S-a împlinit un an fără mecena culturii româneşti, Artur Silvestri, şi eu parcă tot mai aştept să dea un semn de viaţă. Parcă ar fi plecat numai un timp, să se întremeze şi să se întoarcă să-şi vadă de rosturile sale întotdeauna peste asupra de măsură adunate pe biroul său. Şocul cu care am primit vestea fulgerătore în ziua de 30 noiembrie, 2008, mi se pare că aparţine domeniului viselor la care nu vreau să revin după ce m-am trezit. Cum să dau crezare unui fapt care mi se pare fără noima?! Am fost la Ceahlău la comemorarea celor şase luni de la uluitoarea dispariţie, am fost la Mănăstirea Pasarea şi i-am văzut mormântul, cu toate acestea, uit că a dispărut dintre noi, şi parcă tot îl mai aştept. Când deschid computerul, din adâncuri, izvorăşte vag un sentiment că s-ar putea să îmi trimită iarăşi un email. Spiritul lui este atât de viu, încât îi simt prezenţa alături când mă aşez la masa de scris. Bunul Dumnezeu mi l-a scos în cale într-un moment de cumpănă, pe acest MARE OM de care sufletul meu nu vrea să se despartă. Când am vreo îndoială în mine, îmi sprijin gândul pe darul primit de la domnia sa, încrederea ce mi-a acordat-o cu mărinimie. Întotdeauna l-am simţit ca pe un prieten, ca un frate mai mare, deşi eu număram mai mulţi ani, chiar peste douăzeci. L-am luat model de urmat în momentele de cumpănă şi mă sprijin pe valorile morale pe care ni le-a lăsat moştenire. Îi simt şi acum arta de a îmbina sobrietatea cu căldura sufletească şi rămâne mereu un puternic exemplu prin sentimentul datoriei, prin uriaşul efort de a crea noi cărţi fundamentale pentru urmaşi, umplând goluri în cultura noastră, prin înţelepciunea cu care lumina urmele strămoşilor, departe de circul saltimbancilor de astăzi. >>>>
Elena Buică: „Un an fără animatorul cultural de largă respiraţie internaţională – Artur Silvestri“
Ioan Miclău: „Drumurile artei“
…Cand de la paralela 45 a Romaniei, calatoresc cartile dlui Artur Silvestri, Apocalypsis cum figuris – Sapte nuvele fantastice cu prolog si epilog si Artur Silvestri-Fapta culturala peste Ecuator, peste Tropicul Capricornului pana la paralela 30 sudica a Australiei, putem vorbi de semne bune. Dar cand ma gandesc ca primitorul acestora e nascut tot acolo la paralela 45, mai ales in Zodia Capricornului, miracolul s-ar putea ivi, vorbind literar. Ce-mi doresc acum este sa citesc aceste carti si sa incerc a le intelege. Am citit multe carti ale eruditului Arur Silvestri, deci pot spune ca intuiesc din stilul lui de scriere si expresie cartea care-i apartine din alte zeci de carti ale altor autori. Dar, niciodata nu m-am aventurat a ma apropia de leu inaintea celor ce au batatorit drumurile artei cu mult inainte, cunoscatori ai labirinturilor de execeze si critici literare.
Totusi, se cuvine in mare masura a aminti faptul ca aparitia antuma a celor doua carti, se datoreaza recunostintei Doamnei Maria Braescu Silvestri, sotia luminatului carturar plecat nu de mult la cele vesnice. Si tot in memoria sotului a sustinut Doamna Maria financiar aparita la Editura “Cuget Romanesc”-Malovat a frumosului volum crestin Noul Testament in cinci sute de exemplare, ajuns si la noi la antipozi. >>>>
Moto: „Viaţa noastră istorică nu a început ieri, ci demult, iar lucrarea noastră tăcută, senină şi râvnitoare nu se va sfârşi mâine şi va dura mult în timpul unde se aşază orice contribuţie jertfelnică, indiferent dacă i se ştie autorul ori a devenit anonimă. Căci, batjocorită sau uitată de răul ireductibil, fapta bună rămâne; şi cine a făcut-o, ştie Dumnezeu”[i]
Activitatea culturală a regretatului profesor Gabriel Artur Silvestri promovează în universalitate valorile perene ale culturii române, demonstrând că spiritul învinge materia, că fapta bună rămâne, chiar dacă, uneori, se pierde în anonimat numele făptuitorului. Datoria noastră, în cazul acestui erudit al culturii române, este ca numele făptuitorului să nu se piardă în negura uitării, să-l pomenim când şi cum se cuvine. În aceste zile de sărbătoare, un gest minunat m-a făcut să-mi reamintesc cuvintele pline de înţelepciune ale cărturarului ce şade acum în grădina îngerilor, veghind asupra noastră: am primit drept cadou de Crăciun, prin generozitatea doamnei Mariana Brăescu-Silvestri şi prin bunăvoinţa Mariei Anghel, două volume minunate dedicate regretatului Artur Silvestri: Artur Silvestri, Fapta culturală, Documentar alcătuit de sociolog Teodora Mândru, 135 de mărturii, Ed. Carpathia, 2009, cu un cuvânt înainte intitulat O lecţie post mortem, semnat de Mariana Brăescu-Silvestri şi un argument numit O carte a faptelor, scris de Teodora Mândru. Al doilea volum primit este: Artur Silvestri, Apocalipsis cum figuris, Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog, cu un cuvânt de introducere numit Sfârşitul poveştii sau Noaptea aceea, semnat de Mariana Brăescu-Silvestri, Ed. Carpathia, 2009. >>>>
La Editura Carpathia, Bucureşti, a apărut recent (2009) o binevenită reeditare a cărţii lui Artur Silvestri Apocalipsis cum figuris. Este a treia reeditare a volumului de proze scurte publicat în 2003 şi reluat în 2005 cu includerea exegezei critice. Aşa cum se şi precizează, volumul redă structura celui din 2005, cu mici diferenţe: subtitlul este Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog, (prologul fiind constituit din Cuvântul înainte la ediţia din 2005 ), iar la exegeza critică a fost adăugat cuvântul Cleopatrei Lorinţiu, autoarea unui meritoriu volum despre opera lui Artur Silvestri.
Bogata exegeză critică (Ovidiu Drâmba, Al. Husar, A.I.Brumaru, Zenovie Cârlugea, Mircea Rareş, Ion Drăguşanul, I.P.Tatomirescu, Eugen Evu, I. Popescu-Brădiceni, Dimitrie Grama, E. Bogăţan, C. Stancu, I.M.Almăjan, E.Solunca Moise, A.D.Rachieru, L.Hetco, Cl.Lorinţiu) subliniază faptul că prozele cuprinse în acest volum sunt menite să marcheze un moment memorabil în evoluţia prozei scurte româneşti. Sunt anii în care experimentele postmoderniste au creat un hiatus între creatori şi receptori şi proza scurtă îşi căuta un drum viabil. În acest sens prozele cuprinse în volumul Apocalipsis cum figuris reprezintă un răspuns şi indică o cale. >>>>
Stimată doamnă Mariana Brăescu Silvestri,
Fundaţia Petre Ionescu-Muscel din Domneştiul istoric al Basarabilor, unde legenda şi tradiţia, curios lucru, fac bună casă cu modernismul decent al vremurilor noastre, vă transmite multe mulţumiri, pentru efortul financiar pe care l-aţi făcut în anul 2009 – an greu, al crizei – în scopul de a ajuta să supravieţuiască revista „Pietrele Doamnei”, revistă apreciată, printre alţii, şi de marele intelectual român, prof. dr. Artur Silvestri, iubitul dumneavoastră soţ, a cărei trecere în nefiinţă a însemnat pentru toţi cei care l-au cunoscut o mare pierdere, un mare gol sufletesc, el stingându-se ca un martir, adăpostindu-se în acea Românie Tainică, cu aura ei mistică.
Ceea ce dumneavoastră, stimată doamnă Mariana Brăescu Silvestri, aţi făcut pentru supravieţuirea unui înalt act de cultură, constituie una dintre lecţiile Faptelor mari, lecţia Omului Mare – a inegalabilului Artur Silvestri – cel care, deasupra tuturor valorilor a pus Cartea, Scrisul – cel plin de sensibilitate şi morală – dar şi răspândirea cărţii, chiar şi în satele româneşti uitate de lume, unde au venit aceste daruri de la OMUL BUN, în care Bunul Dumnezeu a adunat întreaga înţelepciune, blândeţe, cuminţenie apostolică şi demnitate umană. >>>>
LA MULŢI ANI!
Un gând bun pentru un an mai bun.
Vine sărbătoarea Crăciunului şi odată cu ea se încheie anul…
Un an întreg fără Artur Silvestri, dar cu el atât de prezent în gândul, în sufletul, în inima noastră!
La vremea aceasta, altădată, el trimitea înţeleptele şi iubitoarele sale răvaşe. Izvorau din inima lui mare şi se îndreptau către atâtea inimi care aveau nevoie de ele.
Nu pot să vă scriu dumneavoastră la fel cum o făcea el. Şi nimeni nu o va putea face. Dar să ne amintim de acele minunate mesaje de Crăciun şi poate să le recitim.
Eu atât pot să fac: să mulţumesc din tot sufletul celor care au fost, cu scrisul, cu gândul, cu rugăciunea, dar mai ales cu inima, devotaţi amintirii minunatului înţelept, care ne veghează din ceruri.
Vă doresc să aveţi Lumină în casă, bucurie în familie, dar mai ales vă doresc sănătate împreună cu toţi cei ce vă sunt dragi.
La mulţi ani!
MARIANA BRĂESCU SILVESTRI
Viaţa oraşului vie şi colorată se desfăşoară într-un ritm alert, specific marilor oraşe. Oameni de toate vârstele îşi încrucişează paşii depăşindu-se unii pe alţii într-o cursă cu final necunoscut, dar cu un singur scop- autodepăşirea. Cel puţin aşa îmi place să cred azi când merg spre unul din lăcaşele de cultură ale Bucureştiului : 
Biblioteca Metropolitană .
„Noi suntem România tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla”, afirma Artur Silvestri în urmă cu doar câţiva ani. Aceste cuvinte îmi vin în minte în timp ce mă îndrept spre sala unde vor fi prezenţi cu siguranţă reprezentanţi ai acestei tainice Românii.
Aici, în Biblioteca Metropolitană, Liga Scriitorilor din România – Filiala Bucureşti care a împlinit un an de la înfiinţare, joi 10 decembrie ora 12.00 a organizat festivitatea acordării premiilor 
Artur Silvestri, personalitate complexă, mare om de cultură , semănătorul faptelor concrete -materializate în revistele, ziarele şi cărţile care păstrează în paginile lor gândurile sale purtătoare de 
mesaj – dar şi pe terenul însetat de a primi, descifra şi exprima adevărului istoric şi cultural al acestui popor, reprezentat de toţi colaboratorii săi.
Plecat prea devreme dintre noi, la vârsta deplinei maturităţi, Artur Silvestri merită comemorat, şi totodată susţinute şi subliniate toate proiectele sale culturale – a fost concluzia care a condus la decizia instituirii acestor premii, ca factor de emulaţie atât pentru cei a căror operă este deja în mare parte scrisă ori pentru mai tinerii confraţi, aflaţi la debutul carierei lor. >>>>
Cât de repede trece timpul. Ca un şmecher ce preferă să treacă neobservat, spre a nu da socoteală nimănui. Acest an scurs fără Artur Silvestri a fost mai sărac, cel puţin din punct de vedere spiritual. A fost, în acelaşi timp, un an al marilor convulsiuni, dar şi anul în care a avut loc o, din pacate, reusită lovitură de stat, cu concursul, tot din păcate, al celor de la Curtea Constituţională. Din acest punct de vedere, e mai bine că Artur nu e printre noi. El, cu spiritul său justiţiar, nu ar fi putut tolera astfel de fapte, care aruncă, cu cel puţin 20 de ani, înapoi acest popor nefericit. Pentru că, în loc să ne pregătim pentru o viaţă a normalităţii, de tip european, inclusiv sub aspectul standardelor şi condiţiilor de trai, pentru toţi locuitorii acestei ţări, nu doar pentru baronii şi micimanii unor triburi politice, noi revenim la sărăcie, frig şi teroare, la dictatură şi domnia bunului plac.
Artur Silvestri a făcut parte din casta acelor puţini care au acţionat pentru slujirea fără condiţii a neamului lui. Cu orice preţ. Inclusiv cu preţul proprie sale vieţi. De aceea este mai mult decât firesc să deplângem grăbita şi neaşteptata lui plecare, acum, când mai erau atât de multe lucruri fundamentale de făcut. >>>>
Olga Alexandra Diaconu: „Psalmi“
PSALM
lui Artur Silvestri
in memoriam
Mă pierd în Tine,
Doamne,
şi-mi e atât de dor
de mantia ta largă
în care mă-nfăşor
Tu pari că nu ştii unde
şi nici chiar cine Eşti
Tu pari că dormi adesea
Tu pari că nu gândeşti
***************
Şi totuşi,
când pe-o parte Te-ntorci
Tu Te trezeşti
formând o piramidă
cu vârfu-ascuns în Ceruri
pe baza ei Pământul
susţinând mii de oşti >>>>
Picături de suflet
• Multumesc Dv si mentorului cultural,Dl Silvestri,prea devreme plecat dintre cei vii ,pentru initiativa culturala de a promova poezia,scrisul.
Toate cele bune si spor in toate!
Cu stima si respect
VASILICA SINESCU TUDOSE.
________________
• DRAGA DOAMNA MARIANA BRAESCU SILVESTRI, DRAGI PRIETENI AI LUI ARTUR SILVESTRI, DRAGI INTELECTUALI PATRIOTI
Fie ca Domnul sa se mileasca de noi si sa ne daruiasca sarbatori profunde, pline de pace, de credinta, fie ca Domnul sa ne lumineze , sa ne mangaie si sa ne intareasca tot timpul. Va doresc din toata inima Sarbatori bune, frumoase, pline de pacea si de dragostea Domnului, si un An nou si mai bun !
Pe domnul Silvestri Domnul sa il tina in palmele Lui in Imparatia Cereasca ! La multi ani, cu pretuire, si dragoste!
STEFAN DUMITRESCU
________________
• O initiativa laudabila, documentarul REMEMBER ARTUR SILVESTRI care va ramâne în memoria timpului
ANGELA NACHE MAMIER
Mesaje de comemorare
ARTUR SILVESTRI trăieşte prin urma adâncă lăsată
ARTUR SILVESTRI trăieşte prin urma adâncă lăsată în sufletul celor care l-au cunoscut, chiar şi numai pe cale electronică, dar şi prin cărţile sale, prin faptele sale.
Nu toţi cei care l-au iubit şi l-au preţuit, nu toţi cei care îl iubesc, îl preţuiesc, îl pomenesc acum, au reuşit să vină la Mânăstirea Pasărea, la mormântul lui, la comemorarea de 1 an.
Dar mulţi l-au pomenit în sufletul, în casa lor , au aprins o lumină, în faţa icoanei lor sau în biserică, mulţi au scris despre el impresionante, calde şi triste cuvinte, mulţi au publicat în reviste materiale comemorative , mulţi ne-au trimis mesaje, mulţi îl citesc, mulţi îl pomenesc.
Prin toţi Artur Silvestri este viu, trăieşte. Şi va trăi, cât timp îl vom pomeni. Soţia, Mariana Brăescu Silvestri transmite mulţumiri tuturor .
Artur Silvestri nu a murit de tot – cum ar spune el însuşi – Cărţile sale memorabile şi Fapta în Cetatea Culturii stau, desigur, la o parte de timpul ruinător, în faţa acestora vremea doar vremuieşte, fără a nimici; să credem aşadar că Spiritul e deasupra Timpului, veghindu-ne. Întru Spirit ne veghează şi Artur Silvestri.
Dumnezeu să-l odihnească în acest loc privilegiat. Încă o dată, iertare: îmi este cu neputinţă să fac călătoria. Îl plâng în tăcere şi în singurătate pe Artur Silvestri cu lucrarea lui minunată, asupra căreia mă voi apleca din nou cu atenţie şi veneraţie. >>>>
Abia de s-a împlinit un an de neuitare şi iată că din nou, Prof. Artur Silvestri ne-a chemat la Casa şi la Troiţa sa de la Ceahlău, ansamblu memorial comemorativ îmbogăţit cu o carte uriaşă din marmură şi o placă tot din marmură cu chipul său scump sculptat în bronz – efigie peste timp şi spaţiu – loc sacru devenit ţintă a pelerinajului în memoria sa, pentru românii care cinstesc cultura, istoria, neamul, viaţa, adevărul şi libertatea de expresie sub toate aspectele sale.
Elemente fundamentale ale spiritualităţii româneşti şi universale, Troiţa, Casa-muzeu, Cartea deschisă, care invită la meditaţie şi contemplare, Efigia în bronz a Profesorului, toate acestea sunt de natură să reînvie emoţiile şi să nască în suflete sentimente puternice, aduceri aminte, pietate şi reculegere, în semn de omagiu şi recunoştinţă pentru cel care ne-a adunat într-o mare Familie spirituală ce nu se va putea destrăma, nici peste veacuri. El rămâne în memoria noastră ca o flacără nestinsă, foc sacru care nu zămisleşte cenuşa şi fumul, ci doar jarul incandescent pe care-l provoacă în inimi. Un rug veşnic aprins – aşa cum a fost însăşi viaţa Maestrului care s-a consumat la flacăra slovei, închinându-şi-o cu spirit jertfelnic, Cuvântului. >>>>
În luna noiembrie 2009, la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui a fost organizată expoziţia IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI.
Lucrările filosofului, istoricului, scriitorului au fost expuse în Sala de împrumut pentru adulţi, unde frecvenţa medie zilnică este de 170 utilizatori.
Expoziţia a fost prezentată publicului în cadrul activităţilor desfăşurate în aceasta lună, în bibliotecă.
Tematica expoziţiei a atras publicul vasluian dornic de informare şi a sporit interesul de cunoaştere a personalităţii cărturarului şi a lucrărilor acestuia. Acest fapt este concretizat prin solicitarea de către cititori a cărţilor existente în colecţiile noastre pentru a se adăpa din apa vie a slovelor aşternute cu trudă şi talent de Artur Silvestri şi dăruite cu iubire semenilor.
Activitatea este menţionată şi pe site-ul Bibliotecii: http://biblioteca.vaslui.ro/
VASILICA GRIGORAS
Intr-un fel sau altul noi, oamenii, suntem indatorati unii altora. Indatorati in multe feluri, dar in aceste rinduri, acum, vorbesc de o anumita indatorare deosebita, intelectuala si spirituala, de multumire si recunostinta pe care o am fata de Artur Silvestri .
Cind, dupa Decembrie 1989, Iosif Constantin Dragan a venit la Bucuresti si-a inceput editarea saptaminalului de opinie independenta NATIUNEA , in Mai 1990, si-a adus aminte si de mine, punindu-ma pe lista romanilor din strainatate, care sa primeasca gratuit, din partea Domniei Sale, publicatia. Redactor–sef era Artur Silvestri iar Mariana Braescu era redactor–sef adjunct. Cu ocazia acestui eveniment l-am citit pentru prima data pe Artur Silvestri si am intrat in corespondenta cu dinsul. Corespondenta a fost rara pina ce Artur Silvestri s-a dedicat cu toata firea Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, a carui fondator si presedinte a fost. Este uimitor cum, in primul deceniu al noului mileniu, a putut sa aglutineze, intr-un timp atit de scurt, in aceasta fundatie atitia intelectuali, carturari , oameni de arta si scriitori de toate genurile, din tara si din pretutindenea romaneasca, sa participe alaturi de el la evidentierea patrimoniului nostru cultural si spiritual, l-a imbogatirea lui . >>>>
Daniela Voiculescu: „Acel… dacă“
dacă ar fi să pun semnul egal în dreptul numelui meu… aş scrie o fărâmă de sinceritate! de aici pleacă totul! viaţa m-a obligat să defilez cu măşti, dar sufletul meu a protestat mereu! el vorbeşte despre iubire. nu ai cum să greşeşti, când iubeşti. este unica filozofie! Dumnezeu.
dacă mă uit în urmă, mă văd un om obişnuit, luptând cu simplitate, rugăciune şi vers, pentru armonie! fragilitatea mea, floare de păr, oglindind albul zorilor, va rămâne în fiecare filă a cărţilor pe care le-am scris, va vorbi despre dulcea abundenţă a femeii! miraculum.
mi-aduc aminte de cuvintele lui Artur Sivestri…
„dacă ar trebui să rezum ceea ce defineşte, în mod torturant, viaţa mea, aceasta s-ar reduce la două realităţi ireductibile: scrisul şi moartea. ele stau împreună, dar exprimă participarea la o Luptă Universală, precum în religia creştinilor cathari. şi eu am trăit această stare şi o trăiesc, căci, fiind tânăr, odinioară, credeam că scriu ca să nu mor, iar astăzi, către bătrâneţe, privind adesea către Marele Morar ce macină timpul nedesluşit, îmi dau seama că scriu ca de frica morţii. dar, pentru mine, scrisul a însemnat şi altceva, ce pot descrie cu greu şi abia pot aşterne în cuvinte, încercând să denumesc. i-aş putea spune >>>>
Artur Silvestri a trăit relativ puţin raportat la uriaşele proiecte culturale pe care le iniţiase şi pe care le derula cu fervoare profund ataşat valorilor naţionale şi ortodoxe. După cum spunea adesea, trăia ca să scrie, iar soţia sa, scriitoarea Mariana Brăescu, mărturisea că nu ajungea să citească atât cât acesta scria şi edita. Prin strădania acestei doamne întreprinzătoare şi devotate, cunoscută şi ca Doamna Casa Lux, a apărut o serie de cărţi cu şi despre prof. dr. Artur Silvestri, scriitor, istoric, filozof al culturii, conturând portretul unui intelectual de calibru, conştient de menirea sa în societatea contemporană. Prima carte din colecţia care i-a fost dedicată, În memoriam. Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare (Editura Carpathia, 2009, 238), cuprinde mărturiile celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat. Textele emoţionante, poeziile, mesajele exprimă o gamă largă de sentimente, de la consternare şi regret la recunoştinţă pentru că nu puţini au fost cei care au primit din partea lui A. Silvestri nu numai încurajări ci şi ajutor material pentru unele lucrări, în acest sens fiind considerat un mecena cultural. Impresionează numărul mare al celor care au scris despre el dar nu l-au văzut niciodată, cunoscându-l doar din cărţile sale ori prin intermediul internetului, căci A. Silvestri şi-a cheltuit o imensă energie întreţinând o reţea cu sute de corespondenţi din ţară şi din străinătate, >>>>
Dispreţul l-am pus pe sema faptului că românii aveau alte priorităţi atunci: locuri de muncă, locuinţe etc, precum şi necesitatea de a-şi asigura o situaţie legalizată pentru a putea locui într-un stat membru al UE. În 2005, am creat, cu sprijinul Cancelariei de Imigraţie din Comunitatea din Madrid, Centrul Hispano-Român.
***********
Cercul vicios
De la nivelul funcţiei pe care am primit-o atunci – şef principal – am adresat Ambasadei române, DRRP-ului şi ICR-ului proaspăt înfiinţat în România, mai târziu chiar Preşedinţiei, personal proaspătului ales Traian Băsescu, scrisori disperate pentru a primi din ţară cărţi, discuri, filme. Ambasada, prin intermediul ataşatului cultural de atunci, DRRP şi ICR s-au limitat doar la a redirecţiona scrisoarea noastră de la un departament la altul, într-un cerc vicios. >>>>
AUTOGRAF PE SUFLET
”SALONUL CĂRTII 2009” dedicat lui ARTUR SILVESTRI
Joi, 3 decembrie 2009 la Biblioteca Judeţeană Giurgiu” I A Bassarabescu”, a avut loc inaugurarea Salonului cărţii 2009, eveniment cultural organizat de Consiliul judeţean Giurgiu şi Biblioteca judeţeană I.A.Bassarabescu.
Iniţiatorul şi organizatorul evenimentului a fost dl. Ion Gaghii, directorul Bibliotecii judeţene, autorul volumului memorialistic ” Autograf pe suflet ”, dedicat lui Artur Silvestri . Vorbind în deschiderea evenimentului dl. Ion Gaghii a arătat că a hotărât să editeze cartea ”Autograf pe suflet” despre personalitatea şi 
acţiunile culturale ale lui Artur Silvestri (Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Premiile Patrimoniului Naţional), şi să-i dedice întregul eveniment , ca semn de preţuire pentru ceea ce înseamnă şi va însemna Artur Silvestri în cultura românească.
Volumul s-a născut din amintiri, corespondenţă, documente referitoare la ediţiile Premiilor Patrimoniului Naţional, despre care autorul, Ion Gaghii , unul 
dintre laureaţii Patrimoniului îşi aminteşte în toate detaliile participării la festivitatea de premiere..
Apoi Doamna Camelia Filip, şefă de serviciu la Biblioteca judeţeană, a prezentat cărţile scriitorului Artur Silvestri, oferite prin donaţie Bibliotecii I.A.Bassarabescu şi Fondul documentar înfiinţat de Artur Silvestri la această bibliotecă.
Prezenţa şi cuvintele, povestirile celor mai apropiate rude ale lui Artur Silvestri, tatăl şi soţia, a fost impresionantă pentru cei prezenţi în sala Bibliotecii judeţene.
Soţia, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri a 
vorbit despre necesitatea de a cunoaşte şi a păstra în memoria socială nu numai opera scrisă ci toată activitatea importantă a scriitorilor şi, în speţă, a lui Artur Silvestri în sfera culturii, despre apariţiile editoriale Artur Silvestri din 2009: Albumul ”Frumuseţea lumii cunoscute”, ultima carte a lui Artur Silvestri, volumele de proză reeditate” Apocalypsis cum figuris” şi ”Perpetuum mobile” , despre hotărârea de a publica manuscrisele soţului său şi de a reedita operele tipărite , dar şi despre Casa memorială ”Artur 
Silvestri ” şi ansamblul monumental cu Troiţă de la Ceahlău şi cel de la Drăgăneşti Vlaşca, din curtea părinţilor, ridicate în memoria importantului om de cultură plecat mult prea devreme dintre noi.
Tatăl lui Artur Silvestri, la rândul lui scriitor cu pseudonimul A.T.Drăgănescu, a creat o vie emoţie povestind despre anii de şcoală ai fiului său, despre pasiunea timpurie pentru cărţi, despre rezultatele excelente la studii, în liceu, facultate, despre perioada petrecută în Italia, pe lângă marele arheolog Dinu Adameşteanu, despre stagiul de specializare la Sorbona.
Teodora Mîndru, editor coordonator ARP, 
a prezentat apoi volumul In memoriam ARTUR SILVESTRI –mărturii tulburătoare şi volumul documentar ARTUR SILVESTRI- Fapta culturală , lansat pe 27 noiembrie 2009 la Târgul de carte GAUDEAMUS, împreună cu volumele de proză reeditate.
Spre încheierea acţiunii ce a ţinut asistenţa mai mult de 2 ore cu atenţia încordată, a vorbit Primarul municipiului Giurgiu, dl Lucian Iliescu, unul dintre rarii edili ce se mai preocupă astăzi de stimularea valorilor locale ( a localismului creator, cum spunea 
Artur Silvestri), ajutând scriitorii să-şi editeze cărţile şi pe cei cu iniţiative culturale valoroase să şi le pună în practică. Dl primar a apreciat în mod deosebit Inaugurarea Salonului cărţii dedicat lui Artur Silvestri, un român care ne face cinste şi a mulţumit organizatorilor dar şi tatălui şi soţiei lui Artur Silvestri pentru efortul de a participa şi a vorbi despre cel plecat şi care a lăsat atât de multe regrete în urma sa.
În încheierea evenimentului Salonului de carte, 
toţi participanţii – bibliotecari, scriitori şi alţi oameni de cultură din judeţ, reprezentanţii presei locale, etc, – au primit (în dar)volumele lansate: ”Autograf de suflet”, autor I.Gaghii, dar şi cele cinci volume editate şi îngrijite de d-na Mariana Brăescu, aşa încât au plecat bucuroşi, cu braţele pline de cărţi, mulţumiţi că au participat la un eveniment deosebit .
Şi noi am concluzionat că a fost un eveniment deosebit, organizat cu o acurateţe perfectă, care s-a bucurat de o participare numeroasă, o manifestare de ţinută pe măsura celui căruia i-a fost dedicat.
De aceea, ultimele noastre cuvinte după mulţumirile pe care le-am exprimat în mod sincer faţă de dl I.Gaghii şi ceilalţi organizatori, au fost de promisiune pentru noi colaborări.
A consemnat,
TEODORA MÎNDRU
- Vineri, 27 noiembrie , ora 17, în Pavilionul central la Târgul de carte GAUDEMAUS,
a avut loc, conform programului anunţat, lansarea volumelor Apocalypsis cum figuris şi Perpetuum mobile reeditate de D-na Mariana Brăescu Silvestri într-o prezentare grafică pe măsura conţinutului literar, a volumului documentar Artur Silvestri – Fapta culturală (din Colectia Pro memoriam), documentar realizat de sociolog Teodora Mîndru şi prezentarea în cadrul expoziţional al Târgului a volumului Vocaţia Căii Singuratice, de Cleopatra Lorinţiu.
- Sâmbătă, 28 noiembrie 2008, Artur Gabriel Silvestri a fost comemorat religios, la Mânăstirea Pasărea , unde se odihneşte pe veci şi la sediul Asociaţiei ARP-Artur Silvestri din Bucureşti.
Sâmbătă dimineaţa,începând la ora 10,30, a avut loc slujba religioasă de pomenire a lui Artur Gabriel Silvestri , întâi în biserica mare a mânăstirii (construită de Sf. Calinic) apoi la mormântul lui, acoperit cu flori de cei prezenţi, de dimineaţă. Preoţii au sfinţit întâi, cu rugăciuni speciale şi stropind cu aghiazmă crucea din 
bazalt cu efigia scriitorului în bronz, apoi, împreună cu maicile au făcut pomenirea rugându-se şi rugându-ne toţi cei prezenţi pentru odihna veşnică şi fericită a lui Gabriel Artur Silvestri. Au participat rudele, prieteni, scriitori, colaboratori veniţi de la Bucureşti cu soţia, Mariana Brăescu Silvestri, în autocar şi în maşini personale, precum şi tatăl lui împreună cu alte rude şi prieteni de la Drăgăneşti.
- Partea doua a comemorării a avut loc la sediul Asociaţiei ARTUR SILVESTRI- ARP , unde ne-am întors majoritatea celor prezenţa la slujba de la Mânăstirea Pasărea. Cum este frumos şi creştineşte, mai întâi preotul a sfinţit noul sediu al ARP, care poartă, de acum înainte, pe bună dreptate, numele fondatorului .
- Pe urmă, s-a făcut din nou pomenirea lui Gabriel Artur Silvestri, am înălţat cu toţii o rugăciune pentru sufletul lui şi, aşa cum se obişnuieşte , a urmat masa de pomenire, servită de această dată sub formă de bufet sudez.
- A urmat apoi un timp, nu pot spune doar un moment, foarte emoţionant: cei prezenţi au urmărit filmul ”Remember Artur Silvestri”, realizat de Clepatra Lorinţiu şi difuzat pe TVR3( FIL M CARE A FOST COMPLETAT ULTERIOR CU PARTEA A IIA, ȘI CARE SE VA DIFUZA LUNI, 30 NOIEMBRIE 2009, LA ORA 13, PE CANALUL TV 3). Artur Silvestri a fost astfel, din film, prezent în mijlocul celor care îl iubesc şi acum, îl apreciază şi s-au adunat pentru el şi în numele lui. Cristian Neagu, poet , scriitor, publicist, fost coleg cu Artur Silvestri , a dat glas într-un gfel emoţiei şi sentimentelor tuturor printr-un poem dedicat lui Artur Silvestri.
- D-na Mariana Brăescu a prezentat cărţile lansate vineri la Târgul de carte şi a oferit tuturor noile apariţii editoriale Artur Silvestri –Apocalypsis cum figuris (ediţia a III a,îngrijită de Mariana Brăescu şi Artur Silvestri-Fapta culturală –documentar), şi, de asemenea, celelalte cărţi editate în anul 2009 şi a mulţumit tuturor celor care au participat.
Multe persoane cu care am discutat mi-a spus că au încă sentimentul de grup în jurul lui Artur Silvestri, sentimentul că ne cunoaştem şi suntem împreună în jurul lui Artur.
Artur Silvestri, cum spun foarte mulţi dintre prietenii, colaboratorii, discipolii lui, ne aduna în jurul lui, era centrul , liantul, cel care nu lăsa pe nimeni singur, pe nimeni în afară.
Ne adună şi acum şi ne va mai aduna încă, nu numai în jurul datelor de pomenire religioasă , ci în jurul cărţilor, proiectelor, publicaţiilor lui, la care putem contribui, pe care le putem citi aşa cum şi-a dorit, pe care le putem duce mai departe.
Dumnezeu să-i dea lui Artur Silvestri veşnică şi fericită odihnă, iar celor ce îl citesc, îl pomenesc, duc mai departe ideile şi proiectele lui, să le dea sănătate, putere, gânduri bune.
A consemnat
TEODORA MÎNDRU
(28 nov. 2009, sediul Fundaţiei Artur Silvestri, la comemorarea de an, a distinsului enciclopedist, istoric, şi filozof.)
Motto: „Cărţile se vor citi şi mă vor pomeni şi pe mine şi astfel, nu voi muri de tot.” - Artur Silvestri -
Ridică Doamne ceţurile Împărăţiei Tale,
Căci lumea aceasta fără de contur
Înregistrează un minus în sumbre catedrale,
Prin nefiinţa confratelui Artur.
Mângâie-i Doamne fruntea cu lacrimile noastre,
Aşează-l între noi ca-n vremurile bune
Şi fă-ne auzit, melodiind contraste
Glasul blând, al omului minune.
Mai dă-ni-l nouă astăzi fiinţă cum îl ştim,
Rupe eternităţii o clipă, nu mai mult,
Căci el ne este sensul pe care mai pornim
Când seceră sălbatic tăişul de vânt.
Nu ni-l lăsa în tristul anotimp
Printre lumânări aprinse la bezna uitării,
Ci-ncoronează-l Zeu în vastul arhetip
Din crestele de munţi, până-n adâncul mării.
Noapte bună, Artur Gabriel,
Noapte bună, spirit de cărturar,
Îţi vom rămâne jertfă, şi sabie, şi miel,
Cum tu ne vei rămâne Scriptură în Altar.
________________
Un an de la ultima strângere de mână…
Bucureşti, 28 noiembrie 2009. Chiar dacă luna lui brumar se apropia de sfârşit, efectele primăvăratice cu copaci goliţi de frunze, peste tristeţea familiei celui sorocit mult prea devreme eternităţii, şi a grupului de scriitori ce urcau în autocarul cu destinaţia Mânăstirea Pasărea, aveam să resimt constatarea lui Charles Demailly, şi anume: „există o incubaţie a spiritului care nu poate avea loc decât la căldura, în amestec, în contactul cu alte spirite.” A strânge cuvântul în jurul ideii de suferinţă, poate că nu se obţine prea mult în comparaţie cu ceea ce distinsa Mariana Brăescu Silvestri, a resimţit pe parcursul ceremonialului evocator, dar şi la sediul fundaţiei unde amintirile, versurile închinate bunului Artur, s-au transformat în lacrimi, durerea luând chipul şi asemănarea sa. Sub starea misticului, a superstiţiei folclorice, a credinţei individuale, chiar şi prin influenţa coordonatelor filozofice, a intropatiei, adunarea cernită, meditând în nostalgia golului cognitiv, reuşea contopirea cu spiritul silvestrian prin vizualizarea bibliotecii, a mesei de lucru, a tablourilor, iar toate acestea, în suprapunerea incantaţiei de „veşnica pomenire” făcea parcă simţită prezenţa lui Artur Silvestri, asociativ unei plăsmuiri eminamente mitice.
Subsemnatul, de comun acord cu Elisabeta Iosif, preşedinta filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor din România, a emis ideea unei diplome Artur Silvestri (cu efigia acestuia) în semn de omagiu la împlinirea unui an de activitate al Ligii, ce îi va fi acordată post-mortem la o dată ce va fi stabilită ulterior, Liga fiind ramura sădită de regretatul cărturar în grădina sa academică…
Orizontul moleşit de dogoarea soarelui, fu străbătut de un vânt subţire, menit parcă să zvinte umezeala ochilor celor ce-şi luau rămas bun de la familia Silvestri şi coborau în stradă. Paşi agale, striveau frunzele căzute, şi parcă gemete ale unei despărţiri se loveau de zidurile cenuşii ale caselor vechi, ridicate cândva, parcă într-o altă viaţă… Din ce în ce, tot mai în urmă, rămânea placa de marmură aşezată deasupra intrării fundaţiei, de unde efigia lui Artur privea împietrită risipirea către înaintele vieţii, a celor ce veniseră să-l plângă… Am rămas pironit privind tulburat clădirea mohorâtă a fundaţiei unde, pe la ferestre se mai puteau zări prin lumina zgârcită a becurilor, siluete robotitoare, simţind nevoia de a-mi elibera un gând greu, ce i se adresa lui Artur:
„Soarele asfinţeşte Gabriel. Lucrurile tale pământeşti sunt încă ude de aghiazmă. Ai tăi, osteniţi, devin umbre printre pâlpâirile lumânărilor şi lumina candelei. Sărută-i din priviri, şi întoarce-te acolo unde grijă-ţi va purta Dionisie Areopagitul. Noapte bună. Ah! Vezi că ai o lacrimă în colţul ochiului… Odihneşte-te în pace!”
CRISTIAN NEAGU
De ce credeţi, că s-a mutat de la noi?
Doar cărţile lui sunt acum la voi!
Nu! N-a plecat de tot. E cu Bădia
Eminescu, spre Gânditorul de la Hamangia
S-a dus doar puţin. Ca să-şi înmoaie pana
În licori siderale. Şi-a vindecat şi rana
Mâhnirilor ascunse. E veşnic printre noi
Şi Dumnezeul nostru-l trimite înapoi
Prin slovă împlinită. Prin glas de înălţare
În zi de Sfânt Andrei îl vom simţi mai tare
Vibrând a nemurire. El vine din Astral
Cu sensuri noi. Veghind. Iubirea-i de cristal.
ELISABETA IOSIF
Noiembrie, 2009
La un an de la plecarea lui Artur Silvestri
S-a scurs un an de la prematura şi grabnica plecare dintre pământeni a lui Artur Silvestri, scriitor, filozof, istoric şi iubitor al Neamului Românesc. Un an de tristeţe pentru cei care l-au iubit şi preţuit, totodată un an de dăruire din partea celor ce l-au iubit cel mai mult, dăruire ce a însemnat menţinerea valorii din multe puncte de vedera a Marelui Om Artur Silvestri. Doamna Mariana Brăescu Silvestri a reuşit, şi nu se poate altfel când dorinţa este imensă, ca fiecărei comemorări săvârşită după datină creştinească pentru aşezarea şi liniştea sufletului, să-i fie alăturată o realizare pe plan spiritual sau cultural, care să dăinuie în timp, pentru “bine-cuvântare”, pentru “pomenire”, pentru “neuitare”. Astfel, într-o mirifică zonă de pe Muntele Ceahlău, în localitatea cu acelaşi nume, proprietatea cumpărată de soţii Artur şi Mariana Brăescu Silvestri a fost transformată în Casa memorială Artur Silvestri, iar la o margine a curţii, lângă şoseaua principală, a fost înălţată şi sfinţită după datină, o Troiţă maramureşeană, pe un postament amplu, lucrat cu multă dăruire, loc rânduit pentru odihnă, rugăciune şi pomenire de către săteni şi trecători. O altă Troiţă a fost înălţată şi sfinţită de către doamna Mariana Brăescu Silvestri în comuna Drăgăneşti Vlaşca, locul natal tare drag lui Artur Silvestri. Tot acolo a fost construit un “monument comemorativ completat cu o carte din marmură, simbol al vieţii şi activităţii marelui cărturar”.
Concertul cameral organizat la Biserica Visarion, a fost un omagiu adus celui plecat pe cărarea ce duce spre cer, Artur Silvestri, prieten tainic al multora.
Dar, mai ales, in memoriam Artur Silvestri au fost publicate cărţi, spre împăcarea sufletească a celor care cunoşteau cât de mult preţuia Domnia Sa cărţile. Astfel au fost publicate:
Mărturii tulburătoare, Editura Carpathia, 2009, “o carte a emoţiei”, după cum spune doamna Mariana Brăescu Silvestri, mărturisiri făcute în momentele de adâncă tristeţe, la aflarea veştii despre neaşteptata plecare în lumea veşniciei a lui Artur Silvestri;
Frumuseţea lumii cunoscute, Editura Carpathia, 2009, un album, o bijuterie literară atât ca realizare cât şi în ceea ce priveşte conţinutul, Artur Silvestri dovedind şi cu acest prilej harul de scriitor. Povestirile, cincizeci la număr, dau şi mai mare importanţă şi emoţie acestui album, întrucât conţin momente culese de autor din ultimele cincizeci de zile ale propriei vieţi, ca o presiţire că îşi va lua curând zborul către cer.
Vocaţia căii singuratice, Editura Carpathia, 2009, este o carte despre Artur Silvestri, scrisă de Cleopatra Lorinţiu, motivul sau îndemnul venind de la “fascinaţia faţă de misterul, taina şi stilul, scriitura acestuia”.
Artur Silvestri, Fapta Culturală, Editura Carpathia, 2009, este cea mai recentă carte, abia ieşită de sub tipar, caldă, cum s-ar spune, tocmai pentru a însemna cu încă o realizare culturală comemorarea religioasă, la împlinirea unui an de la trecerea în nefiinţă a cărturarului Artur Silvestri. Cartea este un documentar, după cum spune cea care a alcătuit-o, respectiv doamna Teodora Mîndru. Iar aceasta pentru a nu se trece în uitare “Fapta bună, Lecţia Omului Mare”, în cazul de faţă ceea ce, prin imensul program ARP, a realizat scriitorul, istoricul, filozof al culturii Artur Silvestri.
Şi fiindcă momentul realizării acestei cărţi intitulate Artur Silvestri, Fapta Culturală a coincis cu Târgul de Carte “Gaudeamus”, organizat la Romexpo Bucureşti, (25-29 noiembrie 2009), doamna Mariana Brăescu Silvestri pe lângă faptul că a organizat lansarea de carte, i-a dedicat soţului său cărturarul Artur Silvestri un stand întreg cu cărţi in memoriam, precum şi cu volume de autor retipărite. Iar toate aceste cărţi au fost dăruite, ca de obicei, spre plinirea dorinţei prietenului nostru tainic Artur Silvestri care nu scria o carte pentru a o vinde, ci spre a o dărui, ca pe o adevărată hrană.
La adunarea unui public ales şi numeros, prin organizatoarea Mariana Brăescu Silvestri, ajutată fiind de sociologul Teodora Mîndru, poeta Cleopatra Lorinţiu, precum şi de alte persoane apropiate, spiritul lui Artur Silvestri a plutit pe deasupra, bucuros că nu va fi dat uitării.
IOANA STUPARU
28 noiembrie, 2009
COMEMORARE
ARTUR SILVESTRI
Scriitor, istoric al culturii, promotor cultural
(19 martie 1953 – 30 noiembrie 2008)
Luni, 30 noiembrie 2009, se împlineşte un an de când Artur Silvestri a plecat pe neaşteptate spre veşnicie, lăsând în urmă o imensa durere dar şi o mare moştenire culturală: cărţi tipărite sau în manuscrise, asociaţii culturale,edituri, cel mai mare grup de presă culturală on-line, importante programe culturale în derulare.
Cărţile lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri , Casa memorială Artur Silvestri, Troiţa şi monumentul de la Ceahlău, ansamblul monumental comemorativ din Drăgăneşti Vlaşca de care ca sotie, m-am ingrijit, dar şi scrierile , scrisorile, emisiunile, concertele, etc, toate acţiunile culturale dedicate lui Artur Silvestri de către discipoli, admiratori, prieteni, cititori, vorbesc despre valoarea marelui cărturar, despre urma adâncă lăsată de Artur Silvestri în cultura românească şi în sufletele celor care l-au iubit, îl iubesc, îl preţuiesc şi îl vor păstra mereu viu în amintire pe înţeleptul generos care a făcut atât de multe pentru oameni pe care, cel mai adesea, nu i-a văzut niciodată.
Acum, la împlinirea unui an de când suntem mai singuri fără Artur Silvestri , să-l pomenim creştineşte, cu o rugăciune şi o lumânare aprinsă şi, dacă este posibil, participând la SLUJBA RELIGIOASĂ DE POMENIRE , SÂMBĂTĂ, 28 NOIEMBRIE 2009, ORA 9, la MÂNĂSTIREA PASĂREA, locul odihnei sale de veci.
Să-l pomenim pe scriitorul Artur Silvestri aşa cum şi-a dorit, citindu-i cărţile, ducând mai departe modelul si mesajul sau.
Să ne rugăm lui Dumnezeu dă-l odihnească în pace, în împărăţia Sa!
Cu aceeaşi durere,
Mariana Brăescu Silvestri, soţie si parintii
Eveniment cultural
Doamna Mariana Brăescu Silvestri
şi
Asociaţia Română pentru Patrimoniu
Vă invită la un eveniment cultural dosebit, lansarea cărţilor: 
• „Artur Silvestri. Fapta culturală“, din colecţia PRO MEMORIA
• Artur Silvestri – „Apocalipsys cum figuris. Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog“, ediţia a III-a
• Artur Silvestri – „Perpetuum mobile. Piese improvizate pentru violoncel şi oboi“, ediţia a II-a
• Cleopatra Lorinţiu – „Artur Silvestri. Vocaţia Căii Singuratice“
Evenimentul va avea loc
Vineri, 27 noiembrie 2009, ora 17.00
în Pavilionul Central Romexpo, în spaţiul de lansări amplasat la nivelul 7.70 (eta 3, ultimul nivel), în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de Învăţătură, urmat de o sesiune de autografe
De asemenea, în intervalul 25-29 noiembrie 2009, Editura Carpathia vă invită să vizitaţi standul numărul 212, nivel 3.20 (etaj 1) în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Rompexo, dedicat în întregime scriitorului Artur Silvestri, la un an de la dispariţia sa.
Pentru confirmări, informaţii, detalii: mariana.braescu.silvestri@ gmail.com; tel: 0744.380.643, Maria Anghel
Vă aşteptăm!
Pe 8 noiembrie, la sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, a avut loc, prin grija D-nei Mariana Braescu – Silvestri, în satul cuibărit în la poalele Ceahlăului, un eveniment ce completează multele manifestări dedicate memoriei marelui om de cultură română şi universală, Artur Silvestri – sfinţirea monumentului comemorativ ce ilustrează chipul marelui dispărut, dar şi încrustarea in piatră a mărturisirii de credinţă literară a scriitorului, care, după cum spune şi această placă – a trăit pentru-a scrie „o carte şi încă una, şi încă una” – pentru că aceasta i-a fost misiunea principală pentru care a trăit, după propria-i mărturisire.
Alături de Doamna Mariana brăescu Silvestri a fost şi D-na Teodora Mindru, coordonator editorial general al Intermundus-Media, dar şi cunoscuta poetă Carolina Ilina, ca şi alţi câţiva colaboratori.
Am avut bucuria de a face şi eu această călătorie până în locul cel mai drag de pe pământ Maestrului Artur Silvestri Ceahlăul, pe care acesta-l considera punctul cu încărcătura sacră maximă, nucleul din care iradiază, din timpuri imemoriale spiritualitatea înaltă şi înălţătoare a neamului nostru, locuitor al Daciei Mari dintotdeauna.
Acolo între munţi, strămoşii locuitorilor satului cu acelaşi nume, Ceahlau, , cu sute de ani în urmă au durat în lemn o bisericuţă cu hramul sfinţilor amintiţi, în al cărui ţintirim hodinesc toţi cei dragi, de la care au deprins învăţături ce se pierd în negura >>>>
„În zilele ce ni s-au dat, când majoritatea zdrobitoare şi sufocantă este atât de puţin «aşezată», fiind mai mult «imagine» decât «conţinut», a crede că aproape totul – sau chiar totul! – se alcătuieşte în acest fel e o reacţie obişnuită. De fapt, a nu fi aşa nu-i nicidecum un «excepţionalism» ci o «normalitate» în «norma dată de tipar», o expresie a Naturii. Uitaţi-vă la vietăţile din natură care, întotdeauna, fac ceea ce li s-a spus să facă, mişcându-se după un „tipar“ neclătinat: ele nu mint, nu înşală, nu au gânduri oculte şi nu «închipuie bezmetic» fiindcă nu pot: ar fi contrar însăşi formulei lor de a exista. «Omul» doar le face pe toate acestea şi le face cu încredinţarea că «aşa trebuie să fie»: şi greşeşte. Dar poate că acesta este şi scopul lui final.“ –Artur Silvestri
Am simţit nevoia să-l citez pe mentorul meu, omul care mi-a adus lumina, cel care mi-a arătat plin de bunătate taina lumii cu frumuseţile ei. Un OM darnic, mărinimos, bun cu cei care meritau, indiferent faţă de cei meschini, iubitor de natură, prieten al necuvântătoarelor.
Am fost martoră în noapte cum „trudea“ pentru binele Neamului Românesc, pentru trezirea conştiinţelor adormite. Oare câţi ştiu ca doar dânsul, singur, se ocupa la început de „florile sale“? O muncă titanică care a dat rod! >>>>
La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
De aceea ne lipseşte Omul asemănător supraomului lui Nietzsche, însă cu multă bunătate creştină.
Ne lipseşte vocea puternică, autoritară şi în acelaşi timp caldă, cu îndemn spre iubire şi fapte bune după model cristic.
Ne lipseşte vocea şi personalitatea care să lupte împotriva celor care ne terfelesc istoria într-un mod josnic, care ne batjocoresc tradiţiile şi sfinţenia vieţii neamului.
Ne lipseşte vocea care ne transmitea acel mesaj tainic ce ne da puterea să trăim şi să existăm ca neam.
Ne lipseşte vocea care ne îndeamna să ne respectăm strămoşii şi Sfânta Tradiţie – arătându-ne că nu suntem singuri.
Ne lipseşte vocea care ne-a învăţat taina persoanei într-o Românie tainică.
Ne lipseşte omul duhovnicesc cu evlavia, smerenia, bunul simţ şi faptele bune – ca cel mai de preţ dar de la Dumnezeu. >>>>
Părintele îndurerat al scriitorului Gabriel Artur Silvestri a apărut în drumul meu la Ceahlău, unde plecasem la invitaţia ARP, ca să comemorăm 6 luni de la trecerea în eternitate a prietenului nostru. Era ziua de 30 mai 2009. Soţia scriitorului, Mariana Brăescu-Silvestri înălţase la Ceahlău o troiţă care s-a sfinţit atunci, inaugura o casă memorială Artur Silvestri, prezenta un film despre idealurile sale, lansa trei cărţi de şi despre scriitorul plecat atât de devreme pe spatele tăcut al lunii cu aripi albastre de înger, şi organiza masa de parastas pentru câteva sute de persoane. Am fost prezentată domnului Alexandru Târnăcop, tatăl lui Artur, scriitor şi el, care semnează cu pseudonimul Al. T. Drăgănescu. Chiar pentru un filolog, cuvintele de alinare pe care poţi să le rosteşti unui părinte îndurerat de moartea prematură a fiului său, sunt rătăcite prin colţurile minţii; orice vrei să zici sună banal şi convenţional, chiar fals. Am conversat despre locul ales pentru ridicarea troiţei, despre zona Ceahlăului şi valorificarea adecvată a casei memoriale, dar tot reveneam la durerea cea mare: moartea fulgerătoare a lui Gabi, cum îi spunea Domnia sa. Ca să nu provoc şi mai multă durere, am convenit să facem un interviu, mai încolo. Ajunsă la Cluj, m-am pomenit că primeam în pachet cărţile promise de Domnul profesor, dar şi acceptarea interviului… Aşa s-a născut lucrarea noastră. >>>>
____________________________
___________________________________
____________________________________
_________________________
_________________________
______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
