Denumirea de Maestru, folosită adesea, capătă uneori conotaţii profunde, încărcănd emoţional şi semantic un cuvânt care, prin el însuşi, nu ar putea exprima gândul, trăirea, nu ar putea spune.
De cele mai multe ori, cuvintele sunt forma rostită a ceva, fără să poată exprima esenţa, ci doar să o presupună, să te poarte spre ea, pe care, oricum, niciodată, nu o vei găsi pe calea rostirii.
Si denumirea de Inţelept este adesea statică, neputând să cuprindă povara înţeleptului, cât şi a căutării discipolului, pentru împărtăşirea a ceea ce, mai presus de a fi o taină, este, prin excelenţă, un alt fel de chin.
Mai totdeauna am considerat limbajul nearticulat superior cuvântului, tocmai datorită faptului că în el este cuprinsă şi un fel de gestică primară, care, împreună cu sunetul brut, se apropie mai mult de esenţa a ceea ce se vrea transmis.
Un fel „nesăbuit” de comunicare, „ce aparţine vieţii, naturii universale”. >>>>
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
