Artur Silvestri trăieşte prin cei care îl iubesc şi îl respectă
Desi evenimentele de la sfarsitul lunii Mai au intrat in amintire, acele clipe la care s-a muncit enorm, poate cu un efort supraomenesc, ne-au lasat noua, participantilor, masura puterii omenesti de a intelege mai bine cit de multe aveau, inca, de daruit, marele om de cultura Artur Silvestri si distinsa sa sotie, Doamna Mariana. Incrincenarea cu care Doamna Mariana, alaturi de Dvs., ne-au adus in locuri de vibranta traire pentru intelectualitatea romana nu face decat sa dovedeasca un fapt real: Artur Silvestri nu a murit… Domnia Sa traieste prin cei care il iubesc si il respecta. Ma alatur si eu acestora! Prin gestul deosebit de generos de a ne trimite in redactie mai multe exemplare ale cartilor Domniei Sale vom contribui si noi la pastrarea vie a memoriei celui care, prea curand, s-a dus dintre noi, poate spre a ajunge in Olimpul Scriitorilor. Incantarea cu care au primit, atat directorul publicatiei noastre cat si redactorul sef darurile, ma face sa cred ca misiunea mea de a elibera si raspandi cuvantul tiparit poate avea, uneori, valente deosebite. Fiti sigura ca exemplarele ramase vor fi daruite celor care stiu sa le aprecieze, iar unul dintre ei este si graficianul Gh.D. Constantinescu care, va transmite, prin intermediul meu, multumirile sale respectuoase.Multumesc si colaboratoarelor Dvs, ce au raspuns cu solicitudine dorintei de a avea si un CD cu filmul Doamnei Cleopatra Lorintiu. Sunt incantata ca am putut participa la un eveniment cultural alaturi de persoane de calitate si sper intr-o buna colaborare pe viitor. >>>>
Pasul dinspre virtual inspre real
In localitatea Ceahlău, judetul Neamţ s-au adunat peste 300 de persoane pentru comemorarea a 6 luni de la trecerea în nefiinţă a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a înaltat o troiţă în memoria celui care a apreciat frumuseţea neasemuită a României Tainice şi a considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima Munţilor Ceahlău, pe malul Bistriţei, descoperit odinioara după drum greu prin nămeţi, după cum mărturiseşte adorata soţie a scriitorului: Mariana Brăescu Silvestri, care s-a preocupat să fie împlinită datina aşa cum se cuvine. Locul era uimitor sub lumina unui soare blând, oamenii pregăteau troiţa, puneau flori de jur-împrejur, casa era plină de oaspeţi (unii veniţi din Canada ori Franţa, alţii din toate colţurile ţării); două autocare sosiseră de la Bucureşti. Alături l-am zărit pe tatăl îndurerat al scriitorului… O tristeţe mută am citit în ochii domniei sale, consternat de întâmplarea tragică a morţii fiului său…. Imaginile pe care le-am selectat sunt mai grăitoare decât orice cuvânt. Un sobor format din cinci preoţi au sfinţit troiţa, doamna Brăescu a dat pomana cuvenită sătenilor care au venit în număr impresionant în frunte cu primarul comunei, profesorii şi învăţătorii din sat, copiii dar şi vârstnicii.
MY WAY
Cred că nu există un iniţiat în ţara aceasta – şi Artur Silvestri era unul dintre ei – care să nu ştie câteva lucruri esenţiale, pe care le voi cita, fie spre reamintire, fie spre informarea celor tineri.
Vestirile mari vin adeseori,
Lui ARTUR SILVESTRI, in memoriam
Vremea şi locul şi-au veşnicit lacrima, într-o sâmbătă de Florar, mai amintindu-ne că trăim în România Tainică. Tăcuţi şi trişti, ca o răcoare de slovă românească ne mângâiem cu EL, sfetnicul nostru dintr-un crepuscul de gest, nestatornicia noastră de toate zilele.
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
