A venit toamna… cu tristetile si amintirile ei. Mi-as fi dorit sa putem intelege “impreuna” ce s-a intamplat in ultimii trei ani. ”Plecarea” parintilor, a bunului prieten ARTUR SILVESTRI, recent ridicarea la cer a Parintelui Adrian Fageteanu, m-au sensibilizat…Cuvantul mi-a ramas inclestat intr-o singuratate dincolo de cuvinte. M-am inchis in mine si mi-am creat in “chilia” mea un univers pe care nu l-as putea explica. Fiecare pierdere a fost insa si o biruinta. O apropiere spre rugaciune, ganduri si soapte pentru cei care vegheaza de undeva din Imparatia Cereasca…
Gasesc raspunsuri uneori recitind mesajele primate de la domnul ARTUR SILVESTRI…Incerc oare sa ma explic de ce nu mai scriu? Nu stiu…Adevarul este, ca, imi lipseste mai mult decat oricand ARTUR SILVESTRI, intr-o lume desantata…
A fost si ramane unic !
Prietene, soaptele mele ajung printre nouri? “Lacrima mea tacuta” a luat forma unui poem crestin ?
Dumnezeu sa-l odihneasca in Cortul Dreptilor.
14 Octombrie 2006, Sfanta Cuvioasa Parascheva
“Draga D
oamna Gurza,
Nu va tulburati afara din cale. Ceea ce mi-ati scris mai acum o vreme scurta am inteles intocmai asa cum spuneti .
Mie, ca sa stiti, “toate imi cad bine” caci fac parte din ceea ce trebuie sa se intample;pana si raul ce mi se mai face de catre om mi se pare ca e necesar caci ma ajuta sa inteleg si mai clar natura acestui fenomen iar pe altii ii ajuta sa se defineasca , sa cantareasca si sa continue sau sa se clatine in convingerile lor. >>>>
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
