( in memoriam Artur Silvestri)
Nu-mi ridicaţi un soclu
pentru a-mi forţa privirea
să caute cu îngrijorare
peste timp…
*******************
Eu ştiu…
dar voi veţi afla – când amurgul
va aprinde înalte focuri
ca pentru o ultimă sărbătoare…
Şi eu…
voi închide ochii… pentru a doua oară
şi voi rătăci – suflet singuratic –
printre poemele mele nescrise…
În vechea călimară
se mai aude glasul cuvintelor
ce n-au cunoscut
înşelătoarea linie a orizontului
şi…
dureri nevindecate
îşi caută cu grijă somnul
printre… coroane de spini…>>>>




Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________