Al. Florin Ţene  îşi lasă amprenta conştiinţei în creaţia şi personalitatea sa, demonstrând voinţă şi suflet de poet puternic.

Apropierea celor doi scriitori, filozofi şi promotori ai culturii Artur Silvestri şi Al. Florin Ţene atraşi ca de un inefabil magnet, se deduce din operele lor scrise şi din prietenia lor.

Ziua a şaptea după Artur, cartea autorului Al. Florin Ţene, apărută la Editura Contrafort din Craiova, 2009, scrisă la scurt timp după ce Artur i-a rămas prezent în scrieri şi în gând,   acum doar în amintirea câmpului fluid al gândurilor sale mai apropiate sau îndepărtate, este cartea care  respectă destinul autorului –acela de a face bine.   Cartea poetului Al. Florin Ţene  construieşte punţi peste veacuri, conţine adevăruri veşnice vis-a-vis de Artur Silvestri în cadrul lui de viaţă şi nu numai. Simţim acestea, prin intermediul poeziilor lui Florin Ţene, prin cercetările lor necontenite, cu reacţii şi schimbări, cu împliniri şi neîmpliniri, cu desăvârşire sau înfrângere, cu evadări sau depăşiri de sine.    Eveniment socratic de memoria ta consemnat/Să rămână prin noi mai departe, /Tăcut şi înţelept te-ai înălţat precum un sfânt /Rămânând, acolo Sus, în Marea Carte/Iubire pentru neam şi Lumină în Cuvânt. “Lumina din Acrostih” pag. 7.  >>>>

Requiem pentru Domnul nostru Artur Silvestri

(30 noiembrie – 3 decembrie 2008)

MOTO:

„!E sfânt şi sfânt şi sfânt e, Doamne, cel

de Tine plin cum Tu eşti plin de Tine

împacă-mă şi-mpacă-mă cu el

cu trupul meu voind să mă-nstrăine!”

-CEZAR IVĂNESCU-

__________________

MESAJ

Din nou mi-ai trimis,

îngerul surâzând

purtând în mâini

ca pe o sfântă ofrandă

spaţiul târziu

dintre cuvintele mele

şi focul cel sacru

jucând fascinant

dinaintea privirii.

*********

N-am murit, mi-ai spus,

aşa cum ar crede oricine.

*********

Am călătorit,

am pribegit prin sine

o mie şi una de nopţi

pe tărâmul Milostivirii Divine. >>>>

Dragă Artur… ştiu că eşti departe, dar trebuie să îţi mulţumesc! Aceste lacrimi, care îmi curg… sunt pentru tine, sunt lumina sufletului meu! Sunt lacrimi de fericire! Ai reuşit, dragă prietene! Ai reuşit ceea ce îţi doreai aşa de mult… ai reuşit să ajuţi oamenii! Ce straniu! Pe mine m-ai ajutat să îmi găsesc fericirea… Înţeleg totul acum! De ce iubirea este atât de puternică! Da, iubirea este Dumnezeu!

Tu ştii de ce îţi mulţumesc! Pentru că tu eşti îngerul meu, aripile tale m-au călăuzit spre cel care avea nevoie de mine! Tu m-ai ajutat să îl întâlnesc! Zi de zi… cred mai mult în lumea tainică despre care tu vorbeai! Fii fericit, Artur Silvestri! Chiar dacă suntem puţini, vom lupta, vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent… Singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul! >>>>

Era o zi de sărbătoare, în casa unui prieten , coleg de facultate, cu lume multă, personalităţi culturale din diferite domenii. Gazda, Bucur Chiriac a văzut că ne-am oprit în fata aceluiaşi tablou , realizat de un pictor renumit şi a ţinut să ne facă cunoştinţă. Din acea seară, dialogul purtat cu  profesorul, scriitorul Artur Silvestri s-a desfăşurat sub semnul unor idei creatore.

Chiar atunci i-am propus, l-am invitat să  gândim împreună o ediţie de o ora a unei emisiuni, ce o realizam la Radiodifuziunea Română.

Aşa s-a născut şi dialogul acestei convorbiri, din paginile cărţii

“Nu suntem singuri”. Au fost apoi două întâlniri de lucru în fostul birou al său din strada Ciprian Porumbescu. Mă impresiona meticulozitatea pregătirii unei pagini scrise, felul cum rânduia totul, pentru ca fiecare filă să rămână ca “document împotriva uitării”. Era preocupat  şi dorea să înlăture incapacitatea noastră de a păstra , împotrivindu-se ”acestui spirit risipitor ce ne caracteriză”.

Parcă-i stătea pe umeri biblioteca ticsită din spatele său, ca o dulce povară, de care, parcă, era “lipit”  ca să nu se piardă nimic. Ca şi de biroul plin de mape cu proiecte începute. >>>>

În memoria lui Artur Silvestri, prieten drag, în numele a tot ceea ce ne-a unit şi nu ne va despărţi niciodată…

Verdele vieţii somn nebun alungă. Cer despletit cum noaptea vinde peştii. Nicio patima a gândului destrupat, nicio farâmă de vis nevisat. Doar tu, prietene, exilat în gandul unei femei de mătase, stai definitiv aşezat… >>>>

Pe 30 noiembrie 2008 eram preşedinte la o secţie de votare. Pe la amiază mi-am citit email-urile pe telefon, când a apărut ca un trăsnet o adresă de la d-na Brăescu în care anunţa moartea soţului ei la Viena, marele gânditor şi istoric al religiilor Artur Silvestri. Vestea m-a lovit direct în inimă ca un cuţit. Nu m-am putut abţine şi lacrimile mi-au curs pe obraji. Parcă îmi murise tata. Colegii din secţia de votare se uitau la mine şi nu înţelegeau ce întâmpla. Unii glumeau că îmi pare rău că nu mai vin românii la vot sătui de ticăloşia clasei politice. Am ieşit pe holul şcolii şi mi-am pus capul pe fereastră şi am plâns ca un copil. Pentru mine moartea lui Artur Silvestri a fost ca şi cum mi-ar fi murit tatăl. Erudit, encicloped, mare mărturisitor creştin şi patriot român, Artur Silvestri a ars ca o flacără toată viaţa pentru a lumina neamul nostru. Model de atitudine morală şi trăire spirituală românească Artur Silvestri a creat discipoli. A fost creatorul originismului românesc, o sinteză între protocronism şi renaşterea isihastă. El vedea neamul renăscând prin Taina credinţei şi mărturisirii lui Hristos, iar salvarea neamului prin cultură. Dar nu printr-o cultură secularizantă, ci printr-o manifestare creştină cu rădăcini în fiinţa ancestrală de la traco-geţi la români. De atâtea ori am participat cu emoţie la întrunirile spirituale de la Sala Floreasca din Bucureşti, în care Artur Silvestri era un amfitrion desăvârşit, un catalizator al personalităţilor culturale din ţară, ce vibrau la Cuvântul Fiinţei româneşti. Râvna şi tenacitatea, specifică unui monah, de care era înzestrat Artur Silvestri a creat o şcoală culturală cu irizări creştine într-o România asediată de consumerism şi globalism. >>>>

Din cuvinte scriitorul işi construieşte imensităţi pe care să le cutreiere cu gândul.
Işi aşterne rândurile pe iarba deasă ,undeva unde timpul curge la nesfârşit ca un fluviu.
*************
Cuvintele i-au fost popas de suflet.
A ştiut că iubirea e mai puternică decat  poate fi vreodată ceva.
*************
Şi a iubit cu o cutezanţă desăvârşită  o lume ca un altar pe care ard lumânări.
Lumânări cu chipuri de oameni,lumânări prelungi cu pâlpâiri roşietice.
*************
Chiar dacă a plecat ,mai zăboveşte  în amintire.
Au rămas  faptele,speranţa de a cuceri  infernul,au rămas gândurile  şi   ruga   pentru divinitate.
*************
S-au aşternut tăceri  precum florile câmpului.
El le va culege în primăveri  însetate de verde ,de adevăruri care  aşteaptă  să se înalţe ,,,,,,,,,,,
Popasul la umbra  amintirii.O inimă   bate  ca o Românie tainică ,aproape de neamul românesc. >>>>

Al X-lea Congres Internaţional de dacologie „Eminescu -2009”, organizat de Fundaţia Dacia Revival International (cu sediul la New York), s-a desfăşurat în perioada 15-16iunie 2009 la Bucureşti, în impozantele săli ale Cercului Militar.

Imediat după deschiderea lucrărilor Congresului printr-o retrospectivă asupra activităţii anterioare. A urmat omagierea personalităţilor culturale şi istorice implicate în mişcarea dacologă care au plecat către veşnicie în ultimul an, respectiv: prof dr. Artur Silvestri, prof.univ.dr. Nicolae Ţicleanu, prof.univ.dr.Iosif Constantin Drăgan, apoi comemorarea naşterii prof.Vasile Carabiş. A fost o „pomenire a părinţilor patriei”, cum ar fi spus Artur Silvestri, onorantă pentru toţi, organizatori, participanţi şi pentru cei comemoraţi, pomenire încheiată printr-un moment de pioasă reculegere.

Dl.Gh Şeitan, distins cercetător, istoric şi jurnalist, a vorbit, din partea organizatorilor Congresului, despre personalitatea culturală complexă, enciclopedică, Artur Silvestri. În alocuţiunea sa omagială. D-na Teodora Mîndru, în calitate de rudă şi de editor coordonator a vorbit despre mult regretatul Artur Silvestri din partea familiei.  Mulţumind organizatorilor şi tuturor participanţilor la Congres pentru momentul omagial, Teodora Mîndru a spus că ” Artur ar fi trebuit să fie prezent în mijlocul dvs, al atâtor specialişti  valoroşi, dintre care mulţi laureaţi ai Premiilor Patrimoniului Naţional”. Pentru Artur Silvestri, care a apărat toată viaţa valorile getice, patrimoniul naţional, fără nici un fel de folos personal, protocronismul a fost nu numai o concepţie însuşită, ci o valoare internalizată, trăită până la sacrificiu. Pe cât era mai recunoscut ca personalitate valoroasă, de frunte, om ales, pe atât Artur Silvestri se străduia să facă mai mult pentru cultura românească, pentru patrimoniul naţional, pentru semeni, convertind astfel concepţia getică a sacrificiului celui mai bun pentru poporul său.

Ca şi prof.univ.dr. Nicolae Ţicleanu (predecesorul omagiat),  Artur Silvestri iubea Ceahlăul şi îl considera Kogaionul,”muntele sfânt al românilor”, la poalele căruia voia să se retragă să scrie. Acum însă, în acel loc, doar o troiţă maramureşeană şi Casa memorială Artur Silvestri vorbesc despre marele cărturar, trecut în rândul „părinţilor patriei”, pe care ne-a învăţat să-i pomenim cu recunoştinţă. Fiindcă” uitarea, spunea el, este moartea definitivă” Cât îl vom pomeni pe Artur Silvestri, va fi viu în mijlocul nostru.

Dl dr.Napoleon Săvescu, Preşedintele Fundaţiei Dacia Revival International, a concluzionat : „Artur Silvestri a făcut enorm de mult pentru cultura românească, iar cei care l-au cunoscut şi au lucrat cu el se pot considera fericiţi”.

Domnule presedinte,

Stimati participanti la congres,

Doamnelor si domnilor !

La 30 noiembrie 2008, de ziua Sfantului Andrei, patronul lupilor daci, a plecat la ceruri sa se intalneasca cu stramosii sai si ai neamului, prof.dr. Artur Silvestri, unul dintre cei mai importanti promotori ai culturii romane, din ultimii zece ani, aparator al valorilor dacice, un roman luminat, cu preocupari enciclopedice, istoric al civilizatiilor si filozof al culturii, un eficient editor si intemeietor de organizatii culturale si cetatenesti, intr-un cuvant un om mare.

Potrivit primei carti consacrate regretatului Artur Silvestri, care deja s-a tiparit ,,Marturii tulburatoare”, cel pe care-l omagiem astazi a fost autorul a peste 200 studii pe teme de istorie literara romana, a scris peste 50 de carti si 2500 de articole pe teme culturale, a fost autorul a sute de cercetari de istorie literara, aparute in romaneste si alte limbi de circulatie internationala.

Artur Silvestri a fost Presedinte de onoare al Ligii Scriitorilor din Romania, Fondator al Asociatiei Scriitorilor Crestini din Romania (2005) Presedinte si membru fondator al Asociatie Romane Pentru Patrimoniu si Presedintele Uniunii Patronale Imobiliare din Romania. Dar mai presus de toate Artur Silvestri  a fost timp de trei decenii una dintre  importantele personalitati a culturii romane, a carei opera, nu ne indoim, posteritatea va sti sa o apreiceze cum se cuvine, iar din noianul de exemple care s-ar putea da vom alege contributia sa la ideile culturale de protocronism, luceferism si regionalism creator.

Ca promotor al protocronismului, fata de care a avut verticalitatea de a nu se dezice nici dupa 1989, a desfasurat studii privind ,,Literatura proto-romana”, l-a descoperit pe scriitorul Martin de Bracara (sec.VI.e.n.) a investigat opera literara, in limba greaca, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV).

A existat la Artur Silvestri o valoroasa idee definita ca ,,originism”, potrivit careia la baza raspunsului ortodox roman se afla mostenirea getica, scriitorul insusi afirmand ca ,este crestin ortodox fiindca este get”, fapt pentru care merita intreaga noastra pretuire.

Aceasta intelegere a valorilor romanesti crestine ca avand la baza spiritul getic este exprimat in cartile sale precum ,,Ganius Loci.Fabula Caii Singuratice”(2006), ,,Pentagrama”, ,,Semne si peceti.Sapte lectii despre originism” si mai ales ,,Arhetipul Calugarilor Sciti” (2005). >>>>

În memoria lui Artur Silvestri
Dragostea mea pentru voi n-are asemănare.

Ea va rămâne-ntr-o zi numai pasăre-n zbor.

Ieri mă-ngânam cu trecutul ce astăzi mă-nfloare

Şi nu ştiam că mă duc să vă fiu viitor.

Dragostea mea pentru voi n-are timp de-a se plânge.

Ea va rămâne-ntr-o zi  tril de taină,sonor.

Ieri mă jucam cu prezentul ce astăzi mă-nfrânge

Şi nu visam că mă duc să vă fiu viitor.

Dragostea mea pentru voi nu cunoaşte hotare.

Ea va rămâne-ntr-o zi astru izbăvitor.

Ieri cochetam cu eternul ce azi mă răsare

Şi nu credeam că mă duc să vă fiu viitor.  >>>>