ARTUR SILVESTRI

Moto: „Viaţa noastră istorică nu a început ieri, ci demult,  iar lucrarea noastră tăcută, senină şi râvnitoare nu se va sfârşi mâine şi va dura mult în timpul unde  se aşază  orice contribuţie jertfelnică, indiferent dacă i se ştie autorul ori a devenit anonimă. Căci, batjocorită sau uitată de răul ireductibil, fapta bună rămâne; şi cine a făcut-o, ştie Dumnezeu”[i]

Activitatea culturală a regretatului profesor Gabriel Artur Silvestri promovează în universalitate valorile perene ale culturii române, demonstrând că spiritul învinge materia, că fapta bună rămâne, chiar dacă, uneori, se pierde în anonimat numele făptuitorului. Datoria noastră, în cazul acestui erudit al culturii române,  este ca numele făptuitorului să nu se piardă în negura uitării, să-l pomenim când şi cum se cuvine. În aceste zile de sărbătoare, un gest minunat m-a făcut să-mi reamintesc cuvintele pline de înţelepciune ale cărturarului ce şade acum în grădina îngerilor, veghind asupra noastră: am primit drept cadou de Crăciun, prin generozitatea doamnei Mariana Brăescu-Silvestri şi prin bunăvoinţa Mariei Anghel, două volume minunate dedicate regretatului Artur Silvestri: Artur Silvestri, Fapta culturală, Documentar alcătuit de sociolog Teodora Mândru, 135 de mărturii, Ed. Carpathia, 2009, cu un cuvânt înainte intitulat O lecţie post mortem, semnat de Mariana Brăescu-Silvestri şi un argument numit O carte a faptelor, scris de Teodora Mândru. Al doilea volum primit este: Artur Silvestri, Apocalipsis cum figuris, Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog, cu un cuvânt de introducere numit Sfârşitul poveştii sau Noaptea aceea, semnat de Mariana Brăescu-Silvestri, Ed. Carpathia, 2009. >>>>

Stimată  doamnă Mariana Brăescu Silvestri,

Fundaţia Petre Ionescu-Muscel din Domneştiul istoric al Basarabilor, unde legenda şi tradiţia, curios lucru, fac bună casă cu modernismul decent al vremurilor noastre, vă transmite multe mulţumiri, pentru efortul financiar pe care l-aţi făcut în anul 2009 – an greu, al crizei – în scopul de a ajuta să supravieţuiască revista „Pietrele Doamnei”, revistă apreciată, printre alţii, şi de marele intelectual român, prof. dr. Artur Silvestri, iubitul dumneavoastră soţ, a cărei trecere în nefiinţă a însemnat pentru toţi cei care l-au cunoscut o mare pierdere, un mare gol sufletesc, el stingându-se ca un martir, adăpostindu-se în acea Românie Tainică, cu aura ei mistică.

Ceea ce dumneavoastră, stimată doamnă Mariana Brăescu Silvestri, aţi făcut pentru supravieţuirea unui înalt act de cultură, constituie una dintre lecţiile Faptelor mari, lecţia Omului Mare – a inegalabilului Artur Silvestri – cel care, deasupra tuturor valorilor a pus Cartea, Scrisul – cel plin de sensibilitate şi morală – dar şi răspândirea cărţii, chiar şi în satele româneşti uitate de lume,  unde au venit aceste daruri de la OMUL BUN, în care Bunul Dumnezeu a adunat întreaga înţelepciune, blândeţe, cuminţenie apostolică şi demnitate umană. >>>>