PSALM
lui Artur Silvestri
in memoriam
Mă pierd în Tine,
Doamne,
şi-mi e atât de dor
de mantia ta largă
în care mă-nfăşor
Tu pari că nu ştii unde
şi nici chiar cine Eşti
Tu pari că dormi adesea
Tu pari că nu gândeşti
***************
Şi totuşi,
când pe-o parte Te-ntorci
Tu Te trezeşti
formând o piramidă
cu vârfu-ascuns în Ceruri
pe baza ei Pământul
susţinând mii de oşti >>>>



Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________