Comentarii târziu aflate despre Artur Silvestri de pe blogul Theologia.wordpress (al părintelui Dorin Picioruş )
1. Ion Pavel Says:
Te-ai stins prieten drag . te-ai dus la cele vesnice cand mai aveai atatea de pus la locul lor. Va fi oare capabil cineva sa desavarseasca atatea lucruri incepute si sa duca la bun sfarsit gandurile tale nemarturisite?
Eu sper ca da si cred in continuitatea operei tale si in talentul celei care te-a inteles mai mult decat oricine timp de peste douazeci de ani.
Regret enorm ca nu ne-am revazut si stau acum la un priveghi departe de-al tau trup, dar cu o minte clara si sufletul curat, trecut de miezul noptii cu ochii plini de lacrimi.
In semineu ard lemne si trosnesc din cand in cand, imprastiind miresme de brad si de rasina. Este ceva ce-mi face gandul sa zburde pentru o clipa spre vremuri pe care aproape le-am uitat. M-am dezlipit de lumea pe care o detest si am venit aici sa-mi fac o viata noua. Am cautat aici acea lumea pe care o pierdusem acolo si despre care tu inca mai crezi ca ea exista. Aceasta lume frumoasa si curata in care ne-ar place sa traim se pare ca nu exista decat in ceruri. Nu toti au privilegiul sa faca parte din ea. Tu esti unul dintre putinii favorizatiai soartei si sper sa am ocazia sa te revad acolo.
Uneori Dumnezeu ii cheama la El pe cei dragi Lui. Nu toti suntem alesi. Numai unii si aceia la zi mare. Ai fost ales de ziua Sfantului Andrei si vrerea Domnului va fi ca cei alesi sa stea de-a dreapta Sa. Bun ramas prieten drag si viata fara de sfarsit in lumea paralela si tainica de care ai vorbt adeseori. Ea nu este AICIi, ea este doar ACOLO, si uneori ne face sa credem ca-i reala.
Odihna vesnica si pace sufletului tau bun. Nu te voi uita in veci si ma voi ruga necontenit pentru odihna sufletului tau cel adormit, pentru ca bunul Dumnezeu sa-l aseze acolo unde nu este durerere nici intristare nici suspin, numai viata fara de sfarsit. Amin.
Ion Pavel
Charlotte, North Carolina, U.S.A.
2. Aurelia Sirbu Says:
L-am cunoscut pe Artur Silvestri in 1986. Eram copil, de o inocenta dezarmanta, in ciuda celor 21 de ani. S-a intimplat sa particip la un eveniment cultural organizat in Bechet – Zilele “Luceafarului” in judetul Dolj. Intimplarea a facut sa stau la masa in dreapta domniei sale. Timp de cel putin doua ore mi-a vorbit despre trecutul neglorios al PCR si faradelegile membrilor lui, despre dramele de la Canal, despre prigonirea intelectualilor… L-am intrebat atunci de ce face asta, fiindca il credeam in alta barca. Mi-a spus cu o voce a carei amintire o am intacta pina in ziua de azi: “Pentru ca tinerii trebuie sa stie si sa spuna mai departe, cind va veni timpul”.
In acele vremuri tulburi, n-am vorbit cu nimeni despre acest detaliu al intilnirii noastre. Dupa 1990 am urmarit destinul lui Artur Silvestri avind viu in memorie momentul 1986. Am aflat cu stupoare, in aceasta dimineata de 26 decembrie, ca drumul lui s-a curmat brusc si nedrept, ca orice sfirsit prea devreme, prea abrupt, prea dintr-o data.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Artur. N-am uitat.
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
