Lui ARTUR SILVESTRI, in memoriam
Când le destăinui copiilor tăi
De ce cântă stelele pe potecile Iancului,
Să-ţi fie ochii limpezi, ca roua, dimineaţa,
Pe-otava necălcată de-orgoliul bocancului!
Când le destăinui copiilor tăi
De ce plugul drumuie brazdele-n lut –
Să-ţi ardă tâmplele ca luceferii-n purpuri
Când cern aurorei câte-un vers de-mprumut!
Orice le destăinui copiilor tăi
Pe buze să-ţi scapere-o fărâmă de soare,
Să simtă urmaşii ce-i iubirea de vatră,
Ambrozia gliei veşnicită-n ulcioare! >>>>



Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf



____________________________
___________________________________

_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________