Era o zi de sărbătoare, în casa unui prieten , coleg de facultate, cu lume multă, personalităţi culturale din diferite domenii. Gazda, Bucur Chiriac a văzut că ne-am oprit în fata aceluiaşi tablou , realizat de un pictor renumit şi a ţinut să ne facă cunoştinţă. Din acea seară, dialogul purtat cu profesorul, scriitorul Artur Silvestri s-a desfăşurat sub semnul unor idei creatore.
Chiar atunci i-am propus, l-am invitat să gândim împreună o ediţie de o ora a unei emisiuni, ce o realizam la Radiodifuziunea Română.
Aşa s-a născut şi dialogul acestei convorbiri, din paginile cărţii
“Nu suntem singuri”. Au fost apoi două întâlniri de lucru în fostul birou al său din strada Ciprian Porumbescu. Mă impresiona meticulozitatea pregătirii unei pagini scrise, felul cum rânduia totul, pentru ca fiecare filă să rămână ca “document împotriva uitării”. Era preocupat şi dorea să înlăture incapacitatea noastră de a păstra , împotrivindu-se ”acestui spirit risipitor ce ne caracteriză”.
Parcă-i stătea pe umeri biblioteca ticsită din spatele său, ca o dulce povară, de care, parcă, era “lipit” ca să nu se piardă nimic. Ca şi de biroul plin de mape cu proiecte începute. >>>>
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
