(acrostih)
Grăbirea-ţi spre înalt o plânge lira;
Ah, depărtarea, cât ne-ndurerează.
Bogatule-n talanţi, dar a ta rază
Renaşte-va în vârful lui Nemira.
****
Iisus, tu, Sfântu’ Andrei, sus, pe cărarea
Eternităţii-aţi devenit lumine,
Lucirea voastră să vă înlumine
Abisurilor, crudă, -ntunecarea.
****
Român şi OM şi Stea la Cer urcată,
Te dăruit-ai, te mai dărui, încă
Urmaşilor ce-ţi vor dura în stâncă
Rodirea-ţi, măiestrită nestemată, >>>>
Este o emisiune TV dedicata scriitorului, criticului literar si filosofului ARTUR SILVESTRI, realizata de George Stanca.
Va invitam sa urmariti emisiunea:
Pentru a urmari emisiunea procedati astfel: accesati www.tvrm.ro, apoi click pe tvrm cultural si din nou click pe tvrm cultural in direct.
Ziua de 8 noiembrie, pentru mine, are mai multe semnificatii.Praznuirea Sfintilor Arhangheli Mihai si Gavriil, o zi importanta pentru Biserica lui Hristos si o ultima intalnire pe cale virtuala cu prietenul “Romaniei Tainice” GABRIEL ARTUR SILVESTRI.
Parintele Cleopa prin predica sa, explica atat de frumos semnificatia acestei zile!
Acum doi ani, scriitorul GABRIEL ARTUR SILVESTRI, mi-a scris pentru ultima oara.Chiar daca timpul se scurge, sentimentele au ramas vii, cum si spiritul silvestrian este prezent in sufletele noastre.
Unde esti OM BUN? Cum as putea sa-ti trimit un gand “LA ZI MARE”?
O lumanare si o rugaciune! Atat pot face fiind atat de departe.Prietene, mereu m-ai incurajat sa ma las prada cuvantului de suflet.O fac si acum cu multa amaraciune, cand mi-as fi dorit sa primesti slova mea, altfel…
Stiu, si simt, ca de-acolo de sus ne privesti si ne intaresti in fapta. >>>>
Stimaţi colaboratori ai Editurii “Carpathia”,
cu câteva zile în urmă am avut plăcerea să primesc pachetul expediat de Domniile Voastre cu cele două publicaţii ale Domnului Artur Silvestri: “Revolta fondului neconsumat: cazul Zaharia Stancu” şi “Radiografia spiritului creol: cazul Miron Radu-Paraschivescu”. Ţin să 
vă mulţumesc din suflet pentru aceste opere preţioase. Le-am citit cu un mare interes şi nu mai puţin de mare folos. Le predau la biblioteca catedrei.
Cred că trebuie să vă înştiinţez că începând cu anul curent am ieşit la pensie şi nu mai lucrez la universitate (cred că e timp: am trecut vârsta de optzeci de ani).
Am predat la universitate atât limba română cât şi alte limbi romanice timp de o jumătate de veac, am pregătit mai mulţi elevi. Acum în sfârşit pot să le predau «ştafeta».
Vă rog să-i trimiteţi sentimentul meu de admiraţie Doamnei Mariana Brăescu Silvestri pentru tot ce Domnia sa face pentru propagarea moştenirii bogate literare şi critice a Domnului Artur Silvestri, marele savant şi adevărat Om. Aş vrea să-i trimit cele mai sincere urări de sănătate şi succese în nobila dumneaei activitate. >>>>
Întotdeauna m-a atras discursul lui Artur Silvestri, cunoscut apărător al ideilor literare, culturale şi artistice, cu puternice amprente esoterice, o pendulare între indicibil şi suprarealism. Acesta s-a impus, mai întâi de toate, prin formula intelectuală. A fost un autentic cărturar, retrăgându-se adesea în universul său, examinând voit câte o temă sau un fragment din viaţa unei personalităţi cultural-spirituale[1], selecţia însăşi arătând un spirit stăruitor şi scotocitor, venit, parcă, din alte vremuri, care dau operei sale un efect vizionar inimaginabil. Continui să descifrez sensurile limbii sale tainice, care mă conduc la alte şi alte taine, toate înspre întregirea lumii sale magice, de neuitat.
Ne aflăm în faţa celui de-al doilea volum de proză, Perpetuum mobile, apărut la Editura Carpathia în anul 2009, sub semnătura neobositului promotor cultural, Artur Silvestri, republicat[2] postum – prin grija doamnei sale, la rându-i sensibil condeier, Mariana Brăescu Silvestri[3]. >>>>
Doamna Mariana Brăescu Silvestri şi Asociaţia Română pentru Patrimoniu au săvârşit în ziua de vineri, 10 septembrie 2010 la Biblioteca Pedagogică Naţională din Bucureşti, un eveniment cultural de excepţie: LANSAREA CĂRŢILOR scriitorului ARTUR SILVESTRI: Revolta Fondului Neconsumat. Cazul Zaharia Stancu şi Radiografia Spiritului Creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu.
Evenimentul a avut un succes deosebit, au participat oameni din lumea artelor, din mass-media, prietenii regretatului marelui om de cultură, care a fost Artur Silvestri. Soţia scriitorului, doamna MARIANA BRĂESCU SILVESTRI a electrizat publicul prezentă la această manifestare prin discursul său excelent, aşa cum o face de fiecare dată la evenimentele organizate de Domnia Sa. De altfel, cu toţii ne aşteptam la acest lucru motiv pentru care 
invitaţii au ştiut să o răsplătească cu aprecieri pozitive, aşa cum veţi vedea în materialul de mai jos şi bineînţeles cu îndelungate şi bine meritate aplauze.
A vorbi despre un «titan» cum a fost marele cărturar ARTUR SILVESTRI, în câteva ore, să-i poţi cuprinde viaţa şi opera, este imposibil. Numai la o simplă privire a numărului de cărţi editate prin dragostea neţărmurită a unei soţii devotate, (care nu se deosebeşte cu nimic de celebra Penelopa, cea care a ţesut ziua şi noaptea destrăma pânza amăgirii bărbaţilor care o peţeau), orice om de bună credinţă îşi poate imagina munca înrobitoare la care s-a angajat acest truditor al condeiului măiestrit, şi câte faţete ale lumii, în care a trăit, a putut să redea precum un pictor în pânzele sale. >>>>
I. A gestiona o legendă
Mariana Brăescu Silvestri este o scriitoare retrasă în umbra urnei misiuni: să gestioneze o legendă, s-o statueze, s-o învăpăieze. Şi face acest lucru cu dăruire, dar şi cu har.
Artur Silvestri a plantat doar germenul legendei sale, a ridicat doar eşafodajul, atât i-a îngăduit viaţa curmată timpuriu. Aşadar cristalizarea legendei, acreditarea ei, este o lucrare preluată de Mariana Brăescu-Silvestri. E al treilea an de când face acest lucru. În acest interval după moartea lui Artur Silvestri, nu ştiu dacă dânsa a lucrat şi la propriile ei scrieri, nu ştiu dacă a scris şi pagini personale. Vedem doar că este absorbită să continue proiecte culturale ale soţului, să dezvolte altele 
noi, legându-le toate de “legenda Artur Silvestri”.
Structural, Mariana Brăescu Silvestri este orientată spre o existenţă idealistă. De aceea, demersul ei “misionar” îi reuşeşte. Are, cred, şi resurse materiale. Este cazul deosebit când resursele materiale nu au produs înrobire sufletească, ci elanuri spirituale. Ea dă cea mai bună întrebuinţare unei agonisiri importante, transformând-o în cultură, în prilejuri duhovniceşti. Acţiunea are şi o motivaţie subiectivă, orientată spre cultivarea posterităţii soţului; dar este şi mecenat artistic. Mariana Brăescu Silvestri publică lucrările soţului, în ediţii frumoase; reeditează, dar mai ales îngrijeşte ineditele. În acelaşi timp ea finanţează proiecte literare culturale, subvenţionează carte didactică, face donaţii mari de carte la biblioteci. >>>>
Nu s-a lăsat înserarea.Urmele paşilor lui sunt încă aproape.
Mai aproape de un timp pe care el îl considera prieten.
Un prieten al nostalgiilor,al sentimentelor adevărate şi al rememorării.
Când s-a înalţat spre albastru sufletului i s-a zărit umbra.Ea purta semnificaţia preaplină a iubirii.
* * * *
Nu s-a lăsat înserarea.
Gândul se oglindeşte undeva între mister şi dragoste.
Urmele paşilor sunt încă aproape.
Mai aproape de adevăr şi de aştrii.
Un gând prelung răzbate în pădurea de dincolo.
Sunt amintiri care nu pot pleca ,nu se pot depărta de absolut. >>>>
Privesc această carte ca pe un dar de preţ, ca pe un suvenir prelucrat din bobiţe de viaţă, încrustat cu podoabe culese din cele mai calde vibraţii ale sufletului. Suvenir de la un prieten drag, scriitorul Artur Silvestri. În cea mai mare parte a lucrărilor sale, cărturarul Artur Silvestri a aşezat în prim plan omul. “Omul şi faptele sale”. A preamărit omul ca esenţă, ca model de urmat, omul care, prin iubire faţă de Dumnezeu şi cuvântul Lui Dumnezeu, prin darul creaţiei cu care l-a înzestrat divinitatea, şi-a dovedit adevăratul lui rost pe pământ.
In ultimele cincizeci de zile ale vieţii, fără a bănui că venirea sa pe pământ se apropie de sfârşit, Artur Silvestri a pus pe primul plan doar “creaţia divină”. Cu dăruire faţă de tot ceea ce-l înconjoară, cu puterea înţelepciunii la care ajunge un om, încât să considere că între o pisicuţă sau astrul nopţii, între un smochin sau strălucitorul soare, între întinderea mării sau un căţeluş, între un boboc de trandafir sau o imensitate de nori, între nesfârşitul cer sau ciripitul de păsărele, între o vrăbiuţă sau un fulger, între miliardele de stele de pe cer şi picăturile de ploaie, nu poate exista diferenţă, atâta timp cât totul este creaţia Lui Dumnezeu, fiecare în parte având importanţa sa, farmecul său. >>>>
Am zăbovit printre file de Pateric
Rătăcind pe urmele de cărturar
Tărâmul veşniciei e de-acum liric
Uitarea nu există, prieten rar;
Rămas prin faptă, vrăjiţi de-al tău har.
* * * *
S-au scurs zilele ca apa de izvor
Iar noi încă mai aşteptăm un semn
Lacrima pictată pe un petec de nor
Valsul celest al marelui om.
Eşti încă printre noi la “izvoare”
Sămânţa sacră lăsată moştenire
Trezeşte-n noi putere creatoare…
Rămas în România un tainic isihast,
Iar noi cu dor îţi spunem: prietene, ai biruit! >>>>
În 1986, Artur Silvestri considera exegeza poeziei lui Zaharia Stancu inegală şi monotonă, monotonia venind din lipsa de pătrundere şi din gustul apologetic practicat până la moartea marelui scriitor (1974). După 1989, bibliografia s-a îmbogăţit prin studii mai ample şi prin lucrări cu caracter monografic care oferă îndrumări generale asupra operei. Cartea la care ne referim („Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu”) a fost scrisă în 1987 din dorinţa de a servi o operă evaluată până atunci mai mult conjunctural şi festivist. Născut în 1902, Z. Stancu a deţinut în timpul regimului comunist demnităţi înalte, precum redactor şef al unor publicaţii, director al Teatrului Naţional, membru al Consiliului de Stat, preşedinte al USR, academician. Ov. S. Crohmălniceanu îl consideră, alături de Adrian Maniu şi de Ion Pillat, un poet al sevelor pământului natal, cu o carieră literară gorkiană. Ca director al revistei „Azi” a adunat în jurul său generaţia tânără, ajutându-l să scoată în 1934 o „Antologie a poeţilor tineri”. A tradus din Serghei Esenin, uşurând percepţia poetului rus de către scriitorii români. A făcut jurnalism de stânga, ceea ce l-a dus în lagărul de la Târgu Jiu. Marian Popa a remarcat (în 1977) „înclinaţia păgână, de rit autohton, către comuniunea totală cu natura, pentru contactul primitiv cu realitatea”.
Adăugând prefeţei din 1986 şi o sinteză de referinţe critice, A. Silvestri afirmă că ce se spusese trainic despre poezia lui Z. Stancu o făcuseră George Călinescu, Pompiliu Constantinescu („pasteluri graţioase”), Perpessicius („miniaturi”), Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, înainte de 1941, în formulări fundamentale pe care critica prudentă de după război nu le-a dezvoltat. >>>>
Stăteam deunăzi şi reciteam câteva dintre scrierile marelui om şi cărturar numit Artur Silvestri. Trebuie să recunosc că îl redescoperisem pe Artur Silvestri, de curând, într-o căutare furibundă, plină de furie oarbă de găsire a unor valori, a unor repere, a unor oameni, pentru care viaţa este echivalentă scrisului. Am găsit în cărţile domniei sale, o deosebită frământare, a unui om, pentru care scrisul era un demers catarsic, pentru care plăcerea de a scrie era egalată doar de sentimentul de a fi viu, de a trăi. Operele domnului Artur Silvestri sunt pline de sensuri profunde, care denotă metamorfoza sufletului său nobil în cerneala devenită sacră a peniţei sale cărturăreşti. Am redescoperit un adevărat cărturar, un om cu adevărat cult, dar neatins de „fiţele ” caracteristice spiritelor mărunte, neumbrit de mândriile şi orgoliile, de multe ori nejustificate. Am întâlnit în scrierile sale, dincolo de muzicile sublime pe care ţi le inspiră un „Perpetuum mobile”, pe omul Artur Silvestri. Pe acel om care iubeşte şi ştie să se facă iubit şi acest lucru îl dovedeşte devotamentul şi dragostea cu care îl înconjoară, ca o muceniţă plină de trudă şi neobosită odihnă, doamna sa Mariana Brăescu Silvestri. Este extraordinar ceea ce a reuşit şi încă mai reuşeşte să facă pentru literatura română şi nu numai. >>>>
În cursul anului şcolar cât am funcţionat în comuna Plosca s-a născut şi feciorul nostru, Gabriel, cel care a fost îngrijit în timp ce soţia mea era la şcoală, profesoară fiind, de către ţaţa Anica, aceea care mă crescuse şi pe mine. Era un fel de doică, dar care n-avea cine ştie ce carte, numai patru clase primare şi, totuşi, având un deosebit simţ matern şi o inteligenţă nativă, se pricepea de minune să crească pe cei mici.
Am fost şi voi fi totdeauna recunoscător acestei fiinţe care, cu blândeţe şi răbdare, m-a crescut şi pe mine şi în primii ani şi pe feciorul nostru, Gabriel.
Am fost şi suntem mândri că avem un asemenea copil dezvoltat la trup şi minte, deosebit de armonios, cu deosebite calităţi umane, stăpânit de curiozitate şi pasiune pentru citit încă din primii ani petrecuţi la grădiniţa şcolară, care prin muncă, perseverenţă şi ambiţie a reuşit ca în toate formele 
de învăţământ pe care le-a străbătut să fie primul.
M-am străduit şi eu şi maică-sa ca, prin şcoală şi mijloacele materiale modeste de care dispuneam, ca slujbaşi în învăţământ, să-i dăm posibilitatea fiului nostru să se realizeze.
În anii de liceu, valorificând unele posibilităţi de deplasare în străinătate, Gabriel a putut cunoaşte bine Italia şi Franta. A studiat şi aprofundat cultura acestor ţări cu o civilizaţie străveche, dezvoltată mult în acest secol. >>>>
Doamnelor şi domnilor,
Doamna Mariana Brăescu Silvestri spunea că a venit în sfârşit cu Artur Silvestri la Timişoara. Ce bine ar fi fost să fi venit Artur Silvestri la Timişoara!
Noi l-am aşteptat. Oricum, eu l-am aşteptat mult. Din păcate a venit spiritul lui, au 
venit cărţile lui şi în acest fel ne întâlnim cu Artur Silvestri.
Ieri, la Universitatea din Timişoara a fost un simpozion închinat unui mare cărturar Ivan Evseev, profesor la universitate care s-a sfârşit şi el tot aşa de brusc şi de neaşteptat.În cuvântul pe ca
re l-am avut, spuneam că Vanea Evseev, care era un mare preţuitor şi cunoscător al simbolurilor tradiţiei culturale româneşti, a înţeles spiritul mare a lui Artur Silvestri şi planurile sale uluitoare pentru apărarea culturii noastre, a valorilor noastre, a patrimoniului nostru naţional şi spuneam atunci că Vanea a înţeles să facă parte din acea Românie Tainică – conceptul îi aparţine lui >>>>
Stimate doamne Mariana Braescu-Silvestri si Teodora Mindru,
Am revenit de pe meleagurile Romaniei cu parerea de rau ca nu ne-am putut intalni. Am avut satisfactia de a asterne ganduri, sentimente, flori si o lumanare la mormantul celui caruia ma simt vesnic indatorata si caruia ii port netarmurit respect, Dr. Artur Silvestri, de unde va trimit cateva fotografii.
Cu alese sentimente,
Elena Buica – Toronto
La cei şaptezeci de ani,mi-a fost dat să cunosc o serie de oameni între oameni;profesori,istorici,scriitori,artişti etc.De toţi,m-am apropiat şi le-am acordat toată stima , primind înapoi aceiaşi stimă şi preţuire. Profesor Dr.Artur Silvestri,în vasta corespondenţă ce am purtat-o,mă întâmpina cu ,,Veţi fi întâmpinat întotdeauna cu cele mai bune doriri’’Aşa cum scriam, mai sus,cu Prof.Dr.Artur Silvestri,vreme de mai mulţi ani,am purtat o înţeleaptă corespondenţă sinceră şi adevărată,ba, mai mult,într-o perioadă mai puţin fastă pentru scris,Domnia Sa m-a îndemnat aşa cum numai dânsul ştia să o facă să intru pe calea cea bună.Astfel, au rezultat nişte cărţi de interes local,pe care le-am scris cu mare drag,aici fiind vorba de Monografiile staului natal Boz şi a comunei Brănişca,imediat,urmând scrierea Monografiei ,,Cronica de la Ilia Mureşană’’Pentru aceste cărţi am fost invitat la Bucureşti la Asociaţia Română pentru Patrimoniu Românesc’’iar într-un cadru deosebit la care au luat parte o seamă de personalităţi ale ţării şi din >>>>
Viaţa cel mai frumos dar pe cât de fabulos,pe atât de fragil,într-o clipă se sparge şi lasă clepsidra cu lacrimi. Cu înţelepciune prof.dr.Artur Silvestri afirma:”Aproape în fiecare clipă stă secretul vieţii”. Maestrul,scriitor,filozof,cărturar de excepţie,fondator de reviste,a A.R.P,a trăit nu pentru sine ci pentru noi,semenii săi,pentru neamul românesc,pentru limba română şi pentru cultura universală. Credinţa şi tăria sa deosebită izvorăsc dintr-o dragoste necondiţionată, dintr-o dăruire fără rezerve faţă de oameni,faţă de frumos. Pentru dumnealui scrisul,cartea însemna totul. M-a impresionat de la-nceput bunătatea sufletească,firească,pilduitoare pentru semeni şi celălalte fiinţe.Emoţiile trăite ni le-a transmis cu gingăşie,iubirea a plutit în inima sa mare şi generoasă,luminând chipul zilelor nu numai pentru cei apropiaţi ci şi pentru noi toţi.O bogăţie de lumină netrăită până acum,frumuseţea unei trăiri rare pe care cu modestie ni le-a dăruit cu o bunătate rară. Lumea,ţara,cuvintele i-au fost casă,icoană a fiinţei. >>>>
SCRIITOAREA MARIANA BRĂESCU, SOŢIA LUI ARTUR SILVESTRI: Bună 
ziua. Bine aţi venit. Mă bucură că sunteţi aici, la Salonul de carte, unde lansăm ultimele apariţii editoriale ale scriitorului Artur Silvestri. Din păcate – aşa cum noi şi prieteni fiind, cei mai mulţi dintre dumneavoastră regretăm – a plecat prea devreme.
Voi spune câteva cuvinte despre cărţi şi despre ceea ce face Asociaţia Română pentru Patrimoniu pentru memoria sa. Despre Casa Memorială de la Ceahlău sigur că ştiţi, despre troiţa ridicată în faţa Casei Memoriale ştiţi de asemenea, despre troiţa ridicată în curtea părintească din Drăgăneşti-Vlaşca iarăşi aţi aflat, despre faptul că la Mănăstirea Pasărea există un monument închinat memoriei sale iar aţi aflat. În Bucureşti, la intersecţia străzilor Ciprian Porumbescu şi Cântăreţ Macarie, unde este sediul editurii şi al asociaţiei (ARP) este şi sediul fundaţiei Artur Silvestri şi de asemenea o placă memorială, dar cel m
ai important lucru care se face pentru Artur este publicarea cărţilor sale. Pe de-o parte recuperăm articolele şi textele care nu au apărut niciodată şi pe care le planificăm să apară în ediţii postume, iar pe de altă parte ne ocupăm de reeditarea cărţilor pe care Artur a reuşit să le publice în timpul vieţii, încercând să le oferim o formulă grafică, o formulă editorială la înălţimea calităţii textului şi autorului. Mă străduiesc şi sper ca măcar în parte să reuşesc.
___________________
PROF. DR. ANA DOBRE: Vă mulţumesc şi eu pentru invitaţie. Eu am prima ediţie a cărţii domnului Artur Silvestri, “Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu ”. Doamna Mariana Brăescu m-a prezentat ca pe o persoană apropiată dumnealui şi aş începe cu o mică poveste despre întâlnirea mea cu Artur Silvestri. Ştiam de dumnealui, am fost un an profesoară în satul său natal, la Drăgăneşti-Vlaşca, îi cunosc familia 
şi în 2004 când m-am înscris la doctorat şi am avut ca subiect de teză pe Miron Radu Paraschivescu am aflat că dânsul a publicat o carte şi atunci mi-am dorit foarte mult să-l întâlnesc crezând că printr-o carte deţine şi documente despre scriitorul care mă interesa atunci.
Între timp am susţinut şi doctoratul, chiar
săptămâna aceasta, pe 8 iunie. Sigur că l-am cuprins în bibliografie. A fost o carte pe care am citit-o cu foarte mare atenţie. Aşa s-a întâmplat să mă întâlnesc cu domnul Artur Silvestri, mai întâi la telefon şi apoi să discutăm şi să-mi spună aproape aceleaşi lucruri pe care le-a amintit şi doamna Mariana Brăescu şi anume că era frapat cât de mult intrase în uitare acest scriitor. Şi chiar a pronunţat aceeaşi sintagmă, “moartea definitivă”.
Este cred prima monografie, primul studiu dedicat scriitorului din perspectiva balcanismului literar căruia Artur Silvestri îi spune spirit creol. El analizează personalitatea lui Miron Radu Paraschivescu şi trage o concluzie şi anume că scriitorul avea aspiraţii prea mari dar era în acelaşi timp conştient de limitele personalităţii sale şi de aceea s-a realizat ca scriitor într-o notă minoră prin “Cânticele ţigăneşti”.
__________________
TEODORA MÎNDRU: Bună ziua. Sunt deosebit de mulţumită să vă pot saluta, să putem să ne mai întâlnim încă o dată în acest cadru care este firesc pentru Artur Silvestri şi mă bucur că 
sunteţi prezenţi. După cum ştiţi, cel puţin o parte dintre dumneavoastră, doamna Mariana Brăescu a fost prezentă la târgurile de carte din ţară, la Cluj-Napoca, la Timişoara şi la Iaşi cu aceste cărţi pe care le-a reeditat. Am citit materiale şi ecouri de la aceste evenimente editorial şi scria cineva că este un omagiu adus lui Artur Silvestri prezená cărţilor sale la aceste evenimente. Nu am impresia în acest moment că este un omagiu ci mi se pare că este un lucru firesc. Unde să fie un scriitor şi un critic de seamă? La târgul de carte unde sunt cititorii. Unde, cum să se întâlnească cu cititorii săi? Prin carte. Cum să existe în literatura şi cultura noastră? Prin carte. De aceea mi se pare că suntem într-o ordine firească cum spunea la un moment dat c-ar fi fost firesc şi de datoria urmaşilor să se facă pentru Miron Radu Paraschivescu. Cele două cărţi nu sunt scrise întâmplător şi nu întâmplător le-a ales şi doamna Brăescu să le reediteze. Ele sunt două feţe ale unei monede existenţiale în civilizaţia şi cultura românească.
Artur Silvestri, precum ştiţi, a fost un foarte profund adept al protocronismului cultural şi a definit originismul în cultura românească, adică acea capacitate a unei civilizaţii arhaice complete, de a da naştere, prin ea însăşi şi prin forţele arhaice esenţiale, la trepte de civilizaţie şi de cultură. Este cazul poporului roman, care dezvoltă cultura sa specific, autentică, nu indusă din afară. Artur Silvestri explică acest fenomen chiar într-o profesiune de credinţă literară în introducerea la volumul “Revolta Fondului Neconsumat. Cazul Zaharia Stancu”. Artur Silvestri citează aserţiunea lui George Călinescu, care scria că “noi suntem romani ca şi galo-romanii dar în acelaşi timp avem specificul nostru pentru că noi am fost prezenţi prin geţi la începutul Europei.” Şi atunci spune Artur Silvestri “suntem la începuturi în Europa originilor” şi avem o europenitate specifică. Raportându-se la această europenitate specifică, el tratează în continuare fenomenul literar şi pe aceşti doi reprezentanţi ai literaturii române în opoziţie cumva. >>>>
Revista “România Pitorească”, nr. 456, decembrie 2009, pg. 27
Vasta şi variata operă pe care ne-a lăsat-o moştenire, ca şi frenezia cu care s-a implicat în întemeierea unor sumedenii de zidiri spirituale, trădează, în mod sigur, o fabuloasă ardere, cu sufletul la gură, de a rosti cât mai repede şi cât mai mult cu putinţă mesajul pe care îl avea de îndeplinit în trecerea lui printre noi. lată, s-a şi scurs un an de când Artur Silvestri a plecat în noaptea de Sf. Andrei, apostolul chemat să fie şi “pescar de oameni”, şi încă nu ne vine să credem că tragedia chiar s-a întâmplat. Avea doar 11 lustri, o vârstă a deplinei puteri de creaţie, iar Artur Silvestri dăduse, de mai multă vreme, spectaculoasa probă de “Personalitate complexă, fără comparaţie în literatura noastră de azi şi în cultura contemporană, adorat, idolatrizat de mulţi, neînţeles complet de alţii”. Şi scrie mai departe Cleopatra Lorinţiu, pe coperta a IV-a a cărţii “Artur Silvestri, Vocaţia Căii Singuratice”: “…a fost, prin însuşi felul său de a fi, de-a se forma şi a creşte în valoare şi complexitate, în virtute creştinească şi în dăruire altruistă, prin însăşi viaţa sa şi mai ales prin cultul pentru carte şi literă scrisă pe care l-a avut, o mare, enormă lecţie pe care viaţa ne-a dat-o într-o perioadă de confuzii sociale”. “Vocaţia Căii Singuratice” nu-i numai “un semn modest de neuitare şi preţuire”, cum cu modestie ne previne autoarea. Şi încă n-ar fi puţin nici aşa. Este, fără îndoială, un incintant eseu despre opera lui Artur Silvestri, o “lectură” subiectivă şi, uneori, insolită, care se metamorfozează într-o literatură de sine stătătoare, vie şi provocatoare, cu un erou care îşi trăieşte cărţile cu fervoare, în chip enciclopedic, mistuitor. Cleopatra Lorinţiu scoate la lumină cu sensibilitate, delicateţe, cu gingăşie chiar, “bijuterii ascunse între ierburile memoriei” – formulare plină ea însăşi de virtuţile unui excelent vers – făcând din recitirea cărţilor lui Artur Silvestri o ceremonie gravă. >>>>
In memoriam Artur Silvestri
Eram pribeag pe cale
Şi-mi căutam o umbră,
Când am simţit din vale
Un miros ca de ambră.
* * *
Venea din floarea albă
Dintr-un copac lumină,
Cu vâsc de frunze salbă
Şi rouă în cunună…
* * *
Mă atrăgea copacul
Cu umbra-i de levit,
Cum liniştea pe lacul
Din preajma unui schit. >>>>
La Salonul Internaţional de Carte, Rompress, la Cafeneaua România Liberă, în zi de 12 Cireşar, spre seară, a avut loc un moment de “neuitare” dedicat lui Artur Silvestri – critic literar, prozator, istoric, filozof al culturii – prin lansarea volumelor Revolta fondului neconsumat – cazul Zaharia Stancu şi Radiografia spiritului creol – cazul Miron Radu Paraschivescu.
Felul de a gândi al regretatului Artur Silvestri, de a 
simţi ca pe o datorie aşezarea la lumină, spre bine-cuvântare, spre bine-pomenire, spre neuitare a unor fapte, locuri sau nume, îmi întăresc şi de această dată convingerea că omul vine pe pământ cu o misiune stabilită la Înalt Nivel Divin.
Urmărit de sentimentul nedrept al aşternerii uitării o dată cu trecerea timpului, considerând “uitarea ca pe un blestem”, Artur Silvestri, atât cât i 
s-a permis şederea pe pământ, a căutat să salveze de la “moarte definitivă” unele nume şi fapte. Astfel a scris şi cele două volume intitulate: Revolta fondului neconsumat – cazul Zaharia Stancu şi Radiografia spiritului creol – cazul Miron Radu Paraschivescu.
Ca şi alte cărţi publicate sub semnătura cărturarului Artur Silvestri, şi acestea au fost reeditate sub îngrijirea doamnei Mariana Brăescu Silvestri. Iată, aşadar, că acelaşi sentiment are şi domnia-sa, de a salva de la “moarte definitivă”, numele şi faptele soţului ei scriitorul Artur 
Silvestri, iar prin el alte şi alte nume. Cele câteva pagini din volumul Radiografia spiritului creol – cazul Miron Radu Paraschivescu, citite de doamna Mariana Brăescu Silvestri, au pus în valoare încă o dată, talentul de prozator al autorului, dar şi împrejurările în care au fost scrise.
Invitată să ia cuvântul, criticul literar Ana Dobre, cunoscătoare a operei lui Artur Silvestri, dar şi una dintre persoanele apropiate acestuia, în discursul său a pornit de la aceeaşi sintagmă arturiană: “moartea definitivă”, evidenţiind asidua preocupare a regretatului cărturar pentru neuitare, din care cauză au rezultat numeroasele scrieri. “Artur avea cultul locului căruia îi aparţine”, a adăugat scriitoarea Ana Dobre.
În 
cuvântul său, doamna Teodora Mîndru, realizatoarea cărţilor scrise de Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri, de asemenea cunoscătoare a operei acestuia, a vorbit cu sensibilitate şi la obiect, detaliind cazul Zaharia Stancu şi Miron Radu Paraschivescu, evidenţiind totodată calitatea de critic literar, istoric, filozof şi prozator a lui Artur Silvestri.
“Artur Silvestri a fost un deschizător de drumuri, un mântuitor al simbolisticii” – a adăugat scriitorul şi criticul literar Cristian Neagu.
Alături de cele două cărţi lansate la Bookfest 2010, la standul special amenajat, dedicat lui Artur Silvestri s-au aflat numeroase titluri, reeditate şi lansate cu alte ocazii. Cărţile au fost dăruite, ca de fiecare dată, aşa cum îi stătea în obicei cărturarului Artur Silvestri.
IOANA STUPARU
Mariana Brăescu Silvestri
Ion Marin Almăjan
Adrian Dinu Rachieru
Veronica Balaj
Mariana Gurza
Florin Contrea
ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRTILE SALE
“REVOLTA FONDULUI NECONSUMAT. Cazul Zaharia Stancu”
“RADIOGRAFIA SPIRITULUI CREOL. Cazul Miron Radu Paraschivescu”
La TÂRGUL DE CARTE „CARAVANA GAUDEAMUS – CARTE DE INVĂŢĂTURĂ”
5 – 9 mai 2010, Timişoara
Mariana Brăescu Silvestri
Bună ziua şi bine aţi venit. Aş putea să spun aşa, cum a spus cineva astăzi, “Artur Silvestri este la Timişoara”. Eu sunt Mariana Brăescu Silvestri şi sunt 
doar cea care anunţă acest lucru pentru că de când el a dispărut din această lume misiunea mea aceasta este: să fac să ajungă scrisul lui, cărţile lui, ideile lui, fapta lui către cei cărora el le-a dedicat: cititorii, publicul.
Suntem deci la Timişoara la Târgul de carte Gaudeamus după ce am fost la Cluj, după ce prin târgurile de carte importante din Bucureşti am mijlocit întâlnirea publicului cu cărţile lui Artur Silvestri. A plecat dintre noi brusc, doar la cincizecişicinci de ani în urmă cu aproape un an şi jumătate lăsând aproape fără stăpân o asociaţie, foarte multe reviste online, edituri, mişcări importante culturale pe care le iniţiase. >>>>
,,Nu i-a fost frică de moarte ci doar de uitare- aceasta a fost singura lui spaimă; sper că întâlnirea noastră de astăzi, cu cititorii şi cu prietenii săi literari, este un semn că nu l-am uitat” sunt cuvinte rostite de scriitoarea Mariana Braescu, adresându-se celor prezenţi la lansarea cărţilor „Revolta fondului neconsumat.Cazul Zaharia Stancu“ şi „Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu“ de Artur Sllvestri, ce a avut loc la Timişoara, în ziua de 8 mai a.c., în cadrul Târgului Gaudeamus, la standul Editurii Carpathia Press, din pavilionul expoziţional deschis în Piaţa Unirii, in perioada 5-9 mai.
Soţia autorului, Doamna Mariana Brăescu, prin 
emoţionantul său discurs, dar şi prin al scriitorilor Ion Marin Almajan, Veronica Balaj, Mariana Gurza, Florin Contrea, şi a prof. universitar Adrian Dinu Rachieru, critic literar, eseist şi prozator, cu toţii evocând opera şi personalitatea regretatului autor, apoi şi prezenţa unui minunat auditoriu, au dovedit că nu este doar un semn, ci o certitudine faptul că scriitorul Artur Silvestri nu a fost uitat!
Între cei prezenţi la această deosebită manifestare, singulară în spaţiul banăţean, pe lângă scriitorii amintiţi, ce au luat cuvântul, au mai fost prezente o seamă de personalităţi culturale banăţene, prieteni şi colaboratori ai scriitorului, precum şi reprezentanţi ai mass-media locale. La final s-au oferit în mod gratuit un număr însemnat de volume aparţinând scriitorului Artur Silvestri. >>>>
”Sunt scriitor, iar cărţile sunt viaţa mea” a spus, a scris, Artur Silvestri (Fapta culturală p. 182), iar noi am citit, am ascultat ce s-a vorbit la târgul de carte GAUDEAMUS din 8 mai 2010 orele 17 din Timişoara Piaţa Unirii. Lângă locul pregătit pentru lansarea cărţilor, după ce a dat un interviu pentru Radio Timişoara, Doamna Mariana Brăescu Silvestri, centrul evenimentului, cea care editează mai departe opera lui Artur Silvestri şi o dăruieşte cu generozitate tuturor celor care au nevoie de această hrană culturală, ne-a informat cu multă sensibilitate
dar şi cu puternică evocare “lecţia Omului Mare“, “lecţia Faptelor Mari“ ale lui Artur Silvestri. Ne-a prezentat pe rând cărţile:
Revolta Fondului Neconsumat- Cazul Zaharia Stancu
Radiografia Spiritului Creol- Cazul Miron Radu Paraschivescu
Perpetum Mobile-piese improvizate pentru violoncel şi oboi >>>>
vreau sa va povestesc despre iubire…
asteptand fetele dragi, m-am abatut pe la targul de carte; edituri, standuri si un afis ce mi-a atras atentia : ” aici, carile se ofera in dar” ; de necrezut…am dat tarcoale, am mai citit odata si m-am apropiat; si asa m-am intalnit eu cu Artur Silvestri; probabil ca acesta a fost momentul in care trebuia sa ne intalnim; mi-am ales trei carti si ajunsa acasa, le-am frunzarit; ceva mi-a atras atentia :
” am crezut ca pot sa-l ajut in aceasta lupta cu boala editand in graba si in mare secret o carte despre el.Dar nu a apucat sa vada nici macar coperta. In cateva zile avea sa se stinga in bratele mele. (…). Incerc, ma straduiesc, sa nu razbata in aceste randuri, durerea pentru cel pe care l-am iubit si care m-a adorat timp de 25 de ani. E in sipetul inimii mele”
Sunt cuvintele sotiei lui Artur Silvestri, cea care s-a angajat sa nu-i lase numele si opera in uitare, dupa moarte. >>>>
Cuvântul său a luminat Frumuseţea vieţii, păşind,
Peste deşertăciuni şi dureri.
Frumuseţea lumii, România tainică
I-au fost icoană, casă a fiinţei.
Pildă vie, incandescentă
Mesager enigmatic,
Voievod al culturii…
Coloană de lumină, duh desăvârşit
A dăruit neobosit,
Echilibru, iubire, înţelepciune…
In tăcerea cuvintelor locuieşte,
Acum, în preajma cuvintelor vii,
Înflorit perpetuum mobile…
Fratele – ecoul spiralei,
Neîngenunchiat spirit stă de veghe,
Prin vămile timpului, rezonanţă stelară…
Muguri de cuvinte, de fioruri >>>>
Sala Polivalentă din Iaşi a 
găzduit în perioada 19 – 23 mai 2010, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale oraşului: cea de-a XVIII-a ediţie a TÂRGULUI INTERNAŢIONAL DE CARTE “LIBREX – PRIMĂVARA CĂRŢILOR LA IAŞI”.
CARPATHIA PRESS – cunoscuta editură a Asociaţiei Române pentru Patrimoniu – a expus şi oferit celor interesaţi cărţile lui Artur Silvestri editate 
sau reeditate postum şi cele despre Artur Silvestri, toate publicate sub îngrijirea scriitoarei Mariana Brăescu.
Cei mai mulţi dintre cititorii care ne-au vizitat standul cunoşteau atât personalitatea cât şi opera lui Artur Silvestri, publicul ieşean apropiindu-se cu un real interes şi-o evidentă încântare de cărţile şi ideile scriitorului.
Recunoscută pentru prestaţia editorială şi organizatorică, Editura CARPATHIA a fost apreciată şi de organizatorii evenimentului din Iaşi care i-au acordat o diplomă pentru remarcabila participare. >>>>
Imi permit sa ma adresez Dumneavoastra, desi nu ne stim. Ma numesc Magda Fotescu Ciobotarasu si sunt fiica actorului Stefan Ciobotarasu, decedat in 1970.
Prin imprejurari legate de comemorarea centenarului nasterii tatalui meu, am primit de la oameni dragi si inimosi care s-au ocupat de acest eveniment, (eu traiesc in Germania de aproape 30 de ani ) si doua carti ale marelui Artur Silvestri. Marturisesc ca n-am reusit inca sa le citesc, dar abea astept sa am ragazul necesar sa ma dedic cu interes lecturii. M-am informat insa despre cel care a fost carturarul Artur Silvestri si personalitatea sa m-a impresionat profund. Faptele sale de cultura, cartile, intreaga sa activitate de promotor a numeroase priecte sociale si culturale sunt impresinante.
Va scriu, stimata Doamna Braescu Silvestri, pentru a-mi exprima adancul respect pentru modul in care duceti mai departe, in spiritul regretatul Dumneavoastra sot, minunatele si folositoarele sale fape de cultura. Daruirea si harul cu care Dumneavoastra si echipa ce va insoteste continuati activitatile Asociatiei al carei membru fondator a fost Artur Silvestri, sunt demne de tot respectul. >>>>
A apărut, recent, la Editura CARPATICA, din iniţiativa doamnei Mariana Brăescu-Silvestri, ediţia a II-a a studiului Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu al regretatului scriitor şi om de cultură Artur Silvestri.
Prima ediţie a lucrării a apărut în anul 1987 şi urmărea invitarea criticii timpului la reconsiderarea personalităţii şi operei unuia dintre cei mai controversaţi scriitori români ai secolului XX, Zaharia Stancu, renunţând la formule obediente factorului politic şi ideologic al momentului respectiv. Structurată pe 10 capitole, lucrarea urmăreşte câteva din elementele ce definesc arta poetică şi doctrina literară a lui Zaharia Stancu.
Ceea ce îl deosebeşte categoric pe Artur Silvestri de alţi exegeţi ai operei lui Zaharia Stancu este, în primul rând, lipsa oricărei patimi, ca şi refuzul subordonării scrisului său vreunui comandament doctrinar sau ideologic. Cu răbdarea cercetătorului plin de har, Artur Silvestri se apropie de creaţia lirică a lui Zaharia Stancu fără nici un fel de inhibiţii, dar şi fără vreo idee preconcepută, pentru că scopul fundamental al demersului său exegetic îl reprezintă decodarea sensului operei şi nu punerea la zid, eventual, a omului, datorită păcatelor sale şi compromisurilor făcute cu lumea prin care a trăit. >>>>
Paginile care alcătuiesc volumul postum – Artur Silvestri,” Frumuserţea lumii cunoscute. Zile zile de neuitat„ –, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2009, reprezintă „notaţiile zilnice, dintr-o agendă mică, maronie” (p. 6), socotite de către autor „l’esquisse d’un livre” – schiţa unei viitoare cărţi.
Cine parcurge paginile acestui album (aşa cum l-a gândit şi alcătuit Mariana Brăescu Silvestri) va putea lesne sesiza o adevărată poetică a uimirii autorului, la vederea şi revederea unei botanici şi a unei faune ştiute, care în ultimele două luni ale vieţii sale capătă dimensiuni şi culori stranii.
Bunăoară, revăzut după multă vreme, Parcul Cişmigiu pare o altfel de realitate – una ca de fotografie estompată de patina timpului. (cf. p. 36). Vegetaţia sălbatică lasă impresia de alt timp, „care să pună însăşi existenţa oraşului în paranteză” (p. 36).
De reţinut că poetica uimirii este indisolubil legată de o estetică a privirii. Aceasta este detectabilă în anumite momente ale zilei. Elocvente sunt notaţiile care poartă titlul Trandafirul roşu. Privitorul observă/ descrie cu mare atenţie fiinţarea acestei plante, care îl uimeşte, în evoluţia ei misterioasă: „De dimineaţă, trandafirul abia îmbobocit ieri în grădina casei unde locuiam în aceste zile dădea semne că urmează să înflorească (…) Mai către prânz, privit în soarele orbitor, părea o explozie de stea roşie (…), după-amiază, îmi păruse deodată ofilit, cum stătea cu petalele desfăcute în arşiţa zilei mediteraneene (…) Dar seara, (…) când culorile amurgului făceau totul enigmatic, se legăna uşor, biruitor (…), în vântul ce bătea alene în orele asfinţitului glorios.” (s. n., p. 8). >>>>
Pentru o vizualizare mai bună, folosiţi MOZILLA FIREFOX
__________________________________________
Artur Silvestri - fondator ARP
ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV
__________________________________________Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV
__________________________________________ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>
__________________________________________ __________________________________________ __________________________________________CELE MAI NOI APARIŢII EDITORIALE ARTUR SILVESTRI
„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>
_______________________________Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
Radiografia spiritului creol>>>>.pdf
Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>
Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.
Mariana Brăescu Silvestri
_________________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________________
____________________________
• Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>>
___________________________________
>>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>>
___________________________________
___________________________________
• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.
____________________________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ____________________________________
„IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI“, supliment al revistei „VIAŢA DE PRETUTINDENI“ puteţi citi aici >>>>>
___________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
____________________________________
