ARTUR SILVESTRI » carti noi

Cea mai recenta carte : “Opera non grata . Eseuri despre „geografia jafului“, ocupaţie şi „neo-migratori“(mai 2008 )

ARP — Sat, 24 May 2008 08:58:17 +0000

Cartea se poate descarca gratuit aici >>> OPERA NON GRATA. Eseuri despre „geografia jafului“, ocupaţie şi „neo-migratori“

Prefata : “ZICEREA IN CODURI ”
Ideea de a-mi pune la un loc eseurile ce formeaza ” rama cartilor de imobiliar ” mi -a venit recent cand mi-am dat seama ca , desi exista o anumita notorietate in materie de comentariu specializat , nu s-au observat inca indeajuns – asa cum as fi voit – principiile si , de fapt, doctrina ce oranduiesc asemenea scrieri socotite indeobste -si mai ales de cititorul ” estet” – a fi numai punctul de vedere al unui afacerist . Caci , la drept vorbind , aceasta parte din opera ce am cladit in mai bine de 35 de ani de scris incontinuu inca traieste in limbul definitiilor confuze avand pentru nu putini o infatisare ce contrariaza si un aspect exterior de baroc si de iregular care probabil ca si nelinisteste unele spirite obisnuite cu speciile definite . Sunt si unii care , avand bunavointa de a intelege , ” nu stiu de unde sa le ia ” si considera ca ar fi fost mai bine sa fac studiu academic , ” cercetare ” si analize cu rigiditate de compozitie scrobita spre a dovedi stiinta de carte si , prin aceasta , ” seriozitate de savant ” uitand ,insa, ca nu iese nimic vizibil fara efort si ca o cladire fara fundatie si pereti nu ajunge niciodata la acoperis . Abia mai deunazi , si din motive care imi scapa , sentimentul ca in cartile de imobiliar as fi vorbit in “doua limbi ” -si ca , dincolo de examinarile cu caracter de afacere si consilierea de castigat bani , ar exista si un alt strat mai putin vizibil – a inceput sa-si faca loc si sa fie observata si doctrina ce le insufleteste . Caci o doctrina exista -desi nu prea de tot izbitoare – fara sa fi nutrit intentia initiala de a practica ” zicerea in coduri ” si misionarismul de sens ocult . Ea s-a inserat , in fond , in moduri consubstantiale si , daca ma gandesc bine , nici nu ar fi putut sa lipseasca de vreme ce intocmirile omenesti sunt pretutindeni in lume formulari cu organicitate unde este de neimaginat a avea parti sanatoase -si cu functiuni autonome – intr-un intreg bolnav. Rezulta ca , desi scapa concluziei curente , prezenta jafului institutionalizat si a deposedarii planificate de munca nationala consumata alaturi de arvunirea muncii noastre de viitor prin indatorare , declasarea sistematica a unor categorii sociale ce au tinut odinioara aceasta tara in locul ei si neo-iobagia unui tineret halucinat de consumismul salbatic sunt mecanisme ce s-au dezlantuit in forme specifice deopotriva in asezarile umane , in natura si cultura si in “imobiliar” , de buna seama , lucrand generic si parjolitor . Caci , in fond , “imobiliar ” insemneaza “salas ” (adica locuinta , adapost si “loc” ) si “munca” , adica efort desfasurat in istorie in scopul supravieturii si stabilitatii , iar esenta acestei teme este , in ultima analiza , “sociala” si nu e fara reazem a spune ca , asa cum am si spus demult si astazi e un simplu adagiu din folklor , imobiliarul este hartia de turnesol a unei societati .
Am scris, deci , despre case (cum mi se pune eticheta uneori) vorbind insa despre o realitate de ansamblu ce se evidentiaza in masurile ei de tipologie arhi-cunoscuta si pe care numai fiindca Fanarul insusi a devenit o formula curenta o numim ” neo-fanariotism “. Impresia aceasta se confirma la o lectura contemporana unde prejudecatile s-au inlaturat intrucatva .Privite acum , si adunate in ordinea cronologica >>>>>

~”Un sens al nadejdii “-prefata la vol. “Inteleptul din America- Alexandru Nemoianu in analize si exegeze ” (2008 )-o carte initiata ,ingrijita si editata

ARP — Sat, 24 May 2008 08:55:16 +0000

Soarta operei lui Alexandru Nemoianu este tot atât de stranie ca şi opera însăşi. Şi în acest caz, un complex de împrejurări potrivnice opreşte privirea calmă şi cuprinzătoare şi amână în chip greu de înţeles atât valorificarea operei cât şi percepţia ei dacă nu chiar împiedică până şi citirea însăşi. Contribuie la aceasta, între altele, dificultăţile în a fi clasificată ca gen şi formulă. Scriitorul e socotit, prin simplificare stereotipă, când istoric, când prozator iar producţiile lui, fiind neobişnuite, nu par să atragă aprioric sau intimidează. Dar nici tematica nu pare mai apropiată spiritului comun. „Istoria românilor-americani“ (materie cu aspect specios şi, în aparenţă, obiect de erudiţie seacă şi arhivistică), memorialistică „ţărănismului“ afirmat violent în „Borloveni“ sau aceea i-revendicativă şi elegiacă din „Puccini 4“ sunt tot ce poate fi mai rebarbativ în viziunea intelectualului de atitudine creolă şi a belferimii lucrând după tipar. Şi cum scriitorul vieţuieşte într-o recluziune anahoretică în ţinuturi îndepărtate şi nu cultivă prieteşugul zgomotos şi spiritul gregar, manifestându-se în manieră gravă, reflexivă şi ticăită, incapabil nu a practica ci chiar a pricepe tocmeala, învoielile şi scara de valori rezultată din troc, răspândirea prin lectură e restrânsă deşi opera există cantitativ şi, privită atent, ar trebui să impună. Şi exegeza nu putea fi decât firavă până la un punct, conţinând o vreme mai mult recenzii întâmplătoare şi puţine. >>>>>

~Semanatorii. Oastea Tarii si un model cultural: “Curierul de Valcea ”-o carte initiata, ingrijita si editata

ARP — Sat, 24 May 2008 08:51:17 +0000

„OASTEA ŢĂRII“

Povestea acestei cărţi începe odată cu scrisoarea primită, pe la începutul acestui an, de la admirabilul scriitor Ioan Barbu, din Râmnicu Vâlcea, în acelaşi timp şi făuritorul unui ziar cu o uimitoare longevitate despre a cărui pătrundere profundă aveam nu numai ştire ci şi confirmări verificate. El îmi comunică propunerea de a mi se atribui un premiu al acestei publicaţii care urma în curând să împlinească 18 ani de la apariţie şi se socotea că îşi sărbătoreşte „majoratul“, ocazia fiind subliniată, aşa cum era de aşteptat, printr-o reuniune în etape depăşind caracterul protocolar inevitabil. Ideea în sine de a trage linie şi de a privi înapoi spre a se consulta istoria consumată în ideea proiectului de viitor larg, mi se părea cu totul lăudabilă însă îmi apărea de neînţeles gândul de a-mi acorda o distincţie care nu doar că nu mi se potrivea ca greutate nemeritată însă ieşea cu totul din modul meu de a înţelege lumea şi atitudinile faţă de valori. De aceea i-am şi răspuns corespondentului meu după un răgaz luat pentru reflecţie (trebuitor şi din cauza că, în acelaşi timp, aflasem despre o propunere de acelaşi fel, venită de la păr. Dorin Picioruş, admirabilul, şi el, editor al platformei on-line „Teologie pentru azi“), expediind această epistolă încă nelămurită:>>>>

CĂRŢI NOI :“LOC ” ŞI “PERSOANĂ” -„Eseuri despre geografia tainică

ARP — Fri, 25 Apr 2008 16:18:40 +0000

“LOC ” ŞI “PERSOANĂ” -„Eseuri despre geografia tainică “Se poate descarca gratuit aici >>>>>

Cea mai recenta carte pe tema imobiliara a lui Artur Silvestri a aparut in aceste zile( Aprilie 2008 ) si cuprinde mai multe eseuri si analize dedicate legaturii dintre “om” si “loc ” , fiind o adevarata metafizica a casei si a ” geografiei tainice “. Intre altele, volumul contine eseuri si interpretari despre “locurile” de unde provine Marin Preda si despre ” casa”Maresalului Antonescu .

PREFATA : Scurt eseu despre vorbirea „ in doua limbi „

Cu vreo cateva saptamani in urma , am încercat o anumită emoţie începând să citesc o cărticică dedicata de un eminent eseist de o vârstă ceva mai tânără „operei” mele de scriitor de imobiliar . Era întâia oară când se observa – cu un anumit sentiment de vizionare a întregului – că acolo unde mulţi văd numai pricepere în a descrie în imediat şi în pragmatic există şi un strat care atarna greu si este cultivat cu staruinta , inaltand materia din contingent . Caci in aceste intocmiri salasluieste totusi un paradox . Ani de-a rândul mulţi dintre cei ce mă cunoaşteau -dar aparţineau „lumii literare”- priveau cu oarecare compasiune scrierile mele „ din viaţa de afaceri” pe care , fără măcar să le răsfoiască , le socoteau a fi ca un fel de „rătăcire” într-o pădure obscură unde domnesc Banii şi principiile necurate . Era ca un fel de înţelegere a unei drame intelectuale trăite de un „fratzane” de-al lor care a trebuit să îşi denatureze talentul ce i-l daduse Dumnezeu spre a-si castiga painea intr-un fel convenabil in zilele noastre atat de nesigure si de rascolite din radacini . Opinia a cunoscut raspandire si , mai recent, un intelectual respectabil îmi dădea a înţelege că, în loc să mă ocup de „mari sinteze culturale”, unde aş fi putut să dau cărţi importante, am ales să mă ocup cu „imobiliarul” . Chiar şi maniera de a pronunţa acest cuvânt – care ar fi însemnat „înţelegerea cu Viţelul de Aur”- arăta o anumită rezervă dacă nu chiar o mică intonaţie conţinând dispret. Însă oricât ar fi fost de frecventa această atitudine, nu am luat-o in seama nici ieri si nici azi caci , izvorand din prejudecati si fara un elementar argument in document , nu-i gaseam nici un reazem serios fiind o simpla impresie cu incheiere superficiala.Caci „imobiliarul „ vazut de mine este si nu este analiza de afacere sau , mai bine zis, nu se rezuma la obiectivele acestui mod de a explica fenomenele curente . Eu am început să scriu in aceasta materie făcând>>>>>

CĂRŢI NOI : ROMÂNIA IMOBILIARĂ – Neo-babelism, lux de Dâmboviţa, „des-proprietărire”

ARP — Mon, 03 Mar 2008 23:32:37 +0000

„Romania imobiliară“.pdf>>>pentru descărcare apasă aici>>>

Volumul contine o selectie din raspunsurile date de Artur Silvestri intrebarilor primite de la jurnalistii Carmen Marinescu ( “Rompres”) , Alina Toma(”Bursa”) , Marion Guyonvarch(” Regard “), Gabriela Cociasi (”Wall-Street “, acum”News Report “) ,Simona Simionescu(”Gandul “, acum ” Gardianul “), Daniela Ivan(”Jurnalul National “) ,Ileana Ilie (”Business Magazin “), Andreea Stefan(”Realitatea Romaneasca”) , Oleg Cojocaru (”Saptamana Financiara”) , Dan Straut (”Adevarul “), Lazar Iosif (”Economistul “), Ionut Morariu (”Adevarul “) ; acestea au aparut partial in publicatiile mentionate in cadrul unor ” declaratii de presa”si interviuri recente si ,unele, si in MONITOR IMOBILIAR , ca “intrebari si raspunsuri “.

CĂRŢI NOI: „Athanor. Cărţi ce puteau să nu fie“ (vol. I)

ARP — Tue, 09 Oct 2007 09:46:04 +0000

PILDA ” BUNULUI GRADINAR “
La o intaie vedere si doar rasfoita in trecere spre a se obtine o concluzie sumara , cartea aceasta ar putea sa se infatiseze mai degraba ca un ” jurnal de editor ” ori , mai putin chiar , in felul unei simple culegeri de ” insemnari de lectura ” ce insotesc cand si cand cartile aparute in ideea de a intari asezarea autorului in literatura ori a contribui la o receptie mai ingaduitoare . Impresia se evidentiaza si , la drept vorbind , nici nu este gresita caci tot ce am adunat aici ilustreaza un efort de editor si de ” sustinator ” fara insa a se rezuma nicidecum la atat . Caci , in povestea nasterii acestor carti , ” cuvantul de intarire ” nu constituie decat momentul anterior plecarii in lume , de unde fiinta plapanda a cartii isi va incepe destinul ei si doar presupune , fara a-l desfasura , trudnicul proces in a-i gasi semnificatie , rost si chip , pentru a reusi sa fie , iesind din proiect ori ipoteza.
Exista , deci, o soarta a cartilor , un soroc al aparitiei lor in istorie si o poveste a felului cum acestea se nasc , ” isi fac loc ” si traiesc mult -uneori vesnic – ori se destrama inainte de a fi , uneori fara sa merite esecul si fara sa fie cunoscuta vreodata ” ipoteza care a fost ” . Soarta a facut ca aceste carti sa existe si , poate, unele dintre ele , sa aiba un viitor ce nu se poate astazi intrevedea precis desi la unele se poate banui . Si spre a le aduce in fiinta – fiindca trebuia sa se nasca – s-a gasit si o straduinta oarecare , venita in aceste cazuri de la mine . De fapt, putea sa vina de la oricine are buna-voire , dorinta de a participa la o actiune colectiva care presupune si anonimat si , pana la urma , un grad de jertfelnicie , asa cum imi spunea odata eminentul povatuitor Alexandru Nemoianu . Si , pe langa acestea : o oarecare pricepere , manifestata in timp si verificata in acest fel ; sau , si mai precis , o inspiratie in a dibui conturul , in a vedea in nevazut si in a descifra misterul formei posibile din materialul nedeslusit .
Caci oricat ar fi de neobisnuita , constituirea lor s-a produs in acest mod , aratand un fel de secret al intocmirii despre care vorbesc uneori si de fiecare data cu infiorare . Cele mai multe din acestea au fost initial o materie amorfa , lipsite de intentia de a se formula vreodata in datele unei carti .>>>continuarea aici>>
Incheiat astazi , 20 August 2007 , de ziua Sf. Prooroc Samuil si a Sf. Mucenici Sever si Iliodor
ARTUR SILVESTRI

CĂRŢI NOI – „Cuvinte pentru Urmaşi. Modele şi exemple pentru omul român“ (vol. II)

ARP — Tue, 09 Oct 2007 09:45:15 +0000

Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la ” depozitarul initial ” si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem, totusi, sa existe. Si , iata ca, acum , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu ramana totul o simpla “incepatura ” si sa se adauge, la ceea ce era , inca o zidire oricat de marunta . Continuarea ” Cuvintelor pentru Urmasi ” se produce prin acest volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au facut posibila aceasta carte noua sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire , ” gand bun” si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat – atat cat s-a putut acum – tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor si , puse toate ” cap la cap “, par un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest simtamant nu se opreste numai la ” cuvinte ” sau la ” povete ” ci merge si mai sus , acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti care reproduc imagini ale ” Locului ” romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot fi, si sunt chiar, opera de anonim.>>continuarea aici>>
ARTUR SILVESTRI
29 August 2007, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul

CĂRŢI NOI: „Al cincilea patriarh“

ARP — Tue, 09 Oct 2007 09:43:58 +0000

” ROMANIA A RAMAS FARA PASTOR ”
Aceste cuvinte le-am scris dintr-o data la doar cateva minute dupa ce aflasem ca in Dealul Mitropoliei venisera zilele de doliu si peste tot incepusera sa bata clopotele cu dangat prelung si rar . Apoi le-am trimis in cele patru zari catre cei ce socoteam ca ar fi trebuit sa afle si sa cada pe ganduri .
La doar putina vreme , au inceput sa vina din toate partile raspunsuri pe care , intr-un anumit fel, le asteptam iar in zilele ce urmara acestea se stransera unul peste altul ,incepand sa constituie un documentar a carui semnificatie depasea insemnatatea clipei si se proiectau inainte si inapoi cu lungi ecouri ramificate.Atunci mi-am dat seama ca acestea trebuiau adunate si publicate fiindca erau o intaie participare la o “mostenire ” ce va trebui descrisa mai staruitor si insusita in ceea ce va ramane dincolo de rumorile zilei .
Caci , in esenta ei , actiunea Patriarhului Teoctist va fi recunoscuta abia atunci cand se vor stinge relele si gura vorbitorilor de cuvinte desarte va amuti si va fi inteleasa drept ceea ce a si fost : o expresie a unui strat de ruralitate de varsta aproape insondabila, peste care adaosul monahal a venit parca de la sine si l-a sedimentat. Era deopotriva “un staret” -adica un batran intelept – “un gospodar ” si “un taran” care incheia o epoca si poate ca deschidea inca una, creindu-i un model de noblete a locului unde incap nu diploma , hrisov si uric ci insasi fapta si jertfa neinteleasa . In alte veacuri , rostul lui ar fi fost intre “batranii buni “, judecator in prispa bisericii si dascal de juni, povatuitor de familii si facator de pace ; insa a apucat sa fie un pastor de poporeni si un indrumator in vremuri grele, el , ” ultimul Mare Taran”.>>continuarea aici>>