Intr-un fel sau altul noi, oamenii, suntem indatorati unii altora. Indatorati in multe feluri, dar in aceste rinduri, acum, vorbesc de o anumita indatorare deosebita, intelectuala si spirituala, de multumire si recunostinta pe care o am fata de Artur Silvestri .
Cind, dupa Decembrie 1989, Iosif Constantin Dragan a venit la Bucuresti si-a inceput editarea saptaminalului de opinie independenta NATIUNEA , in Mai 1990, si-a adus aminte si de mine, punindu-ma pe lista romanilor din strainatate, care sa primeasca gratuit, din partea Domniei Sale, publicatia. Redactor–sef era Artur Silvestri iar Mariana Braescu era redactor–sef adjunct. Cu ocazia acestui eveniment l-am citit pentru prima data pe Artur Silvestri si am intrat in corespondenta cu dinsul. Corespondenta a fost rara pina ce Artur Silvestri s-a dedicat cu toata firea Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, a carui fondator si presedinte a fost. Este uimitor cum, in primul deceniu al noului mileniu, a putut sa aglutineze, intr-un timp atit de scurt, in aceasta fundatie atitia intelectuali, carturari , oameni de arta si scriitori de toate genurile, din tara si din pretutindenea romaneasca, sa participe alaturi de el la evidentierea patrimoniului nostru cultural si spiritual, l-a imbogatirea lui . >>>>
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________