorul nu mai înregistrase niciun mesaj de la Artur Silvestri! Îi promisesem, la începutul lunii august, că vin la Bucureşti cu manuscrisul de la Indigo şi portocaliu. Acceptase să semneze prefaţa pentru cartea mea de poeme în proză. Bilanţul m-a speriat şi, fără să mă mai gândesc ce oră este, l-am sunat la telefon! Primul şi ultimul telefon… Dar mi-a răspuns o voce suavă… Mariana Brăescu, soţia. Plângea, un plâns de despărţire! Zărea o slabă speranţă. Şi-am plâns şi eu… Un plâns de despărţire! Sufletul îmi spunea că este prea târziu, că nu îl voi mai întâlni, că nu îl voi mai putea privi în ochi, cum îmi dorisem, că nu îl voi mai putea atinge, cum îmi dorisem!
Am adormit târziu… fără să bănuiesc că dorinţa o să mi se realizeze! L-am visat pe Artur Silvestri. Mă privea în ochi şi îmi zâmbea! Ochi negri, puternici, buni… Parcă adormise timpul şi venise să-şi ia la revedere! Această comunicare a fost o filă din cartea unei Românii Tainice, o promisiune între trecător şi etern…
După cinci zile, calculatorul meu purta doliu! Artur Silvestri plecase, dar îmi lăsase dovada unei minuni! Distanţele se scurtează prin lumina sufletului! Atunci mi-am dat seama de ce îmi ardea sufletul după o întâlnire cu el… Cineva m-a grăbit, dar viaţa m-a păcălit!
Şi întâlnirea a fost să fie la Biserica Sf. Visarion, cu multe lacrimi, cu mult dor…
DANIELA VOICULESCU
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
