ARTUR SILVESTRI

Cartea se poate descarca gratuit aici >>> OPERA NON GRATA. Eseuri despre „geografia jafului“, ocupaţie şi „neo-migratori“

Prefata : “ZICEREA IN CODURI ”
Ideea de a-mi pune la un loc eseurile ce formeaza ” rama cartilor de imobiliar ” mi -a venit recent cand mi-am dat seama ca , desi exista o anumita notorietate in materie de comentariu specializat , nu s-au observat inca indeajuns – asa cum as fi voit – principiile si , de fapt, doctrina ce oranduiesc asemenea scrieri socotite indeobste -si mai ales de cititorul ” estet” – a fi numai punctul de vedere al unui afacerist . Caci , la drept vorbind , aceasta parte din opera ce am cladit in mai bine de 35 de ani de scris incontinuu inca traieste in limbul definitiilor confuze avand pentru nu putini o infatisare ce contrariaza si un aspect exterior de baroc si de iregular care probabil ca si nelinisteste unele spirite obisnuite cu speciile definite . Sunt si unii care , avand bunavointa de a intelege , ” nu stiu de unde sa le ia ” si considera ca ar fi fost mai bine sa fac studiu academic , ” cercetare ” si analize cu rigiditate de compozitie scrobita spre a dovedi stiinta de carte si , prin aceasta , ” seriozitate de savant ” uitand ,insa, ca nu iese nimic vizibil fara efort si ca o cladire fara fundatie si pereti nu ajunge niciodata la acoperis . Abia mai deunazi , si din motive care imi scapa , sentimentul ca in cartile de imobiliar as fi vorbit in “doua limbi ” -si ca , dincolo de examinarile cu caracter de afacere si consilierea de castigat bani , ar exista si un alt strat mai putin vizibil – a inceput sa-si faca loc si sa fie observata si doctrina ce le insufleteste . Caci o doctrina exista -desi nu prea de tot izbitoare – fara sa fi nutrit intentia initiala de a practica ” zicerea in coduri ” si misionarismul de sens ocult . Ea s-a inserat , in fond , in moduri consubstantiale si , daca ma gandesc bine , nici nu ar fi putut sa lipseasca de vreme ce intocmirile omenesti sunt pretutindeni in lume formulari cu organicitate unde este de neimaginat a avea parti sanatoase -si cu functiuni autonome – intr-un intreg bolnav. Rezulta ca , desi scapa concluziei curente , prezenta jafului institutionalizat si a deposedarii planificate de munca nationala consumata alaturi de arvunirea muncii noastre de viitor prin indatorare , declasarea sistematica a unor categorii sociale ce au tinut odinioara aceasta tara in locul ei si neo-iobagia unui tineret halucinat de consumismul salbatic sunt mecanisme ce s-au dezlantuit in forme specifice deopotriva in asezarile umane , in natura si cultura si in “imobiliar” , de buna seama , lucrand generic si parjolitor . Caci , in fond , “imobiliar ” insemneaza “salas ” (adica locuinta , adapost si “loc” ) si “munca” , adica efort desfasurat in istorie in scopul supravieturii si stabilitatii , iar esenta acestei teme este , in ultima analiza , “sociala” si nu e fara reazem a spune ca , asa cum am si spus demult si astazi e un simplu adagiu din folklor , imobiliarul este hartia de turnesol a unei societati .
Am scris, deci , despre case (cum mi se pune eticheta uneori) vorbind insa despre o realitate de ansamblu ce se evidentiaza in masurile ei de tipologie arhi-cunoscuta si pe care numai fiindca Fanarul insusi a devenit o formula curenta o numim ” neo-fanariotism “. Impresia aceasta se confirma la o lectura contemporana unde prejudecatile s-au inlaturat intrucatva .Privite acum , si adunate in ordinea cronologica >>>>>

„OASTEA ŢĂRII“

Povestea acestei cărţi începe odată cu scrisoarea primită, pe la începutul acestui an, de la admirabilul scriitor Ioan Barbu, din Râmnicu Vâlcea, în acelaşi timp şi făuritorul unui ziar cu o uimitoare longevitate despre a cărui pătrundere profundă aveam nu numai ştire ci şi confirmări verificate. El îmi comunică propunerea de a mi se atribui un premiu al acestei publicaţii care urma în curând să împlinească 18 ani de la apariţie şi se socotea că îşi sărbătoreşte „majoratul“, ocazia fiind subliniată, aşa cum era de aşteptat, printr-o reuniune în etape depăşind caracterul protocolar inevitabil. Ideea în sine de a trage linie şi de a privi înapoi spre a se consulta istoria consumată în ideea proiectului de viitor larg, mi se părea cu totul lăudabilă însă îmi apărea de neînţeles gândul de a-mi acorda o distincţie care nu doar că nu mi se potrivea ca greutate nemeritată însă ieşea cu totul din modul meu de a înţelege lumea şi atitudinile faţă de valori. De aceea i-am şi răspuns corespondentului meu după un răgaz luat pentru reflecţie (trebuitor şi din cauza că, în acelaşi timp, aflasem despre o propunere de acelaşi fel, venită de la păr. Dorin Picioruş, admirabilul, şi el, editor al platformei on-line „Teologie pentru azi“), expediind această epistolă încă nelămurită:>>>>

Cand, acum mai bine de un an si jumatate , ma gandisem ca o adunare de invataturi cu aspect de concluzie de viata ar sluji celor ce sunt si mai ales celor ce vor veni dupa noi , nu mi-am inchipuit ca , la o anumita vreme , se va putea adauga ceva consistent la ” depozitarul initial ” si ca va mai exista inca un episod din ceea ce nazuisem, totusi, sa existe. Si , iata ca, acum , dupa o vreme anumita , a dat Dumnezeu sa nu ramana totul o simpla “incepatura ” si sa se adauge, la ceea ce era , inca o zidire oricat de marunta . Continuarea ” Cuvintelor pentru Urmasi ” se produce prin acest volum ce apare si el, ca si cel dintai, atunci cand i-a venit sorocul. Cei ce au facut posibila aceasta carte noua sunt oameni de pe la noi care , din buna-voire , ” gand bun” si nazuinta de a nu lasa sa se piarda niste concluzii ce cred ca ii definesc , s-au ingaduit cu timpul ce li s-a dat si au asternut aici aceste sire care impresioneaza , intai de toate , pentru ca exista . Ceea ce am adunat – atat cat s-a putut acum – tulbura si emotioneaza ca orice mai mare ori mai marunta infaptuire ce incearca a se sustrage vremurilor si , puse toate ” cap la cap “, par un fel de creatie rapsodica de esenta intocmirilor ce nu au nume .Dar acest simtamant nu se opreste numai la ” cuvinte ” sau la ” povete ” ci merge si mai sus , acolo unde se afla o fabula cu intelesuri mai inalte . Le observam pana si in ilustratiile ce compun imbracamintea acestei carti care reproduc imagini ale ” Locului ” romanesc , semne de identitate culturala si enigme ale naturii ; ele pot fi, si sunt chiar, opera de anonim.>>continuarea aici>>
ARTUR SILVESTRI
29 August 2007, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul