ARTUR SILVESTRI

Al. Florin Ţene  îşi lasă amprenta conştiinţei în creaţia şi personalitatea sa, demonstrând voinţă şi suflet de poet puternic.

Apropierea celor doi scriitori, filozofi şi promotori ai culturii Artur Silvestri şi Al. Florin Ţene atraşi ca de un inefabil magnet, se deduce din operele lor scrise şi din prietenia lor.

Ziua a şaptea după Artur, cartea autorului Al. Florin Ţene, apărută la Editura Contrafort din Craiova, 2009, scrisă la scurt timp după ce Artur i-a rămas prezent în scrieri şi în gând,   acum doar în amintirea câmpului fluid al gândurilor sale mai apropiate sau îndepărtate, este cartea care  respectă destinul autorului –acela de a face bine.   Cartea poetului Al. Florin Ţene  construieşte punţi peste veacuri, conţine adevăruri veşnice vis-a-vis de Artur Silvestri în cadrul lui de viaţă şi nu numai. Simţim acestea, prin intermediul poeziilor lui Florin Ţene, prin cercetările lor necontenite, cu reacţii şi schimbări, cu împliniri şi neîmpliniri, cu desăvârşire sau înfrângere, cu evadări sau depăşiri de sine.    Eveniment socratic de memoria ta consemnat/Să rămână prin noi mai departe, /Tăcut şi înţelept te-ai înălţat precum un sfânt /Rămânând, acolo Sus, în Marea Carte/Iubire pentru neam şi Lumină în Cuvânt. “Lumina din Acrostih” pag. 7.  >>>>

Dragă Artur… ştiu că eşti departe, dar trebuie să îţi mulţumesc! Aceste lacrimi, care îmi curg… sunt pentru tine, sunt lumina sufletului meu! Sunt lacrimi de fericire! Ai reuşit, dragă prietene! Ai reuşit ceea ce îţi doreai aşa de mult… ai reuşit să ajuţi oamenii! Ce straniu! Pe mine m-ai ajutat să îmi găsesc fericirea… Înţeleg totul acum! De ce iubirea este atât de puternică! Da, iubirea este Dumnezeu!

Tu ştii de ce îţi mulţumesc! Pentru că tu eşti îngerul meu, aripile tale m-au călăuzit spre cel care avea nevoie de mine! Tu m-ai ajutat să îl întâlnesc! Zi de zi… cred mai mult în lumea tainică despre care tu vorbeai! Fii fericit, Artur Silvestri! Chiar dacă suntem puţini, vom lupta, vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent… Singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul! >>>>

În memoria lui Artur Silvestri, prieten drag, în numele a tot ceea ce ne-a unit şi nu ne va despărţi niciodată…

Verdele vieţii somn nebun alungă. Cer despletit cum noaptea vinde peştii. Nicio patima a gândului destrupat, nicio farâmă de vis nevisat. Doar tu, prietene, exilat în gandul unei femei de mătase, stai definitiv aşezat… >>>>

Din cuvinte scriitorul işi construieşte imensităţi pe care să le cutreiere cu gândul.
Işi aşterne rândurile pe iarba deasă ,undeva unde timpul curge la nesfârşit ca un fluviu.
*************
Cuvintele i-au fost popas de suflet.
A ştiut că iubirea e mai puternică decat  poate fi vreodată ceva.
*************
Şi a iubit cu o cutezanţă desăvârşită  o lume ca un altar pe care ard lumânări.
Lumânări cu chipuri de oameni,lumânări prelungi cu pâlpâiri roşietice.
*************
Chiar dacă a plecat ,mai zăboveşte  în amintire.
Au rămas  faptele,speranţa de a cuceri  infernul,au rămas gândurile  şi   ruga   pentru divinitate.
*************
S-au aşternut tăceri  precum florile câmpului.
El le va culege în primăveri  însetate de verde ,de adevăruri care  aşteaptă  să se înalţe ,,,,,,,,,,,
Popasul la umbra  amintirii.O inimă   bate  ca o Românie tainică ,aproape de neamul românesc. >>>>

Domnule presedinte,

Stimati participanti la congres,

Doamnelor si domnilor !

La 30 noiembrie 2008, de ziua Sfantului Andrei, patronul lupilor daci, a plecat la ceruri sa se intalneasca cu stramosii sai si ai neamului, prof.dr. Artur Silvestri, unul dintre cei mai importanti promotori ai culturii romane, din ultimii zece ani, aparator al valorilor dacice, un roman luminat, cu preocupari enciclopedice, istoric al civilizatiilor si filozof al culturii, un eficient editor si intemeietor de organizatii culturale si cetatenesti, intr-un cuvant un om mare.

Potrivit primei carti consacrate regretatului Artur Silvestri, care deja s-a tiparit ,,Marturii tulburatoare”, cel pe care-l omagiem astazi a fost autorul a peste 200 studii pe teme de istorie literara romana, a scris peste 50 de carti si 2500 de articole pe teme culturale, a fost autorul a sute de cercetari de istorie literara, aparute in romaneste si alte limbi de circulatie internationala.

Artur Silvestri a fost Presedinte de onoare al Ligii Scriitorilor din Romania, Fondator al Asociatiei Scriitorilor Crestini din Romania (2005) Presedinte si membru fondator al Asociatie Romane Pentru Patrimoniu si Presedintele Uniunii Patronale Imobiliare din Romania. Dar mai presus de toate Artur Silvestri  a fost timp de trei decenii una dintre  importantele personalitati a culturii romane, a carei opera, nu ne indoim, posteritatea va sti sa o apreiceze cum se cuvine, iar din noianul de exemple care s-ar putea da vom alege contributia sa la ideile culturale de protocronism, luceferism si regionalism creator.

Ca promotor al protocronismului, fata de care a avut verticalitatea de a nu se dezice nici dupa 1989, a desfasurat studii privind ,,Literatura proto-romana”, l-a descoperit pe scriitorul Martin de Bracara (sec.VI.e.n.) a investigat opera literara, in limba greaca, a voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV).

A existat la Artur Silvestri o valoroasa idee definita ca ,,originism”, potrivit careia la baza raspunsului ortodox roman se afla mostenirea getica, scriitorul insusi afirmand ca ,este crestin ortodox fiindca este get”, fapt pentru care merita intreaga noastra pretuire.

Aceasta intelegere a valorilor romanesti crestine ca avand la baza spiritul getic este exprimat in cartile sale precum ,,Ganius Loci.Fabula Caii Singuratice”(2006), ,,Pentagrama”, ,,Semne si peceti.Sapte lectii despre originism” si mai ales ,,Arhetipul Calugarilor Sciti” (2005). >>>>

TOVARĂŞI DE DRUM SPRE PATRIA VEŞNICĂ. REPORTAJ DE LA COMEMORAREA  CĂRTURARULUI ARTUR SILVESTRI -SFINŢIREA A TROIŢEI DE LA CEAHLĂU-
„…Casa mea de la munte, ce se întâmplase  să o cumpăr pe Ceahlău, întru început de primăvară, de altădată. Acesta este locul meu pe Pământ (s.n.). Căci în această viaţă unde nu banii, ci sensul vieţii senine şi împăcate face totul ireductibil, a găsi ceea ce ţi se potriveşte este lamura şi esenţa ( s.n). Acolo este cerul mai limpede şi bolta nopţii cu cele mai multe stele de pe Pământ, acolo am văzut cel mai frumos, irepetabil şi misterios curcubeu din viaţa mea şi acolo sufletul meu va rămâne veşnic s.n.) până când <plinitu-s-a vremea>  şi timpurile se vor sfârşi” – scria în data de 5 mai 2004 cărturarul şi promotorul cultural  Artur Silvestri

Şi cum, din nefericire, „plinitu-s-a vremea”, plecând pe urma spuselor şi paşilor Domnului Artur Silvestri, ne-am dus să-i căutăm şi să-i aflăm prezenţa spirituală, dar şi cea aproape fizică, amprenta şi parfumul din lucrurile personale, din copleşitoarea sa operă, duhul său impregnat în trunchiul brazilor seculari ai Ceahlăului, în casa care a rămas văduvă, martor mut al trecerii sale fugare prin lumea  cea lesne stricăcioasă şi pieritoare, loc sfânt şi leagăn de odihnă unde s-a ridicat o superbă troiţă maramureşeană, un „semn” pământesc şi ceresc  al trecerii sale, simbol al Morţii, Învierii şi Înălţării care împunge înălţimile cu vârful ei semeţ, dovadă că moartea nu are ultimul cuvânt în destinul şi în existenţa omului. Un semn că aici a trăit şi acum nemureşte, acest vrednic de numele de român, care a avut ca ideal – unirea într-o singură inimă a spiritelor universale: Dr. Artur Silvestri, cel ce aparţine acelui tip de oameni ai energiilor luminate, cum s-a exprimat distinsa doamnă Lucia Olaru  Nenati. >>>>

Artur Silvestri trăieşte prin cei care îl iubesc şi îl respectă

Desi evenimentele de la sfarsitul lunii Mai au intrat in amintire, acele clipe la care s-a muncit enorm, poate cu un efort supraomenesc, ne-au lasat noua, participantilor, masura puterii omenesti de a intelege mai bine cit de multe aveau, inca, de daruit, marele om de cultura Artur Silvestri si distinsa sa sotie, Doamna Mariana. Incrincenarea cu care Doamna Mariana,  alaturi de Dvs., ne-au adus in locuri de vibranta traire pentru intelectualitatea romana nu face decat sa dovedeasca un fapt real: Artur Silvestri nu a murit… Domnia Sa traieste prin cei care il iubesc si il respecta. Ma alatur si eu acestora! Prin  gestul deosebit de generos de a ne trimite in redactie mai multe exemplare ale cartilor Domniei Sale vom contribui si noi la pastrarea vie a memoriei celui care, prea curand, s-a dus dintre noi, poate spre a ajunge in Olimpul Scriitorilor. Incantarea cu care au primit, atat directorul publicatiei noastre cat si redactorul sef darurile, ma face sa cred ca misiunea mea de a elibera si raspandi cuvantul tiparit poate avea, uneori, valente deosebite. Fiti sigura ca exemplarele ramase vor fi daruite celor care stiu sa le aprecieze, iar unul dintre ei este si graficianul Gh.D. Constantinescu care, va transmite, prin intermediul meu, multumirile sale respectuoase.Multumesc si colaboratoarelor Dvs, ce au raspuns cu solicitudine dorintei de a avea si un CD cu filmul Doamnei Cleopatra Lorintiu. Sunt incantata ca am putut participa la un eveniment cultural alaturi de persoane de calitate si sper intr-o buna colaborare pe viitor. >>>>

In localitatea Ceahlău, judetul Neamţ s-au adunat peste 300 de persoane pentru comemorarea a 6 luni de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a înaltat o troiţă în memoria celui care a apreciat frumuseţea neasemuită a României Tainice şi a considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima Munţilor Ceahlău, pe malul Bistriţei, descoperit odinioara după drum greu prin nămeţi, după cum mărturiseşte adorata soţie a scriitorului: Mariana Brăescu Silvestri, care s-a preocupat să fie împlinită datina aşa cum se cuvine. Locul era uimitor sub lumina unui soare blând, oamenii pregăteau troiţa, puneau flori de jur-împrejur, casa era plină de oaspeţi (unii veniţi din Canada ori Franţa, alţii din toate colţurile ţării); două autocare sosiseră de la Bucureşti. Alături l-am zărit pe tatăl îndurerat al scriitorului… O tristeţe mută am citit în ochii domniei sale, consternat de întâmplarea tragică a morţii fiului său…. Imaginile pe care le-am selectat sunt mai grăitoare decât orice cuvânt. Un sobor format din cinci preoţi au sfinţit troiţa, doamna Brăescu a dat pomana cuvenită sătenilor care au venit în număr impresionant în frunte cu primarul comunei, profesorii şi învăţătorii din sat, copiii dar şi vârstnicii.

În partea a doua a comemorării, desfăşurată într-o sală încăpătoare, a fost prezentat filmul Artur Silvestri pe calea eternitaţii, mesaj al doamnei Mariana Brăescu Silvestri referitor la viata şi opera scriitorului. Acţiunea a continuat cu acordarea premiilor ARP (fericiţilor prof. univ.dr. Cătălin Bordeianu şi critical de artă Valentin Ciucă), urmată de  lansarea cărţii Cleopatrei Lorinţiu: Artur Silvestri –  Vocaţia Căii Singuratice.. Numeroşi invitaţi au evocat personalitatea fascinantă a regretatului  prieten al  nostru: Gabriel  Artur Silvestri. >>>>

Cred că nu există un iniţiat în ţara aceasta – şi Artur Silvestri era unul dintre ei – care să nu ştie câteva lucruri esenţiale, pe care le voi cita, fie spre reamintire, fie spre informarea celor tineri.

Din timpuri imemoriale, datorită acelui impuls sacru al omului dintotdeauna de a se apropia de Forţa Cerească, de divinitate, având rămasă în el o sămânţă de gând că ar fi fost poate adus de undeva din Cerul tăcut şi misterios, unde trebuie să se întoarcă, el Omul a fost atras de marile înălţimi, închipuindu-şi poate că se apropie astfel şi fizic de acel Zeu Necunoscut, fascinant, care are Putere discreţionară, pe care-l invocă, îi oferă ofrade  şi căruia i se închină.

Pe munţi a construit locuri de închinăciune, temple şi altare ori adevărate cetăţi sacre ( Machu- Picchu, cosiderat oraş ceremonial în Peru -  descoperit în 1911 de arheologul Hiram Bingham)

Acolo unde  nu au avut munţi înalţi, oamenii au încercat să construiască Turnuri (de pildă Turnul Babel) ori Piramide ( Egipt) să se poată apropia de divinitate, spre cer. Atunci când astfel de locuri mai erau ( şi continuă să fie!) însoţite şi de „semne cereşti” pe care noi acum le numim fenomene naturale, graţie înmulţirii cunoştinţelor din domeniul fizicii în special, ele exercitau o influienţă cotropitoare asupra psihicului lor, îndemnându-i să identifice Calea spre Dumnezeu cu traiectoriile indicate de jocul sacrei lumini. >>>>

Lui ARTUR SILVESTRI, in memoriam

Când le destăinui copiilor tăi

De ce cântă stelele pe potecile Iancului,

Să-ţi fie ochii limpezi, ca roua, dimineaţa,

Pe-otava necălcată de-orgoliul bocancului!

Când le destăinui copiilor tăi

De ce plugul drumuie brazdele-n lut –

Să-ţi ardă tâmplele ca luceferii-n purpuri

Când cern aurorei câte-un vers de-mprumut!

Orice le destăinui copiilor tăi

Pe buze să-ţi scapere-o fărâmă de soare,

Să simtă urmaşii ce-i iubirea de vatră,

Ambrozia gliei veşnicită-n ulcioare! >>>>

Comemorare religioasă şi culturală la 6 luni de  la plecarea spre veşnicie a scriitorului şi marelui promotor cultural Artur Silvestri, organizată de soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, s-a desfăşurat punct cu punct conform promisiunilor domniei sale. În dimineaţa zilei de sâmbătă, Casa memorială Artur Silvestri, cu biroul de lucru al scriitorului amenajat în interior şi cu un mare panou afişat în exterior, purtând fotografii ale maestrului(din tinereţe şi de la maturitate) era  pregătită pentru ziua comemorării.

Maiestuoasa Troiţă maramureşeană înălţată in memoriam Artur Silvestri, pe un soclu de piatră în faţa Casei memoriale, aştepta să fie sfinţită. Alături, pe un mare panou, chipul scriitorului însoţit de un un extraordinar epitaf, ofranda poetului Teofil Răchiţeanu:

„Pâlpâie, nouă, deasupra lumii o stea…

O proaspătă lacrimă, Doamne, de-a Ta?

Ori poate sufletul lui Silvestri Artur

Care de sus luminează cu focul lui pur?”

În jurul Troiţei s-au adunat întâi localnicii: reprezentanţi ai instituţiilor locale şi mulţi săteni, emoţionaţi de eveniment. Au sosit apoi scriitori şi alţi oameni de cultură de la Bucureşti, Botoşani, Cluj, etc, dar şi din străinătate. O delegaţie numeroasă de scriitori, critici literari şi de artă, jurnalişti, alţi oameni de cultură, condusă de dl.prof univ.dr.Cătălin Bordeianu, directorul Bibliotecii judeţene Gh.Asachi, a sosit de la Iaşi, de la a XVIII ediţie a Salonului  Internaţional de Carte, manifestare prestigioasă desfăşurată în aceste zile la biblioteca ieşeană. Şi chiar vremea s-a pregătit, contenind vântul şi ploaia

Un sobor de 5 preoţi, condus de părintele protopop a oficiat o înălţătoare slujbă de sfinţire a apei  şi a Troiţei, urmată de rugăciunile de pomenire a robului lui Dumnezeu  Gabriel Artur, la 6 luni de la plecarea spre veşnicie. În marea catedrală naturală, mărginită de munţii acoperiţi cu brazi semeţi, ecoul care ducea departe sunetele rugăciunilor şi cântărilor religioase, amplificându-le, a făcut să vibreze şi mai mult emoţia în sufletele participanţilor şi, multora, să li se umezească ochii de lacrimi. Pr Ion Irina,  paroh de Ceahlău şi pr dr. Alexandru Stănciulescu Bârda, din Mehedinţi, au rostit cuvântările foarte potrivite momentului, arătând importanţa ridicării Troiţei ocrotitoare a locului şi subliniind importanţa evenimentului cultural al amenajării  Casei memoriale Artur Silvestri pentru localitate. „ Este o mare cinste pentru dumneavoastră, locuitorii comunei Ceahalău”, a spus pr.dr. Al Stănciulescu, îndemnând pe toţi să cinstească Troiţa şi să aibă grijă de aceasta şi de casă. D-na Mariana Brăescu a mulţumit pr. Ion Irina şi celorlalţi preoţi slujitori, autorităţilor locale, sătenilor şi tuturor participanţilor veniţi să-l pomenească pe mult regretatul ei soţ şi mare om de cultură.

Prima parte a ceremoniei comemorative s-a încheiat cu darurile oferite localnicilor: ultimele cărţi apărute postum (Frumuseţea lumii cunoscute, de Artur Silvestri, In memoriam Artur Silvestri-mărturii tulburătoare şi Artur Silvestri-Vocaţia Căii Singuratice), cărţi şi reviste pentru copiii satului (editate de Casa Lux pe când era condusă de d-na Mariana Brăescu)şi o gustare din alimente la pachet. Am avut o mare surpriză văzând cum sătenii, copii, adulţi şi vârstnici s-au înghesuit în jurul rafturilor încărcate de cărţi, lăsând la o parte mâncarea! Era o scenă exact pe sufletul lui Artur Silvestri şi nădăjduiesc că, de acolo,  de unde este, a văzut şi s-a bucurat.

S-au bucurat şi sătenii şi au mulţumit cu mult bun simţ şi cu ochii umeziţi când depănau amintiri despre dl Artur Silvestri, cel care atât de frumos le vorbea tuturor…

***

A doua parte a programului de comemorare precum şi masa de pomenire s-au desfăşurat în sala mare a unei pensiuni apropiate, unde au participat mai mult de 100 de persoane: d-na Mariana Brăescu împreună cu echipa ARP, scriitori, critici literari, istorici  şi alţi oameni de cultură de la Bucureşti (Cleopatra Lorinţiu cu soţul, Bernard Lorinţiu, prof univ.dr.Nae Georgescu cu soţia, apoi Rodica Avram, Ioana Stuparu, Nastasia Maniu, Geo Călugăru, etc) Elena Buică, scriitoare, sosită de la Toronto, d-na Lucia Olaru Nenati, dr.în filologie si scriitoare, împreună cu soţul Dumitru Olaru,  de la Botoşani, prof dr.Maria Vaida de la Cluj, şi grupul de oameni de cultură ieşeni.

Bineînţeles că nu au lipsit preoţii, reprezentanţii instituţiilor locale, alţi localnici..

După rugăciunile preoţilor de pomenire a lui Gabriel Artur si de binecuvântare a bucatelor, s-au servit aperitivele, apoi a a urmat comemorarea culturală.

D-na Cleopatra Lorinţiu şi-a lansat cartea ARTUR SILVESTRI-VOCAŢIA CĂII SINGURATICE, prezentată cu multă căldură de d-na Mariana Brăescu Silvestri, cea care, a iniţiat şi îngrijit editarea cărţii şi a prefaţat-o,  în stilul personal, răscolitor şi inconfundabil. Cartea este o exegeză realizată cu căldură şi sensibilitatea de o scriitoare poetică, prietenă şi colaboratoare literară a familiei Silvestri.

A urmat apoi momentul maxim emoţional al zilei, filmul documentar ARTUR SILVESTRI PE CALEA ETERNITĂŢII, o evocare a  scriitoarei Mariana Brăescu Silvestri, soţia acestuia. Aspectele din camera de lucru , biroul scriitorului, evocarea înlăcrimată a soţiei şi, mai mult, prezenţa lui Artur Silvestri pe ecran, viu, vorbind cald, convingător, sfătos, expunându-şi ideile, însufleţind cu elanul său sala, au ridicat emoţiile la pragul de sus, parcă toată atmosfera vibra, electrizată de „cerul sufletului lui Artur Silvestri”.  Am uitat de timp, de ploaia intensă ce repornise afară, de toate grijile mărunte, de orice altceva….

Cu toţii ne-am smuls cu greu, după aproape oră şi jumătate din această atmosferă….

Câţiva scriitori, printre care Elena Buică din Canada (dovadă vie a mecenatului lui Artur Silvestri, după cum a spus),  Cezarina Adamescu (autoarea unui volum de versuri dedicat lui Artur Silvestri ce va vedea curând lumina tiparului), Lucia Olaru Nenati, Sabin Bodea, au reuşit să-şi prezinte, în câteva cuvinte, omagiul, sentimentele de adâncă preţuire pentru cel plecat.

Timpul a fost total insuficient pentru toţi cei care ar fi dorit să vorbească, dar a trebuit limitat, fiindcă urma un alt moment de interes: instituirea şi acordarea de către d-na Mariana Brăescu Silvestri, a Premiului ARTUR SILVESTRI al Patrimoniului Cultural Românesc,  în cadrul Salonului Internaţional de Carte, Ediţia a XVIIIa, organizat, aşa cum am arătat, de Biblioteca Gh.Asachi.

D-na Mariana Brăescu a arătat că, după o lungă chibzuinţă,  a hotărât „să împartă premiul în două” şi să ofere , în fapt, 2 premii Artur Silvestri. Apoi a înmânat Premiul Artur Silvestri pentru Patrimoniul Cultural d-lui Valentin Ciucă, reputat critic de artă, pentru volumul  Artă şi vocaţie: propilee estetice, Editura Art XXI, Iaşi, şi D-lui prof.univ.dr. Cătălin Bordeianu, pentru editareascrierilor unui mare sociolog, respectiv  Petre Andrei-Opere, Editura Princeps Edit, Iaşi. Amândoi au mărturisit, în cuvântul lor, că sunt onoraţi de premiul acordat, dl Valentin Ciucă declarând apoi că este cea mai mare surpriză din viaţa dumnealui, iar dl prof univ.dr.Cătălin Bordeianu, arătând că editarea primelor 5 volume din opera lui Petre Andrei, va fi urmată de alte 10 volume, apoi acesta din urmă a „atacat” un subiect pe cât de sensibil pe atât, de important, îndemnând la solidaritatea intelectuală pentru care a lucrat mult Artur Silvestri, solidaritate care se manifestă prin chiar prezenţa atâtor intelectuali la aceste momente şi care trebuie cultivată şi pusă în practică de fiecare.

Aplauzele şi felicitările au destins puţin atmosfera, iar cei prezenţi şi-au putut aminti imediat, gustând nemaipomenitele sărmăluţe şi fripturile pregătite de vrednica Maria Hulpaşu din Grinţieş (ajutor de nădejde al familiei Silvestri la munte), că moldovencele sunt gospodine neîntrecute în aceste bucate.

După o zi atât de plină, oaspeţii şi-au amintit că au de făcut drum lung, prin ploaia puternică de munte, au mulţumit şi au plecat, cu sufletul plin de încărcătura spirituală a acestei zile şi, ca întotdeauna, cu cărţi.

D-na Mariana Brăescu Silvestri, tot cu durere în suflet, dar şi cu liniştirea că a realizat ceea ce a promis, comemorarea soţului ei mult regretat aşa cum a promis şi cum merita Artur Silvestri, a mulţumit tuturor celor ce i-au fost alături în această foarte grea zi.

Dumnezeu să-l odihnesacă pe Gabriel Artur Silvestri în împărăţia sa şi sănătate să dea celor ce l-au pomenit şi-l vor pomeni, m-am rugat închinându-mă la Troiţa ce va apăra de acum înainte Casa memorială Artur Silvestri,  tot locul  din împrejurimi şi şoseaua ce duce spre Durău.

TEODORA MÎNDRU