Da, a trecut vremea-n zbor dar ne-a lasat amintirile, ele nu mor nicicand mai cu seama cand acestea sunt daruite de acel OM care a fost Artur Silvestri.
Am fost profund indurerata la vestea disparitiei in lumea celor drepti al acelui ce a fost Parintele Romaniei Tainice, scriitor, istoric, om de cultura, personalitate complexa, cel ce a infiintat Asociatia Biblioteci pentru sate” daruind lumina din lumina cartilor,( asa cum se exprima Parintele Ioan din Ardeal) sau “apa vie”,cartea cea folositoare tuturor “. Nu am avut fericirea si onoarea sa-l cunosc personal dar pierderea sa a lasat, si in inima .mea,. un gol imens. Sunt multe, foarte multe de spus dar cuvintele imi sunt sarace pentru a glorifica activitatea sa,nu-l ridic in Slavi, nu are nevoie de cuvintele mele, eu stiu si stim noi toti ca era cu numele si cu trupul aici, pe pamant cu mult deasupra noastra, acum este cu sufletul Acolo, Sus, printre ingeri, alaturi de Dumnezeu, luminandu-l in continuare asa cum, aici, I-a luminat destinul si L-a inflorit.
Nu pot decat sa-i multumesc pentru ca a existat si inca mai exista, pentru ca sunt convinsa, cum multi dintre cei ce l-au cunoscut si l-au indragit, nu a murit!!! A trait si va trai in sufletele noastre
Dumnezeu sa-l odihneasca. >>>>
Arhivele autorului pentru ARP -Reteaua Culturala
Maria Niculescu: „Acrostihuri“
NR. 2/2011
A plecat prea grăbit, acum mai bine de doi spre alte tărâmuri, mai luminoase, şi, totuşi, am petrecut încă
un an împreună cu Artur Silvestri, în lumea cărţilor şi a prietenilor lui, cititorii
A plecat, dar a fost totuşi aici, între prietenii, colegii, discipolii, admiratorii, cititorii săi. Şi este prezent, aşa cum ne-a confirmat ultima întâlnire la Târgul de carte GAUDEAMUS de la Craiova, când, involuntar dar firesc, toţi cei care au vorbit despre Artur Silvestri, ca şi la celelalte evenimente editoriale şi culturale, au vorbit la timpul prezent: ARTUR SILVESTRI ESTE….
Artur Silvestri spunea „Pentru mine, ca
re trăiesc numai ca să scriu, toate aceste simţăminte se răsfrâng în năzuinţa de a face să exist
e o carte şi încă una, şi încă una” şi, ducând mai departe acest mesaj, Mariana Brăescu a făcut să existe o carte , şi încă una, şi încă una, semnate de Artur Silvestri, (editate sau reeditate postum) şi despre Artur Silvestri, (colecţia „pro memoria”). Astfel, în anul care a trecut-martie 2010-2011- s-au adăugat încă 3 cărţi: volumele de critică literară semnate de Artur Silvestri ….şi documentarul memorialistic „ARTUR SILVESTRI Aşa cum l-am cunoscut”. Şi toate şi-au urmat drumul dorit de Artur Silvestri, către cititori, întâlnindu-se cu aceştia la târguri de carte şi saloane de literatură, diferite evenimente culturale, în biblioteci, unde au ajuns aceste cărţi sub formă de donaţii, librării, etc. Iată cele mai importante întâlniri cu scriitori, critici literari, prieteni, colaboratori, admiratori, cititori ai lui Artur Silvestri în anul care a trecut.
1. TÂRGUL DE CARTE „CARAVANA GAUDEAMUS – CARTE DE INVĂŢĂTURĂ” CLUJ NAPOCA,14 aprilie 2010
http://analize-si-fapte.com/2010/04/22/karina-dragas-carti-de-artur-silvestri/
Lansarea cărţilor „Revolta fondului neconsumat (Cazul Zaharia Stancu)“ şi „Radiografia spiritului creol (Cazul Miron Radu Paraschivescu)“ de Artur Sllvestri – volume îngrijite de Mariana Brăescu Silvestri – a avut loc în după-amiaza zilei de 14 aprilie a.c. în cadrul Târgului GAUDEAMUS. la standul Editurii Carpathia.
2. TÂRGUL DE CARTE „CARAVANA GAUDEAMUS – CARTE DE INVĂŢĂTURĂ” – TIMIŞOARA, 8 mai 2010
Bună ziua şi bine aţi venit. Aş putea să spun aşa, cum a spus cineva astăzi, “Artur Silvestri este la Timişoara”. Eu sunt Mariana Brăescu Silvestri şi sunt doar cea care anunţă acest lucru pentru că de când el a dispărut din această lume misiunea mea aceasta este: să fac să ajungă scrisul lui, cărţile lui, ideile lui, fapta lui către cei cărora el le-a dedicat: cititorii, publicul.
http://luceafarul-romanesc.com/2010/06/11/artur-silvestri-la-gaudeamus-timisoara/
3. TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE LIBREX, 22 mai 2010, ediţia a XVIII –a IAŞI
Sala Polivalentă din Iaşi a găzduit în perioada 19 – 23 mai 2010, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale oraşului: cea de-a XVIII-a ediţie a TÂRGULUI INTERNAŢIONAL DE CARTE “LIBREX – PRIMĂVARA CĂRŢILOR LA IAŞI”.
4. SALONUL INTERNAŢIONAL DE CARTE BOOKFEST, ediţia a V-a, 12 iunie 2010, Bucureşti.
Scriitoarea Mariana Brăescu, soţia lui Artur Silvestri: Bună ziua. Bine aţi venit. Mă bucură că sunteţi aici, la Salonul de carte, unde lansăm ultimele apariţii editoriale ale scriitorului Artur Silvestri. Din păcate – aşa cum noi şi prieteni fiind, cei mai mulţi dintre dumneavoastră regretăm – a plecat prea devreme.
http://monitor-cultural.com/2010/07/18/4603/
5. SALONUL DE CARTE, PRESA SI MUZICA SINAIA, editia a II a, 5 – 8 august 2010
La cea de-a doua ediţie a ”Salonului de carte, presă şi muzică”, Editura CARPATHIA a fost prezentă, ca de obicei, cu cărţile lui Artur Silvestri, editate sau reeditate postum de soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu. Turiştii care au trecut pe la standul Editurii CARPATHIA, s-au interesat de cărţile lui Artur Silvestri, de activitatea lui culturală, au avut ocazia să-şi completeze colecţia de cărţi Artur Silvestri (primite cu prilejul lansărilor de carte anterioare, la alte târguri de carte) sau să primească un set de cărţi interesante, foarte apreciat cadou pentru turiştii veniţi în concediu în staţiune.
http://analize-si-fapte.com/2010/08/10/salonul-de-carte-presa-si-muzica-sinaia-2010/
6. CONFERINTA NAŢIONALA A ASOCIAŢIEI BIBLIOTERCARILOR DIN ROMÂNIA BUCUREŞTI, 10 septembrie 2010
A Ediţie XXI a Conferinţei Naţionale a Asociaţiei Bibliotecarilor din România, desfăşurată la Bucureşti, în perioada 9-11 septembrie, şi-a completat activităţile (în mod fericit au spus participanţii), cu expoziţii şi lansări de carte la cele mai importante biblioteci naţionale. Expoziţia cărţilor lui Artur Silvestri (şi despre Artur Silvestri, editate sau reeditate sub îngrijirea d-nei Mariana Brăescu, soţia scriitorului), a fost organizată într-un spaţiu foarte generos al bibliotecii. D-na Mariana Brăescu a vorbit despre scriitorul Artur Silvestri şi despre cărţile sale, pe care le-a editat sau reeditat.
7. TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS – CARTE DE INVĂŢĂTURĂ, BUCUREŞTI, 20 noiembrie 2010
În deschiderea evenimentului, d-na Mariana Brăescu a evocat cu emoţie personalitatea soţului său, Artur Silvestri, plecat mult prea devreme spre eternitate, personalitate culturală complexă, redată în volumul ”ARTUR SILVESTRI Aşa cum l-am cunoscut” ca”un portret cu multe faţete” , dar despre care se va mai scrie încă mult şi chiar urmează pregătirea volumului al doilea al cărţii lansate.
8. NEW YORK, USA, 12 noiembrie 2010, Întâlnire literară dedicată lui ARTUR SILVESTRI de cenaclul ”Mihai Eminescu” şi revista ”Lumină lină” conduse de pr.univ. dr. Theodor Damian
Cenaclul “Mihai Eminescu” din New York este recunoscut ca fiind locul în care creaţia compatrioţilor noştri din România şi din diaspora îşi află câmp deschis de afirmare. Unul dintre marile merite ale cenaclului este prezentarea unor creatori de valoare excepţională care şi-au stabilit un loc de cinste în galeria spiritualităţii româneşti şi universale.
9. ANIVERSARE 130 DE ANI BIBLIOTECA PEDAGOGICA NATIONALA „I.C. PETRESCU” BUCURESTI 8 decembrie 2010
Asociaţia Română pentru Patrimoniu s-a numărat printre invitaţii de elită la emoţionanta aniversare organizată de d-na directoare Carmen Pesantez în sediul Bibliotecii (minunata vilă a avocatului Istrate Isăcescu), alături de fiul acestuia, av Istrate Is Micescu, ing Mihai Ghibu (fiul marelui pedagog Onisifor Ghibu), reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, ai ambasadelor SUA şi India, ai Asociaţiei Bibliotecarilor din România, ai presei, editurilor, unor prestigioase instituţii de învăţământ.
10. „CARAVANA GAUDEAMUS – CARTE DE INVĂŢĂTURĂ” – CRAIOVA – 11 martie 2011
Târgul de carte GAUDEAMUS - Craiova 8-12 martie 2011, a fost un bun prilej pentru cititorii craioveni de a face cunoştinţă cu cărtile lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri dar şi- în premieră pentru Cetatea Băniei- cu volumele de proză scurtă semnate de Mariana Brăescu. GAUDEAMUS –Craiova a fost un eveniment editorial şi cultural excelent organizat, în foaierul Teatrului National ”Marin Sorescu” , eveniment care s-a bucurat de interesul instituţiilor de cultură şi de presă, dar şi al publicului larg.
În afară de aceste mari evenimente editoriale- târgurile de carte – standul cu cărţile lui Artur Silvestri (5 titluri) şi despre Artur Silvestri (4 titluri, in memoriam Artur Silvestri şi colecţia pro memoria Artur Silvestri), toate editate sub îngrijirea d-nei Mariana Brăescu, în 2009-2010, a fost prezent şi la elte evenimente culturale.
Astfel, putem spune că am petrecut încă un an împreună cu scriitorul, criticul literar, editorul, mentorul, prietenul Artur Silvestri, în lumea lui, lumea cărţilor, aşa cum scria el însuşi” Casa mea a fost dintotdeauna o bibliotecă” .
Sperăm , că în anul ce urmează, cu ajutorul lui Dumnezeu ”Biblioteca Artur Silvestri” să sporească cu noi tipărituri şi el să fie la fel de prezent în viaţa noastră literară.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină pe Gabriel Artur Silvestri şi viaţă veşnică să-i dăruiască. >>>>
TEODORA MÎNDRU
reuna şi nu că întâlnirea noastră s-a datorat lor. E ceea ce a remarcat Mariana şi o credem şi noi.Pentru că prin această căsătorie ne-am şi înrudit, ne-am simţit şi mai aproape unii de alţii; am avut certitudinea că bunul Dumnezeu ne-a adus împreună şi ne-am bucurat din plin de această şansă.
Întâlnirile noastre cu Artur erau o relaxare, o tihnă şi o voluptoasă dorinţă de a-l provoca să ne împărtăşească din multele informaţii pe care le avea despre toţi şi despre toate. Nu conteneam să-l întreb sau să-i cer sfatul, după care îl ascultam cuminte şi simţeam satisfacţia că am mai lămurit ceva. Ne încânta cu povestiri despre mânăstiri şi ctitori, despre un Bucureşti de altădată, cu case boiereşti, cu arhitectură frumoasă, ridicate de arhitecţi renumiţi, oameni de gust rafinat, care nu au dorit să epateze, ci să mărească valoarea patrimoniului naţional. Artur era, de fapt, dincolo de erudiţie, un adevărat patriot, din care cauză se inflama ori de câte ori venea vorba despre oamenii care nu au apreciat şi nu au respectat aceste valori, care stricau cu bună ştiinţă sau din ignoranţă înfăţişarea unor imobile de patrimoniu, a unor străzi cu istorie, a Bucureştiului, în general. >>>>

Teodora Mîndru: Cum l-aţi cunoscut pe Artur Silvestri? Vă amintiţi chiar momentul sau în ce împrejurări? L-aţi cunoscut întâi ca persoană, apoi ca scriitor şi critic literar, sau întâi l-aţi citit, apoi v-aţi întâlnit?
Pr. dr. Theodor Damian: Marele cărturar Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului era un împătimit al literaturii. Era prieten cu o întreagă pleiadă de scriitori, ziarişti şi oameni de cultură de valoare. Îl cunoştea şi-l admira pe Artur Silvestri. Eu îl ştiam numai din nume şi din ceea ce publica. Lucrând ca secretar de redacţie la revistele Mitropoliei Ardealului şi având de-a face mai mult cu Telegraful român, care apărea mai des decât revista teologică numită Mitropolia Ardealului, lucram în strânsă legătură cu Mitropolitul Antonie, care scria mult, supraveghea totul, era interesat de toate. Comentând articolele de publicat, el îi comenta şi pe autori, în sensul că-mi spunea multe despre ei, mai ales că eu citeam aproape toată presa literară care venea la Mitropolie, fiind şi publicat de M. N. Rusu în Almanahul Coresi de la Braşov, de Daniel Drăgan în Astra tot de la Braşov şi în alte reviste. >>>>
Teodora Mîndru: Stimate
Domnule prof. dr. Theodor Codreanu, dvs. aţi declarat într-un text: ”Pariul meu existenţial şi cultural a fost că poţi face cultură mare oriunde te-ai afla, că provincia nu este, prin natura ei, strivitoare, ci poate fi colţul prin care un geniu ca Eminescu poate privi teatrul lumii, cunoscându-l prin detaşare şi perspectivă integratoare.” Aţi şi pus în practică această profesiune de credinţă, optând să trăiţi, să vă efectuaţi cercetările şi să vă scrieţi cărţile „într-un colţ de ţară”, la Vaslui. Şi, după cât de cunoscut şi respectat istoric şi critic literar aţi devenit, pare ca aţi şi câştigat acest pariu.
Această opţiune de viaţă a Dvs. s-a întâlnit undeva cu „noua geografie literară” formulată şi promovată de Artur Silvestri în anii de cronicar la Luceafărul, cu deviza iniţiativelor sale culturale ”Cultura nu se face numai pe Calea Victoriei? ”Aţi simţit o apreciere, în mediul literar? Apropierea dvs. de revista Luceafărul s-a petrecut în acest context?
Theodor Codreanu: Pariul despre care vorbiţi s-a ivit în anii comunismului, când s-a născut şi cartea insolită, ajunsă, acum la vreo opt volume, sub titlul Numere în labirint, din care au apărut, până acum, trei. Dacă după 1989 nu l-am abandonat, e fiindcă nu am observat o schimbare esenţială în bine în istoria României, dimpotrivă, într-un anume sens, o involuţie. Pariul a fost un act al libertăţii mele individuale împotriva nelibertăţii colective. >>>>
Teodora Mîndru: Stimate
Domnule Ion Marin Almăjan, dată fiind îndelunga şi recunoscuta dvs. activitate ca director de editură şi jurnalist de prestigiu, vă rog să descrieţi puţin, pentru cunoştinţa cititorilor (îndeosebi a celor mai tineri), atmosfera de lucru din lumea presei şi a editurilor în perioada anilor 1970-1989.
Ion Marin Almăjan: Am trăit anii 1965- 1972, poate chiar mai încoace, ca într-un vis frumos. Revista Secolul XX începuse să traducă şi să publice literatură nord-americană contemporană, literatură din America Latină, literatură europeană care ne fusese interzisă până atunci.
Se putea scrie în presa culturală despre scriitori români, filosofi şi eseişti ţinuţi până atunci sub obroc. Cenzura îşi mai slăbise vigilenţa. Se atacau teme ale „obsedantului deceniu” cu frenezie, cu talent şi sub acest pretext se făceau trimiteri la situaţii contemporane, la tare ale acelui prezent. >>>>
Teodora Mîndru: Stimate Domnule Dimitrie Grama, ştiu că sunteţi plecat de mai mult timp din România. Cum l-aţi cunoscut pe Artur Silvestri?
Dimitrie Grama: Fiind plecat din România din 1968, am avut foarte puţine relaţii, de orişice natură, cu România. Doar după 1989 am început sa public poezii în ţară, având contact cu grupul literar din Piatra Neamţ. De asemenea mai publicam, din când in când, tot felul de eseuri năstruşnice în revista Agero din Stuttgart.
Într-o bună zi, prin 2004, m-am trezit cu o scrisoare, de fapt un fel de manifest cultural, de la un domn din România, prin care eram invitat sa-mi expun părerea si eventual să particip la re-etablarea unei activităţi culturale româneşti, bazată pe redescoperirea valorilor autentice, pe încurajarea tuturor românilor de pretutindeni să participe la emanciparea unei noi societăţi culturale româneşti, postcomunistă.
Acest domn era Artur Silvestri.
Intrigat fiind de acest manifest şi cu suspiciunea că nu-mi fusese adresat mie personal, i-am telefonat lui Artur şi se pare ca dialogul acela ne-a legat pe amândoi intr-o prietenie, care, fizic, s-a terminat doar cu moartea lui prematură. >>>>
Pe Artur Silvestri l-am cunoscut prin anii ’80, încă de când lucra la revista „Luceafărul”. Eu publicam, pe atunci, tot mai rar, poezii şi eseuri, în unele periodice (Amfiteatru, Orizont, Familia, Ramuri, Tribuna, Transilvania, Hyperion ş.a.). Într-o notă din „Luceafărul” (martie 1985), sub titlul „Hyperionul gorjean”, recenza – remarcându-mă – într-un colţ de pagină publicaţia târgujiană editată de Casa Corpului Didactic din Tg.-Jiu, prin grija regretatului scriitor Nicolae Diaconu. Ne-am contactat vorbind la telefon de unele şi altele şi m-a invitat să trimit la „Luceafărul” articole. În mai 1985 eram deja în echipa de „tineri critici luceferişti”, colaborând la paginile tematice pe care dumnealui le iniţiase pe tema „Noua geografie literară”.
Conversam la telefon îndelung, sunându-mă din redacţie, iar unele articole erau preluate urgent de către secretară tot pe această cale. L-am vizitat la redacţia „Luceafărului” (venind cu copilul la un control în Bucureşti), m-a invitat şi la dânsul, în „Căderea Bastiliei”, la etajul unei case vechi unde ocupa un spaţiu şi trăia modest, aducându-şi acolo biblioteca depusă pe nişte rafturi încheiate ce ocupau un perete întreg.
Altădată, am trecut prin piaţă să luăm flori înainte de a-l vizita pe scriitorul Paul Anghel, la biroul său, pe b-dul Nicolae Bălcescu, la etaj, cu o vedere de curte interioară.
NR. 1/2011
Inca este vara.
Inca mai am timp.
Conduc masina prin padure.
Pe drumul ingust dintre copaci. Pe drumul pe care ar trebui sa mearga doar carute. Si calesti.
Si oameni calare.
Oameni imbracati in ii si itari, incaltati cu opinci. Oameni barbosi cu potcapuri si caftane. Fetiscane cu parul impletit in cozi groase, cu ilic si fota. Desculte in praf. Purtand deasupra capului ulciorul cu apa, sau cosul unde, sub stergar, este mancarea pentru seceratori.
Conduc masina pe drumul din padure.
Un fir negru de asfalt prin tunelul spart de raze al padurii.
Sunt singur. Si am oprit si radioul, sa nu deranjez pasarile si pamantul si istoria.
Sunt singur in lumina padurii si ma duc la manastire. >>>>
Articol apărut în publicaţia “Răsunetul”, nr. 5572, 3 decembrie, secţiunea Cultură, pag. 5
Editura Carpathia propune, în seria „Pro Memoria – Artur Silvestri”, iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, volumul “Aşa cum l-am cunoscut”, cuprinzând 25 de mărturii într-un amplu documentar alcătuit de sociologul Teodora Mîndru.
Cartea debutează prin cuvântul soţiei, Mariana Brăescu, care rememorează momentele anului 1981, când proaspăt angajată la suplimentul literar al Scânteii Tineretului, l-a întâlnit pe Artur Silvestri, membru cunoscut al revistei „Luceafărul”. Teodora Mîndru spune despre volum că adună gândurile unor renumiţi scriitori, critici literari sau jurnalişti care l-au cunoscut şi au colaborat cu scriitorul, având o comunitate de idei, vise, planuri şi acţiuni. Ion Marin Almăjan, Nicolae Georgescu, Teodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Damian, Vasile Parizescu, Viorel Roman, Lucian Hetco, Dan Brudaşcu, Elena Buică, Cristina Bunea, Rodica Lăzărescu, Elisabeta losif sunt câţiva dintre cei care vorbesc despre spiritul larg al scriitorului, despre forţa, tenacitatea şi mobilitatea interioară. Preşedintele Ligii Scriitorilor din România, Al. Florin Ţene, l-a numit pe Artur Silvestri preşedinte de onoare al asociaţiei, pentru veşnicie, deoarece este un simbol de lumină pentru discipolii săi. >>>>
Articol prelu
at din revista “Pietrele Doamnei”, anul IV, nr. 12 (48), decembrie 2010, pag. 9
Nu întotdeauna cel care se înalţă în „Patria veşniciei” lasă urme adânci şi roditoare, precum brazda răsturnată de plug în ogorul roditor, însă în cazul scriitorului, isto
ricului, filozofului şi enciclopedistului Artur Silvestri urmele rodniciei sale din timpul vieţii se văd şi azi pe ogorul memoriei şi al cuvântului „cules de pe pajiştile infinit colorate şi cu parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contigent”. (Acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga).
Acest dor veşnic de Artur Silvestri izvorăşte din înţelepciunea lăsată în cărţile de proză scrise, de istoria culturii şi eseistică, de analiză imobiliară, economică şi socială, de documentele iniţiate şi îngrijite de el, de generozitatea sufletului său pusă la temelia publicaţiilor înfiinţate şi mai ales de căldura interumană pe care o degaja când interacţionai cu el. >>>>
Scriitoarea Clcopatra Lorinţiu propune o reconstituire a vieţii şi activităţii lui Artur Silvestri prin intermediul volumului “Vocaţia căii singuratice” apărut la Editura Carpathia.
Cartea, prefaţată de Mariana Brăescu Silvestri, aduce prin intermediul poetei, personalitatea puternică a lui Artur Silvestri, conturată aşa cum simte, trăieşte şi conturează în gânduri Cleopatra Lorinţiu. Este marcantă frumuseţea prozelor scriitorului plecat un pic să se odihnească în lumea cu stele, cartea având menirea de a a
propia sufletul nostru de inima operei silvestriene. Exegeza operei maestrului sesizează nucleul felului de a fi şi de a scrie: postmodemul neetichetărilor neînregimentării şi neclasiflcării.
Eseul „Vocaţia căii singuratice” surprinde, prin ochiul subiectiv, tot ceea ce înseamnă literatură adevărată, portretul psihologic al omului apreciat de mulţi, neînţeles de alţii, prin ţinuta lui morală aparte. Un om pentru oameni, un om pentru Dumnezeu, un om care nu va fi uitat prin opera gigantă, rămânând parte integrantă din istoria literaturii. >>>>
Mult stimati prieteni,
Am primit astazi pachetul cu DVD-ul si copiile cartilor marelui nostru carturar Artur Silve
stri.Nici nu stiu cum sa va multumesc pentru acest dar de Mos Niculaie! Aruncand o privire la ceace a creat acest gigant , la subiectele abordate, la pastrarea credintei crestine cu atata determinare, te simti un “neica nimeni”, mai ales cand mai pui si mana pe condei!? Afost MARE si ma intreb de ce acesti oameni sunt luati dintre noi inainte de a spune totul. Impresionant, iar parintelui Damian o calda imbratisare pentru ca a invitat-o pe sotia lui la New York. Din nou remarc cum un om stralucit si talentat promoveaza tot ce este romanesc, vorba lui Silvestri: “la romani scrisul este o religie”.Va foarte multumesc din toat inima si va doresc bucurii cu carul! >>>>
NR. 10/2010
Aşa cum bine a spus preotul, profesorul şi prietenul Theodor Damian, această lansare a cărţilor lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri la New York “a aranjat-o Dumnezeu”. Alfel nu avea cum
să se lege atât de uşor, de frumos, de înălţător atât lansarea cărţilor în cenaclul “Mihai Eminescu” cât şi parastasul la trecerea a doi ani a lui Artur Silvestri la cele veşnice, parastas care a avut loc la Biserica românească din New York “ Sf. Ap. Petru şi Pavel ”.
Veneam la New York pentru prima dată şi doream să aduc câteva din cărţile lui Artur Silvestri pentru cititorii români. Dar la vestea că voi veni la New York, extraordinarul Theodor
Damian (şi spun extraordinar ca personalitate) a convocat imediat Cenaclul “Mihai Eminescu”. Am fost impresionată nu doar de căldura cu totul specială a persoanelor participante, de mare calitate morală şi intelectuală, dar mai ales de faptul că ideile lui Artur Silvestri rimau în mod firesc în această întâlnire desfăşurată atât de departe de ţară.
Am vorbit despre ceea ce a facut Artur Silvestri pentru cultura română, ceea ce a scris, ideile în care a crezut. Am vorbit despre ceea ce se întâmplă cu posteritatea sa: revistele, cărţile, troiţele,
Fundaţia, Casa memorială “Artur Silvestri” de la Ceahlău.
Au evocat amintiri şi au subliniat valoarea personalităţii lui Artur Silvestri doctorul Napoleon Săvescu, preotul, profesorul, scriitorul Theodor Damian, doamna Mariana
Terra, redactorul-şef al revistei “Romanian Journal” iar poeta Valentina Ceaprazi a citit în numele scriitorului Vasile Andru, un superb text despre Artur Silvestri. Domnul Valeriu Moldoveanu, un foarte activ membru al cenaclului a făcut fotografiile, le-a arhivat şi mi le-a dăruit într-un CD.
Au fost prezenţi reprezentanţi ai ziarelor româneşti din New York: “Romanian Journal” şi “New York Magazin” (domnul Grigore L. Culian, editor şi fondator al publicaţiei). De asemenea, alte personalităţi profund interesate de tema şi cărţile lansate în cenaclu şi cu care am promis să ţinem o legătură continuă. Mulţumesc pentru articolele publicate pe această temă ulterior. >>>>
Părintele Theodor Damian ambiţionează construirea unei biserici (acum biserica „Sf.Ap.Petru și Pavel” funcţionează în spaţiul închiriat de la altă biserică). Poate cititorii noştri vor dori să sprijine această acţiune şi de aceea oferim adresa de e-mail şi fax-ul parintelui Damian: DamianTh@aol.com ; tel./fax – (718) 626 – 6013.
Această întâlnire pentru a lansa cărţile lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri la New York, în Cenaclul “Mihai Eminescu”- cenaclu care funcţionează încă din 1993, săptămânal sau bilunar- pot spune că a fost aranjată de Dumnezeu. Spunem cu toată convingerea că unde Dumnezeu nu e, nimic nu e.
Artur Silvestri a fost u
n mare om, un om deosebit. Un cărturar. Noi ne-am avut prieteni. Cel puţin, eu m-am considerat prieten şi am simţit că şi el mă consideră la fel. O să evoc amintirea lui acum când doamna Mariana Brăescu Silvestri ne-a adus şi ne oferă ca donaţie aceste minunate cărţi
pe care le vedeţi pe masă.
Avea dreptate cine a spus “Avem o singură unitate – cuplul”. Mă gândesc la acest adevăr văzând felul în care îi continuă biografia culturală şi amintirea, soţia lui.
Dragă Mariana Braescu, eu am fost în casa voastră, bine ai venit în casa noastră.
Prima dată la New York dar nu ultima dată.
Întâlnirea are o semnificaţie deosebită pentru că acum se împlinesc doi ani de când Artur Silvestri a plecat dintre noi dar prezenţa lui o simţim nu doar la fel ci poate mai mult. Acum se scrie peste tot despre Artur Silvestri. Primesc publicaţii, cărţi şi articole on-line, atât
din România cât şi din toată lumea.
Caracterul “îmbrăţişător” al lui Artur Silvestri a făcut ca lumea – pentru care el a scris, a făcut reviste, cărţi, gesturi mari culturale – lumea aceasta l-a “îmbrăţişat” pe el, ideile lui, cărţile lui. Meritele i-au fost recunoscute.
Despre Artur Silvestri am răspuns într-un interviu solicitat de doamna Teodora Mîndru pentru cartea “Artur Silvestri –
Aşa cum l-am cunoscut” din colecţia Pro Memoria, despre care iată aflu că s-a tipărit şi că o vom primi şi noi cum am primit şi celelalte cărţi. Pentru mine, personal, Artur Silvestri reprezintă şi altceva, este al doilea care m-a publicat cu mult înainte de ’89, în “Luceafărul”. De cunoscut, l-am cunoscut datorită Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Antonie Plămădeală şi am simţit din prietenia care i-a legat pe cei doi că ei reprezintă “Modelul Omului Mare”, formula pe care a lansat-o şi consfinţit-o Artur Silvestri. >>>>
Departe de mine să fiu aşa de elocvent şi articulat cum este preotul şi profesorul Damian. Am să încerc să-l descriu în cîteva cuvinte aşa cum am avut plăcerea, onoarea şi cinstea să-l
cunosc.
Am primit un telefon acum cinci ani, cinci ani jumate de la o persoană, o secretară spunându-mi că “domnul Artur Silvestri ar dori să mă întâlnească.”
În două cuvinte, nu-mi aduc aminte exact cum mi l-a prezentat însă mi s-a părut interesant subiectul, în special că, lângă mine
se afla un prieten care se numeşte Nicu Spiroiu, gen. Nicu Spiroiu. Şi eu am spus: “Măi Nicule, tu ai auzit de persoana asta?” Zice: “Da, am auzit”. “Vrea să mă întâlnească.” Şi am hotărât să mergem împreună undeva între parcul Ioanid şi Ştefan cel Mare, undeva acolo pe o străduţă mică, lăturalnică, ştiu că ne-am parcat maşina cu greutate şi am găsit sediul.
Am întâlnit o un bărbat slab cu barbă care se uită pe
deasupra ochelarilor – cum să spun eu? – peste care cărţile cădeau, într-o cameră plină, plină de cărţi. Sigur, primul lucru care pentru mine contează când mă duc în vizită la un prieten sau un cunoscut… mă uit repede să văd nu ce covoare are în casă, nu ce bijuterii… mă uit să văd domn’e omul ăsta are cărţi? Şi ce fel de cărţi? Cum este şi prietenul meu, Doru Damian.
Şi mi-a făcut plăcere. M-am uitat aşa fugitiv să văd titlurile cărţilor. Nu-mi amintesc dar ştiu că erau destule cu subiect bisericesc. Împreună cu
generalul Spiroiu am discutat şi am înţeles că este interesat de subiectul care pentru mine reprezintă prima sau a doua pasiune a vieţii, cum vreţi să spuneţi. Dacă medicina, care spun eu, că e prima, a doua ar fi problema dacilor. Aş fi incorect să spun că medicina e prima şi dacologia a doua, pentru că le iubesc la fel. Am discutat şi am crezut că asta o să fie totul.
S-a întâmplat ca anul următor să aibă loc festivitatea ARP şi a premiat magazinul pe care noi îl publicăm, “Dacia Magazin”. Sigur, a fost o plăcere, o onoare, o cinste să stim că acest lucru a avut loc. >>>>
Două sunt, îndeobşte spre apusul prea scurtei sale vieţi, misiunile ce-i isprăvesc şi împlinesc lui Artur Silvestri ursita: va fi adică, de acum, făptuitorul cultural (publicaţii, edituri, o reţea culturală transfrontalieră etc.) şi, ca scriitor şi gânditor, autorul unei eminente opere prozastice (culminând, în postumitate, cu Frumuseţea lumii cunoscute. Zile de neuitat, adevărate epifanii, povestiri fermecătoare, de misterii proxime, asupra cărora se va mai stărui) şi, în teritoriul criticii, al unor sinteze originale. Fie ca această lucrare a spiritului, impozantă, cu semnificaţii numeroase, indimenticabile să dăinuiască întru dezvelirea şi desfăşurarea în lume a fiinţei româneşti. Este misiunea pe care ne-o transmite, cu generozitatea-i cunoscută, Artur Silvestri.
A.I.BRUMARU
Noi suntem România Tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla – profeţea acum câţiva ani Artur Silvestri. Chiar dacă vocea omului s-a frânt într-un sfârşit de toamnă, de ziua Sfântului Apostol Andrei, în urmă cu doi ani (2008), cealaltă voce, a cărturarului, a patriotului, a scriitorului şi editorului, continuă să se facă auzită. O ajută să-şi menţină vie puterea şi devotata soţie a lui A
rtur Silvestri, dna Mariana Brăescu Silvestri, şi colaboratorii foarte apropiaţi de la Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Editura Carpathia.
Un moment emoţionant în această adevărată odisee a neuitării a fost prilejuit de lansarea, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, a primului volum (din cele două proiectate) al cărţii Artur Silvestri – aşa cum l-am cunoscut[1]. Un titlu onest care cere o carte onestă – după cum sublinia dna Teodora Mîndru, editoarea
volumului, despre un om a cărui viaţă este un scris continuu – aşa cum a ţinut să sublinieze, la lansare, prof. univ. dr. N. Georgescu în cuvântul său.
Lucrarea adună laolaltă amintiri din vremuri mai apropiate ori mai îndepărtate, mergând până în anii de liceu ori şi mai departe, în anii copilăriei evocaţi de tatăl scriitorului, mărturii depuse în faţa posterităţii de prieteni, colegi, colaboratori, de oameni promovaţi sau ajutaţi de Artur Silvestri. >>>>
Sâmbătă, 27 noiembrie 2010, Artur Silvestri a fost comemorat la mormântul său, la Mânăstirea Pasărea, apoi la sediul Asociației Române pentru Patrimoniu și al Fundaţiei care îi poartă numele.
Personalitate enciclopedică, Artur Silvestri a fost scriitor, istoric al civilizaţiilor, promotor cultural, editor… S-a născut în 1953, într-o familie de negustori aromâni (pe linie maternă) şi de boieri olteni, din familia lui Iancu Jianu (după tată), strănepot al Mitropolitului Tit Simedrea, ultimul mitropolit al
Bucovinei (1945) izgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernăuţi de invazia rusă. A urmat, la Universitatea Bucureşti, studii filologice, apoi o specializare în arheologie (Italia) şi în istoria culturii (Sorbona, 1979). Şi-a luat doctoratul în Litere la“Trinity Bible Research Center”, Universitatea din Madras, India (1992) şi i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului de Studii Medievale din Barcelona. Autor a peste 45 de cărţi, ediţii şi sinteze în domenii diferite, a peste două sute de studii de istorie literară şi de istoria civilizaţiilor, Artur Silvestri evocă, în scrierile sale monografice, figuri luminoase ale culturii române: Zoe Dumitrescu Buşulenga >>>>
Au trecut doi ani de tristeţe şi sărăcie spirituală de când omul-flacără,scriitorul şi promotorul cultural de rară frumuseţe interioară,ARTUR SIVESTRI,a părăsit tărâmurile acestei lumi imperfecte şi pe care domnia sa vroia s-o vadă mai bună,mai fericită. Sufletul său preaplin de mister şi iubire,nealterat de orgolii,revarsă prin neînfricata soţie, doamna Mariana Brăescu Silvestri,prin A.R.P.,prin numeroşi prieteni, susţinători,români din ţară şi din întreaga lume,o tainică şi sfântă lumină,o mare înţelepciune. Deschizător de drumuri,a fost devotat cu întreaga fiinţă culturii şi propăşirii neamului românesc.
Opera dumnealui este vastă,profunzimea mesajelor transmise prin cărţile şi numeroasele studii şi articole sunt inegalabile. Dar Clipei nu-i putem impune să se oprească. De Sfântul Andrei,în anul 2008 inima mare a marelui om şi savant a încetat să mai bată şi de atunci şi până în veşnicie ne vom aminti de fapta sa culturală,de mare român şi de lumina sa dăruită cu mult drag confraţilor şi lumii întregi.Amintirile rămân vii şi cu siguranţă merită statuie frumuseţea desăvârşită a spiritului extraordinar care a fost ,Artur Silvestri,vulcan nestins al României tainice.
Dumnezeu să-l odihnească într-u sfinţii săi şi să-i vegheze liniştea.
IONEL MARIN
Focşani,26noembrie 2010
În anii studenţiei mele clujene, nu la mult timp după debutul în presă, petrecut în 1973, în revista “Tribuna”, mă aflam în trecere prin capitală, cu alte treburi decât cele strict literare. Ca orice tânăr scriitor la început de drum, născut şi debutat în provincie, aveam însă la purtător, pentru orice eventualitate, câteva manuscrise, cu care, în ciuda timidităţii mele înnăscute, intenţionam să atac în forţă (Să te ferească Dumnezeu de curajul timidului!) revistele literare care dădeau tonul şi luau pulsul culturii din acea vreme.
Două dintre ele erau mari şi tari, dominând piaţa literară a vremii: “Luceafărul” şi “România literară”. Două străluceau şi scoteau scântei – aşa după cum bine ştim toţi – într-un duel neîntrerupt de idei şi nu doar de idei. >>>>
Picături de suflet
Am primit astazi pachetul cu DVD-ul si copiile cartilor marelui nostru carturar Artur Silvestri.
Nici nu stiu cum sa va multumesc pentru acest dar de Mos Niculaie! Aruncand o privire la ceace a creat acest gigant , la subiectele abordate, la pastrarea credintei crestine cu atata determinare, te simti un “neica nimeni“, mai ales cand mai pui si mana pe condei!? Afost MARE si ma intreb de ce acesti oameni sunt luati dintre noi inainte de a spune totul. Impresionant, iar parintelui Damian o calda imbratisare pentru ca a invitat-o pe sotia lui la NY. Din nou remarc cum un om stralucit si talentat promoveaza tot
ce este romanesc, vorba lui Silvestri: “la romani scrisul este o religie”.
Va foarte multumesc din toat inima si va doresc bucurii cu carul!
Mlc
VALERIU MOLDOVEANU
________________
2. Un gând pios de aducere-aminte pentru
Artur Silvestri, de la a cărui trecere se
împlinesc, iată, doi ani.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dr. MIHAIL MATARINGA, Constanta >>>>
UN AMBASADOR AL SUFLETULUI ROMÂNESC ŞI PATRIA LUI TAINICĂ
PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010
„Pentru mine, scrisul este viaţa” -Artur Silvestri-
I.
În ce fel o personalitate covârşitoare şi carismatică te poate fascina şi dincolo de moarte? Iată o întrebare care invită la meditaţie.
Prin aura de inefabil înconjurându-i blând, tâmplele, prin exemplaritatea vieţii. Prin avuţia dăruită pe care a trudit toată viaţa s-o tezaurizeze pentru urmaşii lui, pentru urmaşii altora, pentru întreaga naţiune şi, prin extensie, pentru întreaga lume. Prin universalitatea gândirii şi operei sale.
Iată prin ce.
Rămâne să te întrebi: care a fost preţul acestei uriaşe averi spirituale? >>>>
Un trecut devenit viitorul istoriei. Mişcarea naţională din cultură numită Asociaţia Română pentru Patrimoniu.
PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010
II.
O altă dimensiune covârşitoare a cărturarului Artur Silvestri a fost cinstirea neamului său. “Opera lui Artur Silvestri vorbeşte de la sine în această privinţă” – scrie Nicolae Georgescu. Artur Silvestri şi-a apărat cu înverşunare străvechimea neamului, credinţa ortodoxă, limba şi cultura, valorile patrimoniului naţional şi i-a îndemnat pe toate căile şi pe alţii s-o facă. El a fost în acest sens, unul din cei mai autentici patrioţi, neabătut de la idealul său naţional.
Abia citind volumul “Artur Silvestri – Aşa cum l-am cunoscut” – mi-am dat seama de unde izvora puterea fascinatorie pe care o exercita Artur Silvestri şi vraja, mirajul, enigma pe care le degaja faţă de cunoscuţi şi prieteni care, o dată ce-l cunoşteau, erau cuceriţi de acest om deschis şi totuşi misterios. Cei mai mulţi erau atraşi magnetic de personalitatea lui copleşitoare, emblematică, fie şi doar privindu-l, sau, mai mult, auzindu-i pronunţat sau citindu-i numele, care stârnea interes prin rezonanţa străină. >>>>
NR. 9/2010
ARTUR SILVESTRI A FOST COMEMORAT, LA 2 ANI DE LA PLECAREA ÎN ETERNITATE (30 nov 2008) AŞA CUM MERITĂ
Sâmbătă, 27 noiembrie 2010, Artur Silvestri
a fost comemorat întâi la mormântul său, la Mânăstirea Pasărea, apoi la sediul Asociației Române pentru
Patrimoniu și al FUNDAȚIEI ARTUR SILVESTRI
Un microbuz si mai multe automobile au transportat la Mânăstirea Pasărea scriitori, jurnaliști, prieteni, rude, discipoli ai lui Artur Silvestri care nu l-au uitat și cărora timpul și problemele personale le-au permis să participe la evenimentul comemorării, printre care: Theodor Răpan, Elisabeta Iosif, Dorin Suciu, Vasile Cercel, Monica Atanasiu, Vasile Bardan, George Liviu Teleoacă cu soția,Nicolae Mărășanu, Irina Airinei, Gelu Voican , etc.
La Mânăst
irea Pasărea, cei prezenți au participat întâi la slujba religioasă oficiată în biserica mare a Mânăstirii, (construită de Sf. Calinic de la Cernica, pe care Artur Silvestri îl considera ocrotitor al său), apoi la pomenirea oficiată tot de preoții mânăstirii la mormântul lui Artur Silvestri: moment foarte emoționant, pentru toți cei de față- soția lui, d-na Mariana Brăescu Silvestri, rude și prieteni, măicuțele care îi citesc cărțile, îi îngrijesc mormântul și îl pomenesc cu mare respect, alte persoane.
Între flori, lumânări aprinse și cântările preoților și măicuțelor, parcă simțeai duhul lui Gabriel Artur Silvestri undeva, plutind deasupra , spre liniștea cerului necuprins.
Dumnezeu să-l ierte odihnească și să-l odihnească în împărăția Sa! am spus cu toții, ne-am închinat și ne-am întors apoi, către mașinile care ne-a adus la sediul Asociației Române pentru Patrimoniu și al Fundației ARTUR SILVESTRI. >>>>
Au trecut doi ani. Cum este in lumea vesniciei Maestre ARTUR SILVESTRI?
Ce mai faci prietene? Noi, am ramas mai tristi, mai singuri…Si asa cum ai prevazut odata, toate vin spre noi nefiresc. Urate vremuri, asa cum au fost scrise…Din cauza noastra, a lor…nu stiu.
“Esentialul in aceste vremuri este, cred, sa nu stam pe loc si cu mainile in san .
Cat despre toate celelalte ce se intampla in jurul nostrum , intre care unele , de fapt destule, ne ating sau ne supara , numai Dumnezeu stie ce e mai bine ;dar nadajduim in asezarea tuturora la randuiala si la vechile -si sanatoasele -principii de ingaduinta si bunavoire”(Artur Silvestri). Am retinut doar ca “relele sunt mai putin importante”si trebuie”sa le lasam deoparte. Binele se potentiaza. Facem bine! Invatam in fiecare zi sa pretuim secunda. ”In fiecare clipa sta secretul vietii”…
“Raul ne asalteaza in formele cele mai perfide si necontenit. Esentialul insa cred ca este simtamantul ca nu suntem singuri si ca, in acelasi timp, nu stam cu mainile incrucisate. Iar daca in fiecare zi vom face “binele”cat de marunt si aparent neimportant, vom vedea ca toate se aduna si de la o vreme privirea noastra se va aseza peste o lume mai senina decat cea de acum”. (Artur Silvestri). >>>>
Este ziua în care îl voi vizita,la locul său de veci, din cimitirul Mănăstirii Pasărea, pe Maestrul Artur Silvestri.
Gândul că nu-i voi auzi vocea, nu-i voi privi ochii mă nelinişteşte.El este prea viu în memoria evenimentelor pentru ca uitarea să-l înhaţe.
Sunt derutată şi…plouă mocăneşte peste Bucureştiul cu pavajul placat haotic de frunzele moarte si pansoanele încălţările celor ce aleargă în neştire după firimitura de glorie personală nu numai pentru bucata de pâine.
De la Oborul vechi spre Lizeanu, spaţiul comunitar pluteşte în aburul unui Octombrie îngrăşat cu humusul preschimbat în petale de crizanteme. Florăresele îşi expun marfa de sezon într-o transcendentă implacabilă şi căreia nu-i pasă de numărul generaţiilor. Maldare de crizanteme opulente stau despuiate şi nepăsătoare în ploaia reumatică. Lor, florilor de toamnă-târzie nici că le pasă. Mie, anonimului care trece strada, îmi pasă pentru că îmi este deja trist şi îmi este frig şi mai ales, îmi este tare dor de o lume care nu mai există în realitate. >>>>
Ionel Sima: „Nostalgie“
In memoria lui Artur Silvestri
Mai vin din când în când la voi
Prin flacăra din lumânare…
Nostalgic privesc drumul scurs
Şi pe iubiţii din cea cale.
*****
Mai vin din când în când la voi
Prin lumânarea ce-o aprindeţi;
De pe pământu-acela drag
Am amintirile în ,,sânge’’
*****
Şi pretutindenea în jur
De când eram copil de ţâţă
Până l-acel al meu apus
Toate-s cu mine, nu-s cenuşă.
*****
Se joacă amintirile în juru-mi
Parcă-s copiii răsfăţaţi!…
Aici, sunt eu, desprins din carne,
În alt mod materializat. >>>>
De ne-ai lipsi?
Ce-ar fi Istoria si Neamul?
De n-ar fi bunii cei din Cer,
De n-ai fi Tu, Artur Silvestri!
*****
Aduna dar acei Maiestrii,
Ce-n vecii vecilor nu pier,
Sufletele lor sunt pietre la hotarul,
Acestei tainice Gradini cu brazi!
*****
Aduna razele luminii
Si fa-le ploaie peste noi,
Sa-nmugure speranta la Romani,
Sa-nmugure iubirea din Scripturi! >>>>
• VERONICA BALAJ –poetă, scriitoare, realizatoare emisiuni radiofonice
CU ÎNGERII ALĂTURI
UN GAND PAMANTESC SPRE EL,, DISTINSUL PROFESOR ARTUR SILVESTRI MARELE GENEROS , MARELE IUBITOR DE CULTURA SI DE NEAM
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASACA IN PACE PE DISTINSUL,
UNICUL PROFESOR DE CIVILIZATIE SI MORALA,
DE CULTURA SI TRAIRE SPIRITUALA/
LA DOI ANI DE LA PLECAREA SA IN ETERNITATE NE INTREBAM, CAT SI CE POT INSEMNA NISTE CIFRE DIN CALENDARUL PAMANTESC , IN COMPARATIE CU VESNICIA??
DOMNIA SA, DL PROFESOR ARTUR SILVESTRI, ARE ACUM A INTELEGE VESNICIA CAT LE ESTE PERMIS SPIRITELOR ALESE, >>>>















Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________