dacă ar fi să pun semnul egal în dreptul numelui meu… aş scrie o fărâmă de sinceritate! de aici pleacă totul! viaţa m-a obligat să defilez cu măşti, dar sufletul meu a protestat mereu! el vorbeşte despre iubire. nu ai cum să greşeşti, când iubeşti. este unica filozofie! Dumnezeu.
dacă mă uit în urmă, mă văd un om obişnuit, luptând cu simplitate, rugăciune şi vers, pentru armonie! fragilitatea mea, floare de păr, oglindind albul zorilor, va rămâne în fiecare filă a cărţilor pe care le-am scris, va vorbi despre dulcea abundenţă a femeii! miraculum.
mi-aduc aminte de cuvintele lui Artur Sivestri…
„dacă ar trebui să rezum ceea ce defineşte, în mod torturant, viaţa mea, aceasta s-ar reduce la două realităţi ireductibile: scrisul şi moartea. ele stau împreună, dar exprimă participarea la o Luptă Universală, precum în religia creştinilor cathari. şi eu am trăit această stare şi o trăiesc, căci, fiind tânăr, odinioară, credeam că scriu ca să nu mor, iar astăzi, către bătrâneţe, privind adesea către Marele Morar ce macină timpul nedesluşit, îmi dau seama că scriu ca de frica morţii. dar, pentru mine, scrisul a însemnat şi altceva, ce pot descrie cu greu şi abia pot aşterne în cuvinte, încercând să denumesc. i-aş putea spune >>>>
Arhiva categoriei '1'
Daniela Voiculescu: „Acel… dacă“
Artur Silvestri a trăit relativ puţin raportat la uriaşele proiecte culturale pe care le iniţiase şi pe care le derula cu fervoare profund ataşat valorilor naţionale şi ortodoxe. După cum spunea adesea, trăia ca să scrie, iar soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu, mărturisea că nu ajungea să citească atât cât acesta scria şi edita. Prin strădania acestei doamne întreprinzătoare şi devotate, cunoscută şi ca Doamna Casa Lux, a apărut o serie de cărţi cu şi despre prof. dr. Artur Silvestri, scriitor, istoric, filozof al culturii, conturând portretul unui intelectual de calibru, conştient de menirea sa în societatea contemporană. Prima carte din colecţia care i-a fost dedicată, În memoriam. Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare (Editura Carpathia, 2009, 238), cuprinde mărturiile celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat. Textele emoţionante, poeziile, mesajele exprimă o gamă largă de sentimente, de la consternare şi regret la recunoştinţă pentru că nu puţini au fost cei care au primit din partea lui A. Silvestri nu numai încurajări ci şi ajutor material pentru unele lucrări, în acest sens fiind considerat un mecena cultural. Impresionează numărul mare al celor care au scris despre el dar nu l-au văzut niciodată, cunoscându-l doar din cărţile sale ori prin intermediul internetului, căci A. Silvestri şi-a cheltuit o imensă energie întreţinând o reţea cu sute de corespondenţi din ţară şi din străinătate, >>>>
Dispreţul l-am pus pe sema faptului că românii aveau alte priorităţi atunci: locuri de muncă, locuinţe etc, precum şi necesitatea de a-şi asigura o situaţie legalizată pentru a putea locui într-un stat membru al UE. În 2005, am creat, cu sprijinul Cancelariei de Imigraţie din Comunitatea din Madrid, Centrul Hispano-Român.
***********
Cercul vicios
De la nivelul funcţiei pe care am primit-o atunci – şef principal – am adresat Ambasadei române, DRRP-ului şi ICR-ului proaspăt înfiinţat în România, mai târziu chiar Preşedinţiei, personal proaspătului ales Traian Băsescu, scrisori disperate pentru a primi din ţară cărţi, discuri, filme. Ambasada, prin intermediul ataşatului cultural de atunci, DRRP şi ICR s-au limitat doar la a redirecţiona scrisoarea noastră de la un departament la altul, într-un cerc vicios. >>>>
AUTOGRAF PE SUFLET
”SALONUL CĂRTII 2009” dedicat lui ARTUR SILVESTRI
Joi, 3 decembrie 2009 la Biblioteca Judeţeană Giurgiu” I A Bassarabescu”, a avut loc inaugurarea Salonului cărţii 2009, eveniment cultural organizat de Consiliul judeţean Giurgiu şi Biblioteca judeţeană I.A.Bassarabescu.
Iniţiatorul şi organizatorul evenimentului a fost dl. Ion Gaghii, directorul Bibliotecii judeţene, autorul volumului memorialistic ” Autograf pe suflet ”, dedicat lui Artur Silvestri . Vorbind în deschiderea evenimentului dl. Ion Gaghii a arătat că a hotărât să editeze cartea ”Autograf pe suflet” despre personalitatea şi 
acţiunile culturale ale lui Artur Silvestri (Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Premiile Patrimoniului Naţional), şi să-i dedice întregul eveniment , ca semn de preţuire pentru ceea ce înseamnă şi va însemna Artur Silvestri în cultura românească.
Volumul s-a născut din amintiri, corespondenţă, documente referitoare la ediţiile Premiilor Patrimoniului Naţional, despre care autorul, Ion Gaghii , unul 
dintre laureaţii Patrimoniului îşi aminteşte în toate detaliile participării la festivitatea de premiere..
Apoi Doamna Camelia Filip, şefă de serviciu la Biblioteca judeţeană, a prezentat cărţile scriitorului Artur Silvestri, oferite prin donaţie Bibliotecii I.A.Bassarabescu şi Fondul documentar înfiinţat de Artur Silvestri la această bibliotecă.
Prezenţa şi cuvintele, povestirile celor mai apropiate rude ale lui Artur Silvestri, tatăl şi soţia, a fost impresionantă pentru cei prezenţi în sala Bibliotecii judeţene.
Soţia, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri a 
vorbit despre necesitatea de a cunoaşte şi a păstra în memoria socială nu numai opera scrisă ci toată activitatea importantă a scriitorilor şi, în speţă, a lui Artur Silvestri în sfera culturii, despre apariţiile editoriale Artur Silvestri din 2009: Albumul ”Frumuseţea lumii cunoscute”, ultima carte a lui Artur Silvestri, volumele de proză reeditate” Apocalypsis cum figuris” şi ”Perpetuum mobile” , despre hotărârea de a publica manuscrisele soţului său şi de a reedita operele tipărite , dar şi despre Casa memorială ”Artur 
Silvestri ” şi ansamblul monumental cu Troiţă de la Ceahlău şi cel de la Drăgăneşti Vlaşca, din curtea părinţilor, ridicate în memoria importantului om de cultură plecat mult prea devreme dintre noi.
Tatăl lui Artur Silvestri, la rândul lui scriitor cu pseudonimul A.T.Drăgănescu, a creat o vie emoţie povestind despre anii de şcoală ai fiului său, despre pasiunea timpurie pentru cărţi, despre rezultatele excelente la studii, în liceu, facultate, despre perioada petrecută în Italia, pe lângă marele arheolog Dinu Adameşteanu, despre stagiul de specializare la Sorbona.
Teodora Mîndru, editor coordonator ARP, 
a prezentat apoi volumul In memoriam ARTUR SILVESTRI –mărturii tulburătoare şi volumul documentar ARTUR SILVESTRI- Fapta culturală , lansat pe 27 noiembrie 2009 la Târgul de carte GAUDEAMUS, împreună cu volumele de proză reeditate.
Spre încheierea acţiunii ce a ţinut asistenţa mai mult de 2 ore cu atenţia încordată, a vorbit Primarul municipiului Giurgiu, dl Lucian Iliescu, unul dintre rarii edili ce se mai preocupă astăzi de stimularea valorilor locale ( a localismului creator, cum spunea 
Artur Silvestri), ajutând scriitorii să-şi editeze cărţile şi pe cei cu iniţiative culturale valoroase să şi le pună în practică. Dl primar a apreciat în mod deosebit Inaugurarea Salonului cărţii dedicat lui Artur Silvestri, un român care ne face cinste şi a mulţumit organizatorilor dar şi tatălui şi soţiei lui Artur Silvestri pentru efortul de a participa şi a vorbi despre cel plecat şi care a lăsat atât de multe regrete în urma sa.
În încheierea evenimentului Salonului de carte, 
toţi participanţii – bibliotecari, scriitori şi alţi oameni de cultură din judeţ, reprezentanţii presei locale, etc, – au primit (în dar)volumele lansate: ”Autograf de suflet”, autor I.Gaghii, dar şi cele cinci volume editate şi îngrijite de d-na Mariana Brăescu, aşa încât au plecat bucuroşi, cu braţele pline de cărţi, mulţumiţi că au participat la un eveniment deosebit .
Şi noi am concluzionat că a fost un eveniment deosebit, organizat cu o acurateţe perfectă, care s-a bucurat de o participare numeroasă, o manifestare de ţinută pe măsura celui căruia i-a fost dedicat.
De aceea, ultimele noastre cuvinte după mulţumirile pe care le-am exprimat în mod sincer faţă de dl I.Gaghii şi ceilalţi organizatori, au fost de promisiune pentru noi colaborări.
A consemnat,
TEODORA MÎNDRU
- Vineri, 27 noiembrie , ora 17, în Pavilionul central la Târgul de carte GAUDEMAUS,
a avut loc, conform programului anunţat, lansarea volumelor Apocalypsis cum figuris şi Perpetuum mobile reeditate de D-na Mariana Brăescu Silvestri într-o prezentare grafică pe măsura conţinutului literar, a volumului documentar Artur Silvestri – Fapta culturală (din Colectia Pro memoriam), documentar realizat de sociolog Teodora Mîndru şi prezentarea în cadrul expoziţional al Târgului a volumului Vocaţia Căii Singuratice, de Cleopatra Lorinţiu.
- Sâmbătă, 28 noiembrie 2008, Artur Gabriel Silvestri a fost comemorat religios, la Mânăstirea Pasărea , unde se odihneşte pe veci şi la sediul Asociaţiei ARP-Artur Silvestri din Bucureşti.
Sâmbătă dimineaţa,începând la ora 10,30, a avut loc slujba religioasă de pomenire a lui Artur Gabriel Silvestri , întâi în biserica mare a mânăstirii (construită de Sf. Calinic) apoi la mormântul lui, acoperit cu flori de cei prezenţi, de dimineaţă. Preoţii au sfinţit întâi, cu rugăciuni speciale şi stropind cu aghiazmă crucea din 
bazalt cu efigia scriitorului în bronz, apoi, împreună cu maicile au făcut pomenirea rugându-se şi rugându-ne toţi cei prezenţi pentru odihna veşnică şi fericită a lui Gabriel Artur Silvestri. Au participat rudele, prieteni, scriitori, colaboratori veniţi de la Bucureşti cu soţia, Mariana Brăescu Silvestri, în autocar şi în maşini personale, precum şi tatăl lui împreună cu alte rude şi prieteni de la Drăgăneşti.
- Partea doua a comemorării a avut loc la sediul Asociaţiei ARTUR SILVESTRI- ARP , unde ne-am întors majoritatea celor prezenţa la slujba de la Mânăstirea Pasărea. Cum este frumos şi creştineşte, mai întâi preotul a sfinţit noul sediu al ARP, care poartă, de acum înainte, pe bună dreptate, numele fondatorului .
- Pe urmă, s-a făcut din nou pomenirea lui Gabriel Artur Silvestri, am înălţat cu toţii o rugăciune pentru sufletul lui şi, aşa cum se obişnuieşte , a urmat masa de pomenire, servită de această dată sub formă de bufet sudez.
- A urmat apoi un timp, nu pot spune doar un moment, foarte emoţionant: cei prezenţi au urmărit filmul ”Remember Artur Silvestri”, realizat de Clepatra Lorinţiu şi difuzat pe TVR3( FIL M CARE A FOST COMPLETAT ULTERIOR CU PARTEA A IIA, ȘI CARE SE VA DIFUZA LUNI, 30 NOIEMBRIE 2009, LA ORA 13, PE CANALUL TV 3). Artur Silvestri a fost astfel, din film, prezent în mijlocul celor care îl iubesc şi acum, îl apreciază şi s-au adunat pentru el şi în numele lui. Cristian Neagu, poet , scriitor, publicist, fost coleg cu Artur Silvestri , a dat glas într-un gfel emoţiei şi sentimentelor tuturor printr-un poem dedicat lui Artur Silvestri.
- D-na Mariana Brăescu a prezentat cărţile lansate vineri la Târgul de carte şi a oferit tuturor noile apariţii editoriale Artur Silvestri –Apocalypsis cum figuris (ediţia a III a,îngrijită de Mariana Brăescu şi Artur Silvestri-Fapta culturală –documentar), şi, de asemenea, celelalte cărţi editate în anul 2009 şi a mulţumit tuturor celor care au participat.
Multe persoane cu care am discutat mi-a spus că au încă sentimentul de grup în jurul lui Artur Silvestri, sentimentul că ne cunoaştem şi suntem împreună în jurul lui Artur.
Artur Silvestri, cum spun foarte mulţi dintre prietenii, colaboratorii, discipolii lui, ne aduna în jurul lui, era centrul , liantul, cel care nu lăsa pe nimeni singur, pe nimeni în afară.
Ne adună şi acum şi ne va mai aduna încă, nu numai în jurul datelor de pomenire religioasă , ci în jurul cărţilor, proiectelor, publicaţiilor lui, la care putem contribui, pe care le putem citi aşa cum şi-a dorit, pe care le putem duce mai departe.
Dumnezeu să-i dea lui Artur Silvestri veşnică şi fericită odihnă, iar celor ce îl citesc, îl pomenesc, duc mai departe ideile şi proiectele lui, să le dea sănătate, putere, gânduri bune.
A consemnat
TEODORA MÎNDRU
(28 nov. 2009, sediul Fundaţiei Artur Silvestri, la comemorarea de an, a distinsului enciclopedist, istoric, şi filozof.)
Motto: „Cărţile se vor citi şi mă vor pomeni şi pe mine şi astfel, nu voi muri de tot.” - Artur Silvestri -
Ridică Doamne ceţurile Împărăţiei Tale,
Căci lumea aceasta fără de contur
Înregistrează un minus în sumbre catedrale,
Prin nefiinţa confratelui Artur.
Mângâie-i Doamne fruntea cu lacrimile noastre,
Aşează-l între noi ca-n vremurile bune
Şi fă-ne auzit, melodiind contraste
Glasul blând, al omului minune.
Mai dă-ni-l nouă astăzi fiinţă cum îl ştim,
Rupe eternităţii o clipă, nu mai mult,
Căci el ne este sensul pe care mai pornim
Când seceră sălbatic tăişul de vânt.
Nu ni-l lăsa în tristul anotimp
Printre lumânări aprinse la bezna uitării,
Ci-ncoronează-l Zeu în vastul arhetip
Din crestele de munţi, până-n adâncul mării.
Noapte bună, Artur Gabriel,
Noapte bună, spirit de cărturar,
Îţi vom rămâne jertfă, şi sabie, şi miel,
Cum tu ne vei rămâne Scriptură în Altar.
________________
Un an de la ultima strângere de mână…
Bucureşti, 28 noiembrie 2009. Chiar dacă luna lui brumar se apropia de sfârşit, efectele primăvăratice cu copaci goliţi de frunze, peste tristeţea familiei celui sorocit mult prea devreme eternităţii, şi a grupului de scriitori ce urcau în autocarul cu destinaţia Mânăstirea Pasărea, aveam să resimt constatarea lui Charles Demailly, şi anume: „există o incubaţie a spiritului care nu poate avea loc decât la căldura, în amestec, în contactul cu alte spirite.” A strânge cuvântul în jurul ideii de suferinţă, poate că nu se obţine prea mult în comparaţie cu ceea ce distinsa Mariana Brăescu Silvestri, a resimţit pe parcursul ceremonialului evocator, dar şi la sediul fundaţiei unde amintirile, versurile închinate bunului Artur, s-au transformat în lacrimi, durerea luând chipul şi asemănarea sa. Sub starea misticului, a superstiţiei folclorice, a credinţei individuale, chiar şi prin influenţa coordonatelor filozofice, a intropatiei, adunarea cernită, meditând în nostalgia golului cognitiv, reuşea contopirea cu spiritul silvestrian prin vizualizarea bibliotecii, a mesei de lucru, a tablourilor, iar toate acestea, în suprapunerea incantaţiei de „veşnica pomenire” făcea parcă simţită prezenţa lui Artur Silvestri, asociativ unei plăsmuiri eminamente mitice.
Subsemnatul, de comun acord cu Elisabeta Iosif, preşedinta filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor din România, a emis ideea unei diplome Artur Silvestri (cu efigia acestuia) în semn de omagiu la împlinirea unui an de activitate al Ligii, ce îi va fi acordată post-mortem la o dată ce va fi stabilită ulterior, Liga fiind ramura sădită de regretatul cărturar în grădina sa academică…
Orizontul moleşit de dogoarea soarelui, fu străbătut de un vânt subţire, menit parcă să zvinte umezeala ochilor celor ce-şi luau rămas bun de la familia Silvestri şi coborau în stradă. Paşi agale, striveau frunzele căzute, şi parcă gemete ale unei despărţiri se loveau de zidurile cenuşii ale caselor vechi, ridicate cândva, parcă într-o altă viaţă… Din ce în ce, tot mai în urmă, rămânea placa de marmură aşezată deasupra intrării fundaţiei, de unde efigia lui Artur privea împietrită risipirea către înaintele vieţii, a celor ce veniseră să-l plângă… Am rămas pironit privind tulburat clădirea mohorâtă a fundaţiei unde, pe la ferestre se mai puteau zări prin lumina zgârcită a becurilor, siluete robotitoare, simţind nevoia de a-mi elibera un gând greu, ce i se adresa lui Artur:
„Soarele asfinţeşte Gabriel. Lucrurile tale pământeşti sunt încă ude de aghiazmă. Ai tăi, osteniţi, devin umbre printre pâlpâirile lumânărilor şi lumina candelei. Sărută-i din priviri, şi întoarce-te acolo unde grijă-ţi va purta Dionisie Areopagitul. Noapte bună. Ah! Vezi că ai o lacrimă în colţul ochiului… Odihneşte-te în pace!”
CRISTIAN NEAGU
De ce credeţi, că s-a mutat de la noi?
Doar cărţile lui sunt acum la voi!
Nu! N-a plecat de tot. E cu Bădia
Eminescu, spre Gânditorul de la Hamangia
S-a dus doar puţin. Ca să-şi înmoaie pana
În licori siderale. Şi-a vindecat şi rana
Mâhnirilor ascunse. E veşnic printre noi
Şi Dumnezeul nostru-l trimite înapoi
Prin slovă împlinită. Prin glas de înălţare
În zi de Sfânt Andrei îl vom simţi mai tare
Vibrând a nemurire. El vine din Astral
Cu sensuri noi. Veghind. Iubirea-i de cristal.
ELISABETA IOSIF
Noiembrie, 2009
La un an de la plecarea lui Artur Silvestri
S-a scurs un an de la prematura şi grabnica plecare dintre pământeni a lui Artur Silvestri, scriitor, filozof, istoric şi iubitor al Neamului Românesc. Un an de tristeţe pentru cei care l-au iubit şi preţuit, totodată un an de dăruire din partea celor ce l-au iubit cel mai mult, dăruire ce a însemnat menţinerea valorii din multe puncte de vedera a Marelui Om Artur Silvestri. Doamna Mariana Brăescu Silvestri a reuşit, şi nu se poate altfel când dorinţa este imensă, ca fiecărei comemorări săvârşită după datină creştinească pentru aşezarea şi liniştea sufletului, să-i fie alăturată o realizare pe plan spiritual sau cultural, care să dăinuie în timp, pentru “bine-cuvântare”, pentru “pomenire”, pentru “neuitare”. Astfel, într-o mirifică zonă de pe Muntele Ceahlău, în localitatea cu acelaşi nume, proprietatea cumpărată de soţii Artur şi Mariana Brăescu Silvestri a fost transformată în Casa memorială Artur Silvestri, iar la o margine a curţii, lângă şoseaua principală, a fost înălţată şi sfinţită după datină, o Troiţă maramureşeană, pe un postament amplu, lucrat cu multă dăruire, loc rânduit pentru odihnă, rugăciune şi pomenire de către săteni şi trecători. O altă Troiţă a fost înălţată şi sfinţită de către doamna Mariana Brăescu Silvestri în comuna Drăgăneşti Vlaşca, locul natal tare drag lui Artur Silvestri. Tot acolo a fost construit un “monument comemorativ completat cu o carte din marmură, simbol al vieţii şi activităţii marelui cărturar”.
Concertul cameral organizat la Biserica Visarion, a fost un omagiu adus celui plecat pe cărarea ce duce spre cer, Artur Silvestri, prieten tainic al multora.
Dar, mai ales, in memoriam Artur Silvestri au fost publicate cărţi, spre împăcarea sufletească a celor care cunoşteau cât de mult preţuia Domnia Sa cărţile. Astfel au fost publicate:
Mărturii tulburătoare, Editura Carpathia, 2009, “o carte a emoţiei”, după cum spune doamna Mariana Brăescu Silvestri, mărturisiri făcute în momentele de adâncă tristeţe, la aflarea veştii despre neaşteptata plecare în lumea veşniciei a lui Artur Silvestri;
Frumuseţea lumii cunoscute, Editura Carpathia, 2009, un album, o bijuterie literară atât ca realizare cât şi în ceea ce priveşte conţinutul, Artur Silvestri dovedind şi cu acest prilej harul de scriitor. Povestirile, cincizeci la număr, dau şi mai mare importanţă şi emoţie acestui album, întrucât conţin momente culese de autor din ultimele cincizeci de zile ale propriei vieţi, ca o presiţire că îşi va lua curând zborul către cer.
Vocaţia căii singuratice, Editura Carpathia, 2009, este o carte despre Artur Silvestri, scrisă de Cleopatra Lorinţiu, motivul sau îndemnul venind de la “fascinaţia faţă de misterul, taina şi stilul, scriitura acestuia”.
Artur Silvestri, Fapta Culturală, Editura Carpathia, 2009, este cea mai recentă carte, abia ieşită de sub tipar, caldă, cum s-ar spune, tocmai pentru a însemna cu încă o realizare culturală comemorarea religioasă, la împlinirea unui an de la trecerea în nefiinţă a cărturarului Artur Silvestri. Cartea este un documentar, după cum spune cea care a alcătuit-o, respectiv doamna Teodora Mîndru. Iar aceasta pentru a nu se trece în uitare “Fapta bună, Lecţia Omului Mare”, în cazul de faţă ceea ce, prin imensul program ARP, a realizat scriitorul, istoricul, filozof al culturii Artur Silvestri.
Şi fiindcă momentul realizării acestei cărţi intitulate Artur Silvestri, Fapta Culturală a coincis cu Târgul de Carte “Gaudeamus”, organizat la Romexpo Bucureşti, (25-29 noiembrie 2009), doamna Mariana Brăescu Silvestri pe lângă faptul că a organizat lansarea de carte, i-a dedicat soţului său cărturarul Artur Silvestri un stand întreg cu cărţi in memoriam, precum şi cu volume de autor retipărite. Iar toate aceste cărţi au fost dăruite, ca de obicei, spre plinirea dorinţei prietenului nostru tainic Artur Silvestri care nu scria o carte pentru a o vinde, ci spre a o dărui, ca pe o adevărată hrană.
La adunarea unui public ales şi numeros, prin organizatoarea Mariana Brăescu Silvestri, ajutată fiind de sociologul Teodora Mîndru, poeta Cleopatra Lorinţiu, precum şi de alte persoane apropiate, spiritul lui Artur Silvestri a plutit pe deasupra, bucuros că nu va fi dat uitării.
IOANA STUPARU
28 noiembrie, 2009
COMEMORARE
ARTUR SILVESTRI
Scriitor, istoric al culturii, promotor cultural
(19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)
Luni, 30 noiembrie 2009, se împlineşte un an de când Artur Silvestri a plecat pe neaşteptate spre veşnicie, lăsând în urmă o imensa durere dar şi o mare moştenire culturală: cărţi tipărite sau în manuscrise, asociaţii culturale,edituri, cel mai mare grup de presă culturală on-line, importante programe culturale în derulare.
Cărţile lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri , Casa memorială Artur Silvestri, 
Troiţa şi monumentul de la Ceahlău, ansamblul monumental comemorativ din Drăgăneşti Vlaşca de care ca sotie, m-am ingrijit, dar şi scrierile , scrisorile, emisiunile, concertele, etc, toate acţiunile culturale dedicate lui Artur Silvestri de către discipoli, admiratori, prieteni, cititori, vorbesc despre valoarea marelui cărturar, despre urma adâncă lăsată de Artur Silvestri în cultura românească şi în sufletele celor care l-au iubit, îl iubesc, îl preţuiesc şi îl vor păstra mereu viu în amintire pe înţeleptul generos care a făcut atât de multe pentru oameni pe care, cel mai adesea, nu i-a văzut niciodată.
Acum, la împlinirea unui an de când suntem mai singuri fără Artur Silvestri , să-l pomenim creştineşte, cu o rugăciune şi o lumânare aprinsă şi, dacă este posibil, participând la SLUJBA RELIGIOASĂ DE POMENIRE , SÂMBĂTĂ, 28 NOIEMBRIE 2009, ORA 9, la MÂNĂSTIREA PASĂREA, locul odihnei sale de veci.
Să-l pomenim pe scriitorul Artur Silvestri aşa cum şi-a dorit, citindu-i cărţile, ducând mai departe modelul si mesajul sau.
Să ne rugăm lui Dumnezeu dă-l odihnească în pace, în împărăţia Sa!
Cu aceeaşi durere,
Mariana Brăescu Silvestri, soţie si parintii
Eveniment cultural
Doamna Mariana Brăescu Silvestri
şi
Asociaţia Română pentru Patrimoniu
Vă invită la un eveniment cultural dosebit, lansarea cărţilor: 
• „Artur Silvestri. Fapta culturală“, din colecţia PRO MEMORIA
• Artur Silvestri – „Apocalipsys cum figuris. Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog“, ediţia a III-a
• Artur Silvestri – „Perpetuum mobile. Piese improvizate pentru violoncel şi oboi“, ediţia a II-a
• Cleopatra Lorinţiu – „Artur Silvestri. Vocaţia Căii Singuratice“
Evenimentul va avea loc
Vineri, 27 noiembrie 2009, ora 17.00
în Pavilionul Central Romexpo, în spaţiul de lansări amplasat la nivelul 7.70 (eta 3, ultimul nivel), în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de Învăţătură, urmat de o sesiune de autografe
De asemenea, în intervalul 25-29 noiembrie 2009, Editura Carpathia vă invită să vizitaţi standul numărul 212, nivel 3.20 (etaj 1) în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Rompexo, dedicat în întregime scriitorului Artur Silvestri, la un an de la dispariţia sa.
Pentru confirmări, informaţii, detalii: mariana.braescu.silvestri@ gmail.com; tel: 0744.380.643, Maria Anghel
Vă aşteptăm!
Pe 8 noiembrie, la sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, a avut loc, prin grija D-nei Mariana Braescu – Silvestri, în satul cuibărit în la poalele Ceahlăului, un eveniment ce completează multele manifestări dedicate memoriei marelui om de cultură română şi universală, Artur Silvestri – sfinţirea monumentului comemorativ ce ilustrează chipul marelui dispărut, dar şi încrustarea in piatră a mărturisirii de credinţă literară a scriitorului, care, după cum spune şi această placă – a trăit pentru-a scrie „o carte şi încă una, şi încă una” – pentru că aceasta i-a fost misiunea principală pentru care a trăit, după propria-i mărturisire.
Alături de Doamna Mariana brăescu Silvestri a fost şi D-na Teodora Mindru, coordonator editorial general al Intermundus-Media, dar şi cunoscuta poetă Carolina Ilina, ca şi alţi câţiva colaboratori.
Am avut bucuria de a face şi eu această călătorie până în locul cel mai drag de pe pământ Maestrului Artur Silvestri Ceahlăul, pe care acesta-l considera punctul cu încărcătura sacră maximă, nucleul din care iradiază, din timpuri imemoriale spiritualitatea înaltă şi înălţătoare a neamului nostru, locuitor al Daciei Mari dintotdeauna.
Acolo între munţi, strămoşii locuitorilor satului cu acelaşi nume, Ceahlau, , cu sute de ani în urmă au durat în lemn o bisericuţă cu hramul sfinţilor amintiţi, în al cărui ţintirim hodinesc toţi cei dragi, de la care au deprins învăţături ce se pierd în negura >>>>
„În zilele ce ni s-au dat, când majoritatea zdrobitoare şi sufocantă este atât de puţin «aşezată», fiind mai mult «imagine» decât «conţinut», a crede că aproape totul – sau chiar totul! – se alcătuieşte în acest fel e o reacţie obişnuită. De fapt, a nu fi aşa nu-i nicidecum un «excepţionalism» ci o «normalitate» în «norma dată de tipar», o expresie a Naturii. Uitaţi-vă la vietăţile din natură care, întotdeauna, fac ceea ce li s-a spus să facă, mişcându-se după un „tipar“ neclătinat: ele nu mint, nu înşală, nu au gânduri oculte şi nu «închipuie bezmetic» fiindcă nu pot: ar fi contrar însăşi formulei lor de a exista. «Omul» doar le face pe toate acestea şi le face cu încredinţarea că «aşa trebuie să fie»: şi greşeşte. Dar poate că acesta este şi scopul lui final.“ –Artur Silvestri
Am simţit nevoia să-l citez pe mentorul meu, omul care mi-a adus lumina, cel care mi-a arătat plin de bunătate taina lumii cu frumuseţile ei. Un OM darnic, mărinimos, bun cu cei care meritau, indiferent faţă de cei meschini, iubitor de natură, prieten al necuvântătoarelor.
Am fost martoră în noapte cum „trudea“ pentru binele Neamului Românesc, pentru trezirea conştiinţelor adormite. Oare câţi ştiu ca doar dânsul, singur, se ocupa la început de „florile sale“? O muncă titanică care a dat rod! >>>>
La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
De aceea ne lipseşte Omul asemănător supraomului lui Nietzsche, însă cu multă bunătate creştină.
Ne lipseşte vocea puternică, autoritară şi în acelaşi timp caldă, cu îndemn spre iubire şi fapte bune după model cristic.
Ne lipseşte vocea şi personalitatea care să lupte împotriva celor care ne terfelesc istoria într-un mod josnic, care ne batjocoresc tradiţiile şi sfinţenia vieţii neamului.
Ne lipseşte vocea care ne transmitea acel mesaj tainic ce ne da puterea să trăim şi să existăm ca neam.
Ne lipseşte vocea care ne îndeamna să ne respectăm strămoşii şi Sfânta Tradiţie – arătându-ne că nu suntem singuri.
Ne lipseşte vocea care ne-a învăţat taina persoanei într-o Românie tainică.
Ne lipseşte omul duhovnicesc cu evlavia, smerenia, bunul simţ şi faptele bune – ca cel mai de preţ dar de la Dumnezeu. >>>>
Părintele îndurerat al scriitorului Gabriel Artur Silvestri a apărut în drumul meu la Ceahlău, unde plecasem la invitaţia ARP, ca să comemorăm 6 luni de la trecerea în eternitate a prietenului nostru. Era ziua de 30 mai 2009. Soţia scriitorului, Mariana Brăescu-Silvestri înălţase la Ceahlău o troiţă care s-a sfinţit atunci, inaugura o casă memorială Artur Silvestri, prezenta un film despre idealurile sale, lansa trei cărţi de şi despre scriitorul plecat atât de devreme pe spatele tăcut al lunii cu aripi albastre de înger, şi organiza masa de parastas pentru câteva sute de persoane. Am fost prezentată domnului Alexandru Târnăcop, tatăl lui Artur, scriitor şi el, care semnează cu pseudonimul Al. T. Drăgănescu. Chiar pentru un filolog, cuvintele de alinare pe care poţi să le rosteşti unui părinte îndurerat de moartea prematură a fiului său, sunt rătăcite prin colţurile minţii; orice vrei să zici sună banal şi convenţional, chiar fals. Am conversat despre locul ales pentru ridicarea troiţei, despre zona Ceahlăului şi valorificarea adecvată a casei memoriale, dar tot reveneam la durerea cea mare: moartea fulgerătoare a lui Gabi, cum îi spunea Domnia sa. Ca să nu provoc şi mai multă durere, am convenit să facem un interviu, mai încolo. Ajunsă la Cluj, m-am pomenit că primeam în pachet cărţile promise de Domnul profesor, dar şi acceptarea interviului… Aşa s-a născut lucrarea noastră. >>>>
Realizator Veronica Balaj
V.B.: Stimaţi ascultători avem în 
minutele următoare o prezentare de la distanţă privind o nouă coordonată culturală facută, întreprinsă, realizată de doamna Mariana Brăescu Silvestri, soţia regretatului profesor universitar, dr, om de cultură şi jurnalist Artur Silvestri. Se împlineşte iată un an de la plecarea sa în veşnicii. În această perioadă au fost realizate foarte multe acţiuni 
întru neuitare aşa cum se cade pentru un om care a reuşit să rămână în memoria şi în sufletele foarte multor intelectuali prin această corelare, prin această comunicare specială pe care Domnia 
Sa a reuşit să o întreprindă şi s-o stabilească în diverse, diverse paliere de-a lungul vieţii lui.
Doamnă Mariana Brăescu Silvestri, suntem în preajma unui eveniment care are acum tentă de strictă actualitate. V-aş ruga să ne spuneţi aşa… punctând cât se poate ce anume va fi în zilele următoare. Ştiu că e vorba de dezvelirea unei plăci comemorative, că vor fi şi trei volume prezente… Suntem nerăbdători să trecem în palmaresul acestor, să le spunem întâmplări pentru restitutio, întâmplări care să continue oarecum atât cât putem noi în dimensiune pământească personalitatea culturală a unui om care a plecat dintre noi.
M.B: Mai întâi mulţumesc pentru invitaţie şi bună ziua Dvs. şi ascultătorilor Dvs. şi implicit ai mei. Mă bucur că pot vorbi despre Artur Silvestri. Nu este încă un an. Am intrat în luna a douăsprezecea din anul din care el nu mai este şi pregătim această tristă aniversare dar importantă cu mai multe lucruri. În primul rând am să spun ceea ce ascultătorii nu ştiu şi nu am putut să spun altfel că atât la casa părinţilor săi, în Teleorman am ridicat o troiţă şi am 
dezvelit o placă comemorativă. Altă troiţă şi o altă placă comemorativă sunt la Ceahlău şi întregesc împreună cu Casa memorial Artur Silvestri, , pe care am deschis-o şi am inaugurat-o în luna mai, ansamblul comemorativ de la Ceahlău, un loc deosebit pentru sufletul lui Artur. Acest ansamblu se compune, repet, dintr-o casă memorială – a fost casa noastră şi locul de suflet al lui Artur, un nou spaţiu dedicat unei biblioteci care va fi deschisă permanent pentru cititori şi pentru vizitatori. Această casă este plasată extrem de bine, în drumul spre Durău, chiar la marginea şoselei. La poalele troiţei curge Bistricioara şi se văd, în jur, munţii care ăi plăceau lui Artur atât de mult.. >>>>
În ajunul sărbătorii Sfinţilor săi ocrotitori, Arh. Mihail şi Gavriil, sâmbătă, 7 noiembrie Artur Gabriel Silvestri a fost pomenit la Ceahlău., în locul drag inimii sale.
Soţia sa, doamna Mariana Brăescu Silvestri a organizat o comemorare creştină tradiţională, pomenirea fiind la biserica cu hramul Sf Mihail şi Gavriil, apoi la Troiţa din faţa Casei memoriale Artur Silvestri. 
Părintele Ion Irina, cu care Artur Silvestri avea o specială corespondenţă şi comunicare, a oficiat întâi slujba de sfinţire a monumentului Artur Silvestri adăugat ansamblului comemorativ, apoi cea de pomenire a celui ce a purtat numele 
Arhanghelului Gavriil (şi cel de Artur). Au participat câţiva colaboratori foarte apropiaţi dar şi mulţi săteni din Ceahlău, care se simt foarte onoraţi de prezenţa lui Artur Silvestri măcar în acest fel, prin casa memorială, ansamblul comemorativ, comemorările.
Şi mai mult încă, ţin la cărţile sale, pe care le citesc şi tineri şi bătrâni. Am văzut, din nou, cu câtă bucurie au primit sătenii cărţile, mai cerând şi pentru o rudă, un fiu plecat la oraş, un vecin…
Atâta respect şi dragoste pentru carte îl bucură acolo unde este, pe Artur Silvestri, pe al cărui monument de la C
eahlău stă scris :
”Pentru mine, care trăiesc numai ca să scriu, toate aceste simţăminte se răsfrâng în năzuinţa de a mai face să existe încă o carte şi încă una, şi încă una. Şi mai mult ca sigur ca vor face bine cuiva, cândva, într-un loc oarecare de pe Pământ.”>>>>
memoriei lui Artur (Gabriel) Silvestri
Cu spada şi cu crinul,
Tu înaintea Lui ai stat
Şi alinat-ai chinul
Celor fără de păcat.
Apărător ai Legii,
Primeşti acum ofranda,
Căci te-ai purtat ca regii
Cu crinul şi cu spada.
Arhanghel din Lumina
Veşnică, de neoprit,
Vestit-ai făr’ de vina
Celui pentru noi jertfit. >>>>
Cred că orice am încerca să scriem pentru evidenţierea personalităţii lui Artur Silvestri, nu am reuşi atât de bine decât privind şi analizând atât opera cât şi făptuirile sale, dar neapărat recitind de fiecare dată măcar un fragment original.
Orice am încerca să exprimăm în fraze somptuoase pentru elogierea celui chemat şi ales pentru Fapta iniţiată şi realizată desigur în urma unor îndelungate căutări, contacte cu oameni luminaţi ai neamului, meditaţii – nu putem spune decât că a fost cu siguranţă inspirit de divinitate! A găsit soluţia problemelor care-l frământau de zeci de ani, de a scoate la lumină de sub colbul istoriei oameni şi întâmplări demne de neuitare, personalităţi ziditoare ale culturii neamului românesc din cele mai depărtate începuturi. În primul rând s-a gândit să-şi facă o echipă cu care să poată colabora şi comunica ideatic, oameni iubitori ai Căii drepte întru salvarea Neamului prin spiritualitate, iar Dumnezeu l-a inspirat să înfiinţeze Asociaţia Scriitorilor Creştini formată din oameni devotaţi, iubitori ai Adevărului , nemincinoşi şi conştienţi de însemnătatea culturii, de consemnarea faptelor civilizatoare, dar şi de înfierarea celor contrarii. >>>>
Nu, nu pot fi daţi uitării cei plecaţi în Lumea sufletelor! Nu te lasă amintirile… Chiar fără să-ţi propui, îţi vin în minte numeroase întâmplări, momente în care au răsărit firicele de proiecte sau chiar au înflorit şi au dat roade. Aceste momente m-au impresionat dintotdeauna, mai ales cele benefice, care au lăsat urme remarcabile, unele vizibile, altele purtate doar în suflet.
Un moment benefic a fost pentru mine întâlnirea virtuală cu scriitorul ARTUR SILVESTRI, iniţiatorul uriaşului şi poate unicului program “Asociaţia Română pentru Patrimoniu” (ARP).
La scurt timp după ce am luat cunoştinţă cu ARP, împrejurarea a făcut să scriu o proză scurtă intitulată “Motivaţie”, pe care am trimis-o la revista Lumea Satului. Prin aceasta am vrut să trag şi eu sistemul de alarmă, faţă de lăsarea de izbelişte a agriculturii. Motivul creaţiei articolului a pornit de la revolta ce am simţit-o pentru nişte căpşuni din import, aspectuoase, dar fără gust. În materialul respectiv fac referire la românii care au trecut peste hotare, să lucreze terenul altor ţări, lucru ce-l puteau face şi acasă, unde ar fi produs căpşuni cu gust, din pământ românesc, eu fiind o persoană în care patriotismul dă în clocot. >>>>
Denumirea de Maestru, folosită adesea, capătă uneori conotaţii profunde, încărcănd emoţional şi semantic un cuvânt care, prin el însuşi, nu ar putea exprima gândul, trăirea, nu ar putea spune.
De cele mai multe ori, cuvintele sunt forma rostită a ceva, fără să poată exprima esenţa, ci doar să o presupună, să te poarte spre ea, pe care, oricum, niciodată, nu o vei găsi pe calea rostirii.
Si denumirea de Inţelept este adesea statică, neputând să cuprindă povara înţeleptului, cât şi a căutării discipolului, pentru împărtăşirea a ceea ce, mai presus de a fi o taină, este, prin excelenţă, un alt fel de chin.
Mai totdeauna am considerat limbajul nearticulat superior cuvântului, tocmai datorită faptului că în el este cuprinsă şi un fel de gestică primară, care, împreună cu sunetul brut, se apropie mai mult de esenţa a ceea ce se vrea transmis.
Un fel „nesăbuit” de comunicare, „ce aparţine vieţii, naturii universale”. >>>>
„Nu cartea care-ţi poartă semnătura este importantă, ci amprenta ce se lasă, spiritul acţiunii morale şi intelectuale, modelul sau exemplul, urma ce ar trebui continuată” (ARTUR SILVESTRI)
Cartea, simbol al universului, reprezenta pentru Artur Silvestri „continuitatea ce ne susţine istoriceşte”. Cartea trăieşte în istorie prin „idei-forţă”, iar scriitorul, implicat în soarta societăţii devine demiurgul. De multe ori, el, cel care atinge ”treptele cele mai înalte ale cunoaşterii” se află în ipostaza geniului mereu frustrat „în experienţa sa totală”. Scriitorul se înalţă prin harul său, având mereu un „Discurs împotriva uitării”, aducând în prim-plan „Modelul Omului Mare”. Aşa cum sublinia acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga „Cu o eleganţă melancolică, el mărturiseşte înaltul scop al cărţii, tâlcul adânc ce i s-a revelat şi pe care ni-l comunică, emoţionându-ne”.
Artur Silvestri era pentru mine şi pentru toţi aceia ce ne strânsesem în jurul său, un Mecena, protector şi sprijinitor al literaturii şi al artelor. Se încrâncenase în demersul său, de a reuni prin carte personalităţi româneşti de pe tot mapamondul, încât, profesorul Viorel Roman din Bremen vorbea despre „o comunicare printr-un fluid necunoscut, asemănător cu direcţia principală de curgere a râului. >>>>
Cărţile sale memorabile şi Fapta în Cetatea Culturii stau, desigur, la o parte de timpul
ruinător, în faţa acestora vremea doar vremuieşte, fără a nimici; să credem aşadar că Spiritul e deasupra Timpului, veghindu-ne. Întru Spirit ne veghează şi Artur Silvestri.
Dumnezeu să-l odihnească în acest loc privilegiat. >>>>
30 Noiembrie – zi sfântă pentru ortodoxie, pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, primul propovăduitor în părţile Mării Negre cele dinspre răsărit a învăţăturii lui Hristos Mântuitorul nostru.
30 Noiembrie 2008 – zi de doliu în sufletele românilor prin trecerea în eternitate a scriitorului, filosofului, istoricului şi criticului literar, cărturarului cu o cultură enciclopedică ARTUR SILVESTRI.
Familia îndurerată anunţa că „Sufletul lui bun şi blând a urcat în împărăţia îngerilor”, însă aşa cum minunat spune poeta Mariana Gurza, cărturarul şi-a pregătit „DRUMUL LIN SPRE VEŞNICIE” aici pe pământ, alături de românii care l-au cunoscut şi preţuit.
Da, şi-a pregătit veşnicia prin modul în care a trăit;
Da, şi-a pregătit veşnicia prin tot ceea ce a simţit şi a gândit;
Da, şi-a pregătit veşnicia prin ceea ce a scris, dar mai ales prin ceea ce a dăruit.
Asemenea celebrului inventator Justin C., cărturarul Artur Silvestri ştia că „Nu forţa sau tehnologia sunt importante. Nu banul e important. Spiritualitatea!” Ceea ce a realizat pe plan cultural şi spiritual a dăruit spre cunoaştere, spre îmbogăţire spirituală semenilor săi. >>>>
UN AN fără Artur Silvestri
Se împlineste, pe 30 noiembrie2009, UN AN fără Artur Silvestri, UN AN de când a plecat dintre noi, în durerea celor ce l-au iubit şi preţuit, a celor care încă îl iubesc şi îl preţuiesc şi îl păstrează viu în sufletul şi memoria lor. Vă aşteptăm cu gândurile, amintirile, ideile, sentimentele dvs asternute pe hârtie în texte oricât de scurte sau de lungi. Toate îşi vor găsi drumul către publicare, către toţi cititorii, către cei care l-au cunoscut pe Artur Silvestri în viaţă sau doar prin scrierile şi faptele lui. Să nu-l uităm pe Artur Silvestri, să-l păstrăm în memoria noastră, să-l pomenim, ştiind acum, mai mult, cât adevăr cuprind cuvintele scrise de el cu ani în urmă: “”..Căci în viaţa noastră prea firavă ce se desparte cu doar o clipă de nevăzut, rămân, la drept vorbind, doar urma ce lăsăm şi pomenirea ce o facem cui ne simţim datori ”.
Cartea-Artur Silvestri”Vocaţia căii singuratice” scrisă de Cleopatra Lorinţiu şi apărută în editura CarpatiaPress, 2009 este un respectuos omagiu adus profesorului Artur Silvestri.
Există vieţi a căror intensă ardere îsi trimite dogoarea până departe declanşînd în sufletele sensibile cele mai adânci idei patriotice. Un asemenea om de cultură era Artur Silvestri. El a fost unul din acele spirite rare, capabile să-i înflăcăreze pe oameni, să-i apropie pe românii aflaţi pe continente îndepărtate, să-i facă solidari pentru binele ţării şi al culturii româneşti. Plenar implicat în mari proiecte culturale Artur Silvestri a fost şi va rămâne un far, unul dintre cele mai minunate modele umane ale acestei epoci, în care tocmai modelele şi caracterele deosebite lipsesc.
Un e-mail, un telefon, un mesaj primit din partea sa aduceau întotdeauna o încurajare, stârneau un interes, constituiau un îndemn pentru curmarea dezbinărilor. Neaşteptata sa dispariţie a fost un moment greu sub imperiul căruia ne aflăm încă. >>>>
Au trecut 10 luni fara Artur Silvestri.Am devenit cu totii mai tristi, mai singuri.Incercam sa-i indeplinim “testamentul literar”, fiecare in felul sau.Ne-am trezit dintrodata mai saraci.Ne-au ramas cartile ca hrana sufleasca si amintirile ce uneori dor.
Amintirile se rostogolesc.Noptile nu mai sunt atat de lungi ca altadata cand virtual schimbam pareri, primeam indemnuri pline de intelepciune.
Acum un an vorbeam despre apartia unei carti, apartinand lui Ben Todica din Australia.Astazi, acea carte se afla la tipografie, purtand un alt titlu: “Intre doua lumi”.
O carte ce pastreaza amprenta carturarului ARTUR SILVESTRI, plecat si el intr-o lume mai curata.
Si titlul da o nota aparte acestui proiect initiat de mentorul tuturor.De-acolo din lumea nevazuta, Artur Silvestri vegheaza, inca, “faptele” noastre.
Pentru Ben Todica “Artur Silvestri va ramane candela inimii”. >>>>
A intrat în circuitul literar al prezentului prin grija şi coordonarea doamnei Mariana Brăescu-Silvestri, un jurnal-album în ediţie de lux, ilustrat de Vasile Cercel, intitulat „Frumuseţea lumii” şi străluminat de Editura Carpatia, 2009. Primul volum postum semnat Artur Silvestri, un act al livrării eului său intim, conţine însemnările zilnice, de la debutul bolii, mărturisiri scrise ale ultimilor patruzeci şi nouă de zile din viaţa regretatului Artur Silvestri, găsite într-o agendă mică, maronie, cu însemnări începute în sudul Franţei şi continuate la Bucureşti. Atras în uriaşul miez rotitor al Universului pentru refacerea legăturilor nepămîntene, chemat să asculte cîntecul de taină al privighetorii, omul cu „seninătate de înger” cade în sensibilă îngîndurare. Pe cînd dinaitea sa pîlpăia un fel de lumină lascivă, incitatantă, Artur Silvestri a ales atunci, salvator, spaţiul foşnetului alb de hîrtie, unde nu-i loc de întoarcere, ci de mers, filă cu filă, înspre căpăt, deşi iată că lumea se tulbură în urmă şi urmele gem de neştiută durerere. În această incredibilă ardere, care îi polarizase fiinţa, a rămas credincios rădăcinilor, cinstind statornicia sufletului, chiar sfera lui magică, hrănind cu el suverana ciclicitate. >>>>
Picături de suflet
A.I. Brumaru: Artur Silvestri nu a murit de tot – cum ar spune el însuşi.
Cărţile sale memorabile şi Fapta în Cetatea Culturii stau, desigur, la o parte de timpul ruinător, în faţa acestora vremea doar vremuieşte, fără a nimici; să credem aşadar că Spiritul e deasupra Timpului, veghindu-ne. Întru Spirit ne veghează şi Artur Silvestri. Dumnezeu să-l odihnească în acest loc privilegiat.
______________
Monica Ligia Corleanca: Acel “există o Romanie tainică”.
Va multumesc din toata inima pentru nobletea de a-mi trimite aceste interesante stiri despre lumea culturala romanesca. Mi-a placut enorm acel ..”exista o Romanie tainica“, biata noastra tara, bantuita de vanturi salbatece. Da, ea exista prin noi toti care tresarim la orice cuvant romanesc de duh!
Fragment din „Scrisoarea pastorală“ nr.166, parohia Malovăţ, pr.dr. Alexandru Stănciulescu Bârda
Ajutoare. Anul trecut, în luna noiembrie, regretatul nostru prieten, Dr. Artur Silvestri, ne-a trimis 920 cărţi diverse publicate în editura Dumnealui ,,Carpathia Press” spre a le vinde şi din banii rezultaţi să tipărim Noul Testament, pe care să-l donăm fiecărei familii a parohiei noastre şi celor din afara parohiei, care ne-au ajutat în cursul acestui an. Din păcate, cărţile s-au vândut foarte greu. Până în prezent nici un sfert din cărţile primite nu am reuşit să le vindem. Văzând acest lucru, i-am comunicat Doamnei Mariana Brăescu, soţia regretatului Dr. Artur Silvestri, exprimându-ne teama că nu vom putea tipări Noul Testament până la împlinirea unui an de la plecarea dintre noi a lui Artur Silvestri. Doamna Mariana Brăescu, scriitoare, cu o nobleţe şi generozitate greu de înţeles pentru omul obişnuit din zilele noastre, ne-a trimis imediat 7.000 lei, adică 70 milioane lei vechi pentru a tipări Noul Testament până la sfârşitul lunii noiembrie. Dumnezeu să-i răsplătească această jertfă imensă pe care a făcut-o şi sufletul regretatului Dr. Artur Silvestri să-l aşeze în ceata prietenilor Săi! Am şi livrat 5.000 lei tipografiei ca acont ca să prindem rând, iar Domnul Director Prof. Univ. Aurel Popa al Tipografiei Sitech din Craiova ne-a încredinţat că până pe 15 noiembrie va fi gata cartea.
Documentarul Remember Artur Silvestri – ”Noi suntem România Tainică ”, va fi difuzat în premieră sâmbătă, 31 octombrie 2009, ora 7 (dimineaţa), pe postul TVR 3, în cadrul emisiunii ”Spirit si credinţă”.
Documentarul realizat de d-na Cleopatra Lorinţiu împreună cu echipa (imagine Sorin Chivulescu si Viorel Nicolau), s-a înfăptuit cu aleasa participare a PS Vincenţiu Ploieşteanu, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor, a pr. dr. pr. Alexandru Stănciulescu Bârda şi a scriitoarei Mariana Brăescu Silvestri, soţia lui Artur Silvestri şi dezvăluie, dincolo de voalul tristeţii şi regretelor, o foarte interesantă si susţinută activitate a acestui important om de cultură în sprijinul păstrării şi afirmării valorilor ortodoxiei 
româneşti şi a Bisericii Ortodoxe Române înainte si după momentul istoric decembrist.
Cum aprecia Artur Silvestri, misiunea religioasă şi culturală, istorică, a Bisericii Ortodoxe Române, ce a facut personal pentru afirmarea acesteia, cum era şi este apreciat de reprezentanţi ai Bisericii, veţi afla din acest documentar. la emisiunea “Spirit si credinta”
NU PIERDEŢI
Remember Artur Silvestri – ”Noi suntem România Tainică” -
-UN DOCUMENTAR CU VALOARE ISTORICĂ, PRODUCŢIE A DEPARTAMENTULUI CULTURĂ AL TELEVIZIUNII ROMÂNE
POSTUL TVR 3, SÂMBĂTĂ, 31 OCTOMBRIE, ORA 7 DIMINEAŢA
Sâmbătă, 3 oct 2009, la Drăgăneşti Vlaşca a avut loc un eveniment cultural –religios unic în istoria localităţii până acum.
D-na Mariana Brăescu Silvestri, soţia cunoscutului şi regretatului scriitor, critic literar şi istoric Artur Silvestri a îngrijit construirea la Drăgăneşti Vlaşca, a unui ansamblu monumental, comemorativ şi omagial Artur Silvestri, format dintr-o Troiţă maramureşeană originală, minunat 
sculptată în lemn şi un monument comemorativ completat cu o carte din marmură, simbolul vieţii şi activităţii marelui cărturar.
Soţia şi părinţii lui Artur Silvestri au organizat sâmbătă, pe 3 oct, ceremonia religioasă de sfinţire a monumentului şi de pomenire a lui Artur Silvestri, o masă de pomenire şi o comemorare culturală, cum era dorinţa lui Artur Silvestri să fie pomenit.
În ciuda ploii, slujba religioasă a fost oficiată de PS Galaction Stângă, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului , împreună cu un sobor de preoţi locali, completaţi în cântări de câţiva absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Bucureşti, care îl încântau altădată pe Artur Silvestri cu tradiţionalele colinde de Crăciun.
Au participat rudele lui Artur Silvestri, Primarul 
localităţii Drăgăneşti Vlaşca, dl. Petre Bucur împreună cu alţi reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor culturale locale, foşti colegi de şcoală şi profesori, fii ai comunei Drăgăneşti Vlaşca, locuitori şi acum în comună sau duşi de viaţă la Alexandria sau în alte părţi. Au venit şi de la Bucureşti rude, 
prieteni, colaboratori de la Asociaţia Română pentru Patrimoniu, scriitoarea Cleopatra Lorinţiu cu soţul, scriitorul şi prof univ. dr. Sorin Preda, poeta Carolina Ilica, istoricul Gh. Iscru, etc. Pe obrajii multora dintre cei prezenţi la slujba religioasă, lacrimile se amestecau cu picăturile de ploaie.
Participanţii au fost invitaţi apoi la restaurantul 
din localitate, unde a avut loc partea a doua a evenimentului, respectiv masa de pomenire şi partea culturală: prezentarea filmului documentar Artur Silvestri pe calea eternităţii realizat de Mariana Brăescu Silvestri în colaborare cu Cleopatra Lorinţiu.
Filmul documentar a produs o mare emoţie prin prezenţa vie a lui Artur Silvestri pe ecran, vorbind la Premiile Patrimoniului Naţional, prin imaginile din biroul său şi relatările îndurerate ale soţiei, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri. În această atmosferă încărcată de emoţie, puţine lucruri se mai puteau spune şi ele au venit întâi de la tatăl lui Artur Silvestri, îndureratul părinte ce-şi putea împărtăşi doar suferinţa pe care o trăieşte, împreună cu soţia, la pierderea unicului lor fiu.
Ce s-a fi putut face, sau spune, pentru mângâierea lor? Prea puţine ….
Totuşi, ceva trebuia spus, fiindcă Artur Silvestri nu a fost un fiu oarecare. Teodora Mândru a arătat că, de la plecarea lui Artur Silvestri, toate aceste momente comemorative dureroase au şi o parte de frumuseţe morală, dată de valoarea personalităţii celui comemorat, dar şi de sentimentele celor care, din întreaga lume, sau de aici, din apropiere, nu îl uită pe Artur Silvestri, îl plâng şi acum, se roagă pentru el, îl pomenesc, scriu scrisori, articole, poezii, cărţi dedicate lui , îi citesc cărţile, vorbesc şi scriu despre ele. Artur Silvestri nu este uitat, el este astfel prezent. Dacă un român plecat la New York, dr Napoleon Săvescu, fondatorul şi conducătorul fundaţiei Dacia Revival şi al mişcării Dacologica, considera, la Congresul de Dacologie din iulie 2009, că ”cei ce l-am întâlnit pe Artur Silvestri şi am colaborat cu el, trebuie să ne considerăm fericiţi”, şi noi, cei de aici, trebuie să considerăm ca o şansă a vieţii faptul că l- am cunoscut şi am trăit o perioadă în apropierea lui. Cu toată durerea, să nu uităm acest lucru.
Prof Gh Iscru, un eminent istoric dacolog, a ţinut să explice celor prezenţi marea însemnătate a activităţii istorice a lui Artur Silvestri şi de susţinere a protocronismului românesc şi zestrei noastre geto-dacice, pentru repunerea în drepturi a istoriei noastre naţionale adevărate.
Poetul G Pena, pensionar, fost profesor la Școala Drăgăneşti Vlaşca, şi-a amintit cu emoţie de Artur Silvestri, de dragostea lui extraordinară pentru cărţi, de faptul că nu şi-a uitat profesorii şi colegii, de ajutorul pe care l-a primit pentru înfiinţarea revistei Rod în ediţia electronică.
Și, astfel, multe amintiri au început să se depene…
Dar scriitoarea şi poeta Carolina Ilica, a avut, în afară cuvintele frumoase despre Artur Silvestri, ceva de spus, ceva foarte emoţionant, ceva ce trebuia spus despre soţia lui, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri:”O cunosc de multă vreme pe Mariana Brăescu , citeam , de mult, interviurile şi articolele ei în presă, o respectam pentru ceea ce a făcut profesional, dar acum , văzând cu câtă dăruire se îngrijeşte de memoria soţului său, cât de multe lucruri a făcut, incredibil de multe, o respect mult mai mult. Eu nu am văzut niciodată aşa ceva. Când vezi că aşa ceva este posibil, îţi vine să nu-ţi pare rău că mori, dacă ai parte de asemenea cinstire. O iubesc şi o respect pentru toate pe Mariana şi îi doresc sănătate şi putere pentru viitor.”
Mulţumind PS Episcop Galaction şi preoţilor, d-lui Petre Bucur, primarul localităţii şi celorlalţi prezenţi, pentru participare şi sprijin, d-na Mariana Brăescu Silvestri a oferit tuturor cărţile Frumuseţea zilei cunoscute.Zile de neuitat, de Artur Silvestri şi Artur Silvestri-Vocaţia Căii Singuratice de Clepatra Lorinţiu. Toţi au aşteptat, la rând, să primească şi autografe pe cărţi, de la Mariana Brăescu Silvestri şi de la Cleopatra Lorinţiu.
A fost o manifestare emoţionantă şi respectuoasă, aşa cum se cuvenea, spre pomenirea şi neuitarea lui Artur Silvestri. Cred că aşa cum şi-ar fi dorit.
Iar în poarta casei părinteşti a lui Artur Silvestri , oTroiţă, un monument şi o carte de marmură, cu istorica frază”Noi suntem România Tainică şi vocea noastră nu se va stinge, orice se va întâmpla “, amintesc şi vor aminti, tuturor trecătorilor că aici, în Drăgăneşti Vlaşca, s-a născut şi a primit întâi Lumina Cărţii, un mare om de cultură, un mare patriot, Artur Silvestri.
Iar pomenirea lui să fie din neam în neam!
TEODORA MÎNDRU
30 Noembrie 2008 – 30 August,2009.
“Poate nu voi muri de tot”*
“Si ma gandeam” si inca mai socot,
“Poate nu voi muri de tot”
Caci sunt pentru Ceahlau un alintat nepot!
“Credeam ca scriu ca sa nu mor”,
Sa stau in Neam si-n Viitor,
Ferit de “timpul cel ruinator!”
Scrisul si moartea-mi par sintagma ancestrala,
Soptindu-mi despre acea “lupta universala”,
O moara ce aduna si toaca gandirea triumfala!
Dar pentru mine scrisul si altceva inseamna,
Sa duc binele vietii gandirea ma indeamna,
Asa cum dintr-un munte granitul nu se sfarma!
Asa cum prinde raza lumina puritatii,
Si lectia aceea, oh, vai, singuratatii
Nu voi a lasa neamul strain strainatatii!”
Acesta e Artur, Romanul din Ceahlau! >>>>
Nu l-am întâlnit niciodată. A scris despre mine elogios, într-o revistă de după decembrie 1989.
L-am urmărit in iureşul ideilor sale de o expresie debordantă. Am primit din partea sa un premiu cu „Diplomă de merit” şi o schiţă de portret simplă, dar sugestivă a subsemnatului.
Vroiam să-i scriu, să-i spun atâtea…
Mi-a fost şi imi rămâne la inimă.
Un distins omagiu, >>>>
N-am apucat să-l cunosc mai devreme, sunt puţini ani de atunci şi chiar faptul de a ne fi întretăiat drumurile în anul 2004 părea să fie cel puţin atunci, doar o coincidenţă de moment. Imi scrisese un mesaj de mulţumire pentru un citat din opera Sa, într-un articol bine alcătuit al unui profesor de istorie despre o temă rară si anume despre protoromâni, un subiect ce mă pasiona la rândul meu. Il citez aici, fiindcă acest pasaj a fost începutul unei corespondenţe ce a durat neîntrerupt patru ani şi are o relevanţă deosebită, reflectând de la bun început caracterul şi personalitatea gânditorului Silvestri: „…citind splendidul studiu al domnului Mihai Aldea despre străromâni ce l-aţi publicat recent, mi-am dat seama că ideile mari – ce se dispreţuiesc de către belferimea intelectuală din România, o ţară ocupată de o ideologie de tip creol ce se va înlătura şi ea vreodată, dar cu greu… – pătrund acolo unde este bună credinţă. Ingăduiţi să vă felicit şi să-l felicit şi pe autor”… >>>>
Deshid cu emoţie, pentru a câta oară, micul şi elegantul Jurnal – Album ilustrat de Vasile Cercel, Frumuseţea lumii cunoscute, îngrijit şi coordonat de scriitoarea Mariana Brăescu – Silvestri.
Un desen, o fotografie sugestivă ce deschide albumul mă duce cu gândul în alt timp aşezat, cu rânduieli înscrise pe îmbrăcăminte, pe gestul tandru al boierului stând în picioare, ocrotind pe Doamna sa, aşezată cu graţie întrun fotoliu de epocă, intro ţinută sobră, dar elegantă, cu un detaliu-un şal, ce sugerează discret vremuri ce nu se mai întorc.
O oglindă veneţiană întrun fundal, eliberat de orice alte constrângeri, de linii, de accesorii interioare. O invitaţie la meditaţie.
Doi oameni fericiţi, zâmbind firesc, transmiţând un calm, o duioşie şi o dragoste matură, neostoită, frumoasă. >>>>
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
