La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
De aceea ne lipseşte Omul asemănător supraomului lui Nietzsche, însă cu multă bunătate creştină.
Ne lipseşte vocea puternică, autoritară şi în acelaşi timp caldă, cu îndemn spre iubire şi fapte bune după model cristic.
Ne lipseşte vocea şi personalitatea care să lupte împotriva celor care ne terfelesc istoria într-un mod josnic, care ne batjocoresc tradiţiile şi sfinţenia vieţii neamului.
Ne lipseşte vocea care ne transmitea acel mesaj tainic ce ne da puterea să trăim şi să existăm ca neam.
Ne lipseşte vocea care ne îndeamna să ne respectăm strămoşii şi Sfânta Tradiţie – arătându-ne că nu suntem singuri.
Ne lipseşte vocea care ne-a învăţat taina persoanei într-o Românie tainică.
Ne lipseşte omul duhovnicesc cu evlavia, smerenia, bunul simţ şi faptele bune – ca cel mai de preţ dar de la Dumnezeu. >>>>
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________